commentarii publicate de: Cristache Gheorghiu


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
picky - de Cristache Gheorghiu la: 11/05/2007 07:15:17
(la: Despre fericire)
Roata nu se-nvarte, ci o invarte cineva sau ceva.
Apa, ca si ideile, nu e uda, ci aderenta la unele suprafete, dar - atentie - nu este aderenta la altele.
Chestia cu lumina mi-a placut mai mult.
Sofistii vroiau sa para seriosi, ceea ce - recunosc - mie mi se intampla mai rar.
#196070 (raspuns la: #195710) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ajuta-ma Doamne sa cred in tine! - de Cristache Gheorghiu la: 17/03/2006 10:21:19
(la: de ce credeti in dumnezeu?)
Oamenii sunt diferiti.
Unii au mai multa nevoie de Dumnezeu, altii mai putina, sau deloc.
Nici macar cei ce cred nu cred la fel, chiar daca spun aceleasi cuvinte.
In plus, preotii incearca sa-si indrume enoriasii pe drumul care cred ei ca ar fi cel mai bun. Cum si ei sunt tot oameni, rezultatul este incert, poate chiar unul opus dorintei. Iar cand isi mai dau mana si cu politica - asa cum au facut-o in Evul Mediu cu consecinte pana azi - atunci numarul ateilor creste vertiginos.
Una dintre justificarile religiei este crearea unui pol opus tendintelor malefice din firea oricarui individ - evident in proportii diferite, dar totdeauna prezent - astfel incat fiecare sa-si gaseasca o cale medie acceptabila social. De ce nu ni se recomanda de la inceput o cale rationala nu stiu.

Cristache Gheorghiu
Fiecare dintre interventiile - de Cristache Gheorghiu la: 04/02/2006 11:04:17
(la: educatia intre extreme)
Fiecare dintre interventiile mele ulterioare textului initial au avut in vedere un anumit comentariu. Constat acum ca ordinea in care apar este uneori diferita, astfel incat nu mai este intotdeauna foarte clar la ce anume ma refer. Nu ca ar avea vre-o importanta, dar n-as vrea ca cineva sa se simta ofensat fara motiv. Mi-ar parea rau! Va asigur in schimb ca mesajele voastre ma intereseaza si va multumesc pentru ele. Ca sa fiu pe deplin sincer, INTRE DOUA IDEALURI este o carte si, bineinteles ca doresc sa aflu opiniile sincere ale cititorilor necunoscuti, pentru ca cele ale cunoscutilor sunt de cele mai multe ori afectate de eticheta, formalism si multe altele. Inca odata, va multumesc!
Cristache Gheorghiu
Homosexualitatea este o boala - de Cristache Gheorghiu la: 29/01/2006 19:28:21
(la: Oamenii devin homosexuali/lesbiene, sau se nasc asa ?)
Homosexualitatea este o boala psihica. Nu va faceti iluzii! Nu stiu daca este genetica sau dobandita, pentru ca nu a facut nimeni pana acum cercetari serioase in acest sens. Faptul ca este veche nu-i schimba caracterul. Oamenii normali trateaza in general cu indulgenta toate persoanele cu handicap. (nu-i spui unui cocosat: ”Cocosatule!”) Singura modificare, deocamdata, este obraznicia cu care homosexualii isi etaleaza handicapul in secolul nostru. O prima explicatie a incurajarii lor cred ca este goana politicienilor pentru un vot in plus. Pentru amuzament, iata si o explicatie mai originala: complot feminin. Fetele obisnuiesc sa se mangaie intre ele, astfel incat limita dintre normal si anormal este greu de apreciat chiar de catre ele insele. Pentru a nu fi acuzate de lesbianism, ii incurajeaza si pe barbati. V-a placut? Mie nu, dar m-am amuzat, desi nu sunt misogin. Serios!
Veseliti-va in voie! Ar fi bine totusi s-o faceti mai discret, pentru ca sunteti scarbosi. Mai devreme sau mai tarziu, societatea va va refula. Orice deviere este temporara.

