vreau sa iti spun ca ma inspiri...sa nu te opresti sa scrii ca fara sa vrei faci si altora o clipa mai buna..o zi mai buna sau o viata mai buna....adevarul e ca mi-ash dori foarte mult sa pot elibera "copilul din mine" dar simt nevoia sa il tin inchis.....poate fiindca imi e frica..poate imi e frica sa nu ranesc sau sa nu fiu ranita...simt ca acel copil este doar o iluzie....ca daca ii dau drumul ma va face sa zbor...si voi zbura...si voi zbura....si vor fi cele mai fericite momente ale mele...dar totul are un sfarsit...si candva ma voi prabusi..poate peste 2 ore sau peste doi ani ....,dar tot se va intampla;si atunci voi fi nevoita sa ma intorc la realitate....si poate altii ma vor condamna pentru zborul meu...simt nevoia sa ma ascund sub o identitate care stiu ca in fond nu este a mea...ma furisez sub o masca...imi e teama sa nu ma coste prea scump greselile pe care copilul din mine le poate face...dar pe de alta parte ma gandesc ca ar fi poate o lume mult mai buna daca ar fi o lume a copiilor..o lume a sufletelor curate...sunt confuza...si sper ca intr-o zi voi putea sa zbor..sa traiesc senzatia de abandon fizic si sufletul meu sa ajunga pana la..pana la infinit.

Mi-ai amintit ca in ciuda tuturor problemelor,greutatilor viata poate capata un nou sens cand visezi. Cred ca mi-am pierdut visele intre examene,probleme si stress si cred ca am uitat cum e sa traiesti. Am uitat ca viata nu inseamna munca,efort sau bani.....am uitat ca si un vis...sau o simpla privire te poate face sa zambesti. Obisnuiam sa traiesc prin vise si sperante,desi ma realitatea ma tragea de glezne inapoi pe pamant;acum constat ca a reusit. De cat timp nu am mai visat ca sunt cu prietenii la mare....noaptea....pe plaja...fumand o tigara si uitandu-ma in gol spre mare....imaginandu-mi ce se petrece dincolo de mare...dincolo de noi...dincolo de viata. Cred ca de acum incolo nu voi mai uita sa traiesc. DE fapt cred ca o sa las totul balta pentru doua zile,o sa imi sun prietenii,o sa luam trenul si vom merge la mare. Ma duc sa imi fac bagajul.