Homosexualitatea este o boala - de Cristache Gheorghiu la: 29/01/2006 19:28:21
(la: Exista cultura gay in Romania?)
Homosexualitatea este o boala psihica. Nu va faceti iluzii! Nu stiu daca este genetica sau dobandita, pentru ca nu a facut nimeni pana acum cercetari serioase in acest sens. Faptul ca este veche nu-i schimba caracterul. Oamenii normali trateaza in general cu indulgenta toate persoanele cu handicap. (Nu-i spui unui cocosat: ”Cocosatule!”) Singura modificare, deocamdata, este obraznicia cu care homosexualii isi etaleaza handicapul in secolul nostru. O prima explicatie a incurajarii lor cred ca este goana politicienilor pentru un vot in plus.
Pentru amuzament, iata si o explicatie mai originala: complot feminin. Fetele obisnuiesc sa se mangaie intre ele, astfel incat limita dintre normal si anormal este greu de apreciat chiar de catre ele insele. Pentru a nu fi acuzate de lesbianism, ii incurajeaza si pe barbati. V-a placut? Mie nu, dar m-am amuzat, desi nu sunt misogin. Serios!
Veseliti-va in voie! Ar fi bine totusi s-o faceti mai discret, pentru ca sunteti scarbosi. Mai devreme sau mai tarziu, societatea va va refula. Orice deviere este temporara.
Poate ca unele lucruri ar put - de Cristache Gheorghiu la: 29/01/2006 12:53:14
(la: educatia intre extreme)
Poate ca unele lucruri ar putea fi discutate, cu exceptia primelor doua fraze, care se contrazic intre ele: "... toate doctrinele au fost si vor fi utopii. Comunismul in esenta sa nu a fost un lucru rau, numai ca punerea in aplicare s-a facut in mod eronat." Despre utopii corect puse in aplicare inca n-am auzit.

Cat despre fraza a doua, nu numai ca imi strapezeste dintii prin penibilul ei, dar este si extrem de uzata. Petre Tutea, cu stilul sau direct, sintetizeaza asemenea opinii astfel: "Cine pana la varsta de 28-30 nu e de stanga inseamna ca n-are inima. Dar daca peste 30 de ani, peste atingerea varstei maturitatii, ramane cu aceleasi conceptii, inseamna ca e cretin." Inainte de a ne comunica varsta, poate va mai nuantati opiniile.

Cristache Gheorghiu
#102770 (raspuns la: #102389) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
In cele ce urmeaza imi propun - de Cristache Gheorghiu la: 26/01/2006 10:45:07
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
In cele ce urmeaza imi propun sa fiu rau. Nu pentru ca asa as fi eu, ci – dimpotriva - dintr-un exces de bunatate ce tocmai m-a cuprins si nu-l pot stapani. (Cred ca dupa aceasta declaratie ar trebui sa iau o pauza, dar m-as contrazice pe mine insumi.)

O prima constatare cat se poate de dura: amorul juvenil se transforma in iubire statornica intr-un numar infim de cazuri, si nici macar atunci nu putem fi siguri ca avem de-a face cu o dragoste adevarata. Si atunci?

Mai intai trebuie facuta o distinctie intre sentimentele de iubire ale fetelor si cele ale baietilor. Baietilor le trece repede, asa ca nu merita sa insistam asupra lor. Cele ale fetelor, insa, sunt importante nu atat prin durata sau intensitate, cat prin consecinte. Sa nu-mi spuneti ca asa sunt fetele, mai sentimentale, pentru ca riscati raspunsuri ... surprinzatoare. Sa procedam deci analitic.

In trecutul mai indepartat pentru unele societati, dar inca prezent in altele, fetele erau maritate de catre parinti. Ele nu aveau nici libertatea alegerii si nici vre-o responsabilitate. Abia dupa mariaj capatau responsabilitati in interiorul familiei. De notat ca familia astfel formata era in acelasi timp un fel de societate comerciala, economia tarilor respective fiind centrata pe asemenea micro (sau macro) intreprinderi familiale. In societatile poligame, haremul nu era/este atat o trupa de divertisment a masculului, cat o echipa cu rol productiv, in care prima sotie este sefa celorlalte, iar dimensiunea haremului depindea de necesitatile economice ale intreprinderii familiale in cauza.

Intre timp, fetele au dobandit libertatea alegerii. In acelasi timp, insa, ele trebuie sa-si asume responsabilitatea propriei lor alegeri. Imensa responsabilitate, pentru ca se doreste a fi pe viata. Acum, daca analizam mesajele din acest forum – si nu numai – vom constata ca nu atat iubirea este tema centrala, ci teama de a nu gresi in alegere, deci tocmai constientizarea responasabilitatii despre care vorbeam. Ar fi bine sa fie un fat frumos, dar sa fie si un viitor sot serios.

Societatea a mers mai departe: femeile au dobandit nu numai libertatea alegerii sotului, dar si libertatea alegerii unei profesiuni (alta decat cea de angajata a sotului) si, implicit, posibilitatea unei existente pe propriile lor picioare. Intr-o casatorie, cei doi sunt pe pozitii de egalitate.

Din pacate, multe fete au ramas intr-o faza intermediara. Le place ideea alegerii, dar nu si restul. Nu sunt misogin si, de aceea, n-am sa va spun ca viata pe cont propriu este mai complicata, sau ca functia de sef nu e totuna cu cea de sluga, dar unele fete se gandesc doar la maritis, dupa care isi imagineaza ca au scapat de orice grija. Inutil sa va spun ca e fals. Si totusi, asa gandesc multe. De ce? Din comoditate. Lenea le ofera aceasta solutie falsa. Unele au exprimari prozaice, de genul: „imi gasesc un sot trasnet, dau un tun si m-am realizat”. Unele intra chiar in panica la gandul ca inca nu si-au gasit alesul si maine, poimane, vor fi fete batrane. Altele, mai romantice, isi creaza un scenariu-vis, uneori cu sinceritate, sub forma „iubirii celei mari”, desi sansele imlinirii lui sunt chiar mai mici. Au in schimb avantajul ca, daca au gresit, le ramane scuza cu amorul, din cauza caruia „le-a cazut pata”. Sa nu ne ascundem dupa deget!

Singura realizare posibila, atat pentru baieti cat si pentru fete, este cea profesionala, si asta ar trebui sa fie principala preocupare, pentru ca numai astfel putem sta pe picioarele noastre. Cat timp veti cauta sotul cel bun va asigur ca nu-l veti gasi. El va veni singur din mediul social din care faceti parte, deci un om din aceeasi clasa (criteriu esential), o persoana cu aspiratii comune, care ni le va intelege si accepta si pe ale noastre, etc., etc. Stiti probabil lectia. Asa ca lasati moftul cu „iubirea cea mare”, sau mai exact lasati lenea si apucati-va de ceva mai serios!

Cristache Gheorghiu
lorieta, Recunosc, sunt vino - de Cristache Gheorghiu la: 24/01/2006 21:48:43
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
lorieta,
Recunosc, sunt vinovat, n-am riscat niciodata o astfel de intrebare. M-am uitat doar in ochii ei/lor. Ca sa pe deplin sincer, m-am simtit intotdeauna stanjenit chiar si atunci cand mi s-au pus asemenea intrebari, iar stanjeneala mea era cu atat mai mare cu cat sentimentele erau mai puternice, tocmai pentru ca simteam ca nu voi putea exprima prin cuvinte ceea ce as fi vrut. Poti in schimb sa tragi concluzia fara sa gresesti ca minteam frumos atunci cand nu aveam nici un sentiment.
Cristache Gheorghiu
#102060 (raspuns la: #101666) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Iti multumesc pentru ca ai in - de Cristache Gheorghiu la: 24/01/2006 21:48:43
(la: Optimistul, optimism, optimizat)
Iti multumesc pentru ca ai incercat sa ma faci optimist. Ceea ce ai reusit, insa, a fost sa ma convingi ca eram mai optimist decat credeam. Chestia cu glontul n-am incercat-o. In ceea ce priveste optica maratonistului, te asigur ca este radical diferita de cea pe care ti-o imaginezi. Desi n-am fost maratonist, am alergat destul pentru ca sa banuiesc ce gandeste cineva care alearga ceva mai mult decat mine.Maratonistul este mai mult decat optimist. El are si vointa. Ce-i drept, vointa fara optimism nu poate exista. In schimb, optimistul fara vointa este doar un visator.
Uite ca am inceput glumet si am devenit prea serios. Se intampla ceva cu mine. E cazul sa ma opresc.
Cristache Gheorghiu
adevarata educatie??? - de Cristache Gheorghiu la: 24/01/2006 14:54:31
(la: educatia intre extreme)
Cassandra,
Sunt de acord cu tot ceea ce ai scris – nici n-as putea altfel – cat timp este vorba de principii generale. In detalii, insa, am cateva observatii.
Spui ca „democratia asa cum o prezinti tu, seamna mai mult cu comunismul”. Imi pare rau daca s-a inteles asa. Nu este si opinia mea. Democratia este o notiune teoretica, abstracta. O societate perfect democrata este o utopie. Despre comunismul pe care l-am cunoscut noi nu merita sa vorbim acum. Daca insa iti inchipui ca „democratia” occidentala ar fi ideala, atunci imi pare rau ca trebuie sa te dezamagesc. Tarile occidentale sunt mai puternice din punct de vedere economic, ceea ce le permite sa-si impuna valorile. La succesul lor, un rol important l-a avut si il are educatia. Ramane intrebarea daca asta e de bine sau de rau. USA este astazi un imperiu. Imperii au mai fost: Otoman, Habsburgic, britanic, sovietic, ca sa amintesc doar unele mai recente, pentru ca despre cele mai vechi s-ar putea sa avem impresii eronate. Putem acum sa discutam ce a ramas in urma lor si la le judecam astfel valorile. Poate asa am putea decela si unele principii de educatie. Tu insa vrei sa ne spui ca deja o stii pe cea mai buna: cea umanista, care „lipseste cu desavarsire in societatea noastra” (putin caragialesc), In primul rand, modul in care ai afirmat aceasta teza inca din prima fraza, ca fiind „adevarata educatie”, imi aminteste stilul predicatorilor religiosi ce pretind ca religia lor este „singura adevarata”, iar ei ar fi detinatorii adevarului absolut. Trecem peste asta. Cu ceea ce nu sunt eu de acord este modalitatea statica de abordare. Umanismul a fost o etapa in istoria filozofiei si a civilizatiei. De atunci societatea a evoluat, nu neaparat pozitiv. Putem deci considera umanismul ca fiind responsabil de transformarile ulterioare ale gandirii europene. Orice idee contine in ea germenele unor transformari viitoare, si nu vom sti niciodata care va fi directia reala pe care societatea va evolua. Putem doar s-o banuim, iar pentru aceasta trebuie sa facem o analiza dinamica, a evolutiilor posibile, si nu una statica, bazata pe ideea ca era mai bine candva.
Iti multumesc pentru raspuns, si mai ales pentru ca m-ai provocat.

Cristache Gheorghiu
#101991 (raspuns la: #101743) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
foamea de viata - de Cristache Gheorghiu la: 24/01/2006 14:54:31
(la: educatia intre extreme)
Gabriel,
Cu primul paragraf sunt in general de acord. Precizarea de la inceput, in care spui ca "societatea democratica in care traim" este cea care "ne da linistea ..." ma pune totusi intr-o oarecare deruta, mai ales ca in paragraful doi arati ca societatea occidentala nu este tocmai perfecta. Sunt de acord si cu asta, dar trebuie sa inteleg ca a noastra ar fi mai buna? Daca da, de ce? Tot in paragraful doi precizezi mai intai ca omul este "de turma" si apoi ca a ales sa convietuiasca in aglomerari urbane. Trebuie sa ne hotaram: este asa de la natura, sau a ales el sa devina astfel?
Intr-adevar, educatia occidentala, dar si a noastra, naste castigatori si de invinsi, incepand cu obiceiul de a da note elevilor. Dar asa suntm noi: niste competitori. Intrebarea este daca stimularea acestei trasaturi, ne foloseste la ceva, sau dimpotriva este contraindicata?
Iti multumesc pentru raspuns si imi pare bine ca ai generat asemenea intrebari, pentru ca ele merita discutate.
Cristache Gheorghiu
#101985 (raspuns la: #101742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Frica? La ce-mi foloseste? - de Cristache Gheorghiu la: 24/01/2006 14:35:17
(la: Ce este frica?)
Daca ceea ce ai scris este o poezie, atunci cred ca ideea este buna, desi ar mai trebui lucrata. Daca nu, cred ca ai o problema. Eu voi fi jenant de prozaic si voi relata o intamplare din timpul copilariei mele.
Urma să plec la o mătuşă, la circa 400 metri distanţă. Pentru că se lăsase deja întunericul, altă mătuşă aflata la noi in vizita m-a întrebat: „Bine, dar ţie nu-ţi este frică să mergi pe întuneric?” Nu-mi trecuse niciodată prin cap aşa ceva. Pe drum însă, cum una dintre străzi era străjuită de copaci înalţi, începusem să aud tot felul de zgomote provocate de păsări, crengi ce cădeau etc. Atunci am realizat că frica este un sentiment indus, şi că întrebarea mătuşii, adresată unui copil, a fost o prostie. Frica este un sentiment subiectiv şi inoculat. Chiar la nivelul reflexelor, ea este unul dobândit şi nu unul înnăscut. Copilul mai întâi se frige şi apoi învaţă să se ferească, eventual sa-i fie frica. De ce este nevoie să ne temem? Cine a născocit frica şi în ce scop? Religia o practică la cel mai înalt nivel. De asemenea şi politica, evident cu scopul de a manipula oamenii.
Nu vreau sa se creada ca as fi vre-un curajos. Am si eu fricile mele, dar nu pentru ele traiesc. Dimpotriva, sunt fericit atunci cand mi-am invins frica se am realizat ceva. Uite ca tocmai am descoperit un mijloc de a-mi procura un moment de fericire.

Cristache Gheorghiu
Mai am o abservatie. Ea prive - de Cristache Gheorghiu la: 21/01/2006 15:45:45
(la: Tăcerea nu-i de aur)
Mai am o abservatie. Ea priveste comunicarea de informatii. Nu vorbesc despre informatii secrete, confidentiale, etc. Vorbesc despre informatii comune. Exista in mentalitatea unora ideea ca informatia trebuie pastrata ca un bun personal, ca un „secret al mestesugului”, care ne-ar face mai performanti in fata altora. Ideea vine din secole demult trecute si, in Romania, apartine persoanelor cu mentalitati rurale. Din pacate, desi nivelul informatiei tehnice din Romania este precar, aceasta mentalitatea paguboasa este inca actuala. In realitate, daca nu le comnicam altora cunostintele noastre, nici noi nu vom primi informatii de la altii. Secretomania este paguboasa pentru secretoman. Cu cat impartasim altora cunostinetele noastre, cu atat aflam la randu-ne mai multe, astfel incat in final noi vom fi cei in castig. Cu cat dai mai mult, cu atat primesti mai mult.
Iata cateva intamplari prilejuite de faptul ca, in strainatate, am fost nevoit de multe ori sa ma informez in special asupra unor adrese, sau directii de deplasare.
In Franta, am intrat intr-un bar de zi sa ma intreb despre o adresa. Barmanul nu stia raspunsul. Dupa ce am iesit, parcursesem deja vreo 30 de metri, aud ca cineva ma striga din spate. Era barmanul, care isi lasase clientii (nu erau prea multi) si iesise sa-mi dea o relatie ce nu era tocmai raspunsul la intrebarea mea, dar poate ca totusi ma ajuta.
In Italia, la intrebarea mea, italianul a iesit din masina sa-mi arate mai clar directia. Iar pentru ca incepea sa ploua, a scos din masina o umbrela mare ce ne acoperea pe amandoi, pentru ca sa putem sta linistiti de vorba.
In Germania, intr-o zona urbana extrem de aglomerata si extinsa, un neamt mi-a spus sa rulez in spatele lui, pentru ca avem o portiune de drum comuna. A condus cu grija sa nu ma piarda, a facut chiar un mic ocol special pentru mine, dupa care a oprit acolo unde drumurile noastre se desparteau. S-a dat jos din masina si, dupa ce mi-a indicat directia urmatoare, si-a luat ramas bun ca de la o veche cunostinta.
Un altul nu m-a lasat sa plec pana cand n-a gasit ce cauta in cartea de telefon. Se ambitionase neamtul, desi a durat peste un sfert de ora.
Ce roman ar fi facut asemenea gesturi?

Cristache Gheorghiu
Am cunoscut diferenta pe piel - de Cristache Gheorghiu la: 21/01/2006 15:45:45
(la: Tăcerea nu-i de aur)
Am cunoscut diferenta pe pielea mea.
Am avut prilejul sa locuiesc in Moldova, Muntenia si Transilvania.
Despre Moldova nu vorbesc, nu pentru ca acolo am copilarit, ci pentru ca nu stiu ce sa spun si cred ca n-as fi suficient de obiectiv.
Muntenia este reprezentata pentru mine prin Ploiesti. Acolo oamenii vorbesc. Vorbesc poate chiar prea mult si mai ales agresiv. (Incerc o caracterizare globala, asa ca ii rog sa ma ierte pe cei ce fac exceptie de la medie.) Discutiile lasa uneori impresia unor certuri. In final, insa, totul se termina cu bine – eventual la o bere – si, ceea ce este mai important, divergentele initiale se estompeaza.
In Transilvania, in schimb, oamenii tac. Nu din politete, ci dintr-o gresita (dupa mine) traditie. Am putea gasi explicatii in istorie, caracterul oamenilor, etc., dar nu acesta este subiectul. Efectul acestei comportari este dezastruos. Diferente – uneori inexistente – de opinii se amplifica in timp, cuvinte gresit interpretate creaza suspiciuni degenerate ulterior in adversitati, etc.
La prima vedere, stilul de mahala al tzatzelor care se cearta in fatza portilor dar se impaca tot atunci, sau al barbatilor care se impaca „la un pahar” in urma certurilor de la paharul anterior, ar fi de preferat stilului „civilizat” al celor ce nu-si comunica gandurile. In mod evident, insa, nu putem fi de acord nici cu primul, nici cu al doilea.
Teoretic, comunicarea – in termeni civilizati, evident - este nu numai necesara, dar ea este atat un semn de civilizatie adevarata, cat si o dovada de caracter, pentru ca in mod categoric cel care nu-si spune gandul este un om ascuns, de la care te poti astepta oricand la surprize dintre cele mai neplacute.
Omul este o fiinta sociala, iar societatea – oricare ar fi ea, fie si de furnici – presupune comunicare. Rezulta ca a nu comunica inseamna a nu fi pe de-a intregul om.

Cristache Gheorghiu
A rezolva o problema/exerciti - de Cristache Gheorghiu la: 20/01/2006 12:50:58
(la: testul de inteligenta al lui einstein)
A rezolva o problema/exercitiu/test, inseamna sa gasesti o metoda, si apoi sa-i verifici corectitudinea.
A-i cauta direct solutia finala este ca si cum intr-o culegere de probleme ai merge direct la finele cartii, unde se dau solutiile, fara sa-ti bati capul s-o rezolvi tu insuti. Ceva similar cu copiatul la teza de la vecinul de banca. Copiatul are totusi un scop: acela de a obtine o nota de trecere. In cazul nostru, insa, el este lipsit de sens. Imi pare rau sa observ ca nici unul dintre forumisti nu si-a pus capul la contributie. Curios este ca tin sa-si exprime opiniile. Pare sa faca exceptie Mik, care vrea sa ne convinga ca are un subconstient deosebit. Ramane sa ne convinga si pe alte cai. Acum n-a fost foarte convingator.

Constat ca, totusi, casa verde este alaturata celei albe chiar si in solutia finala. Mai constat ca textul care ni s-a pus la dispozitie are multe diferente fata de cel original, care a inspirat solutia finala, incepand cu denumirile marcilor de tigari, ceea ce ma face sa cred ca pot exista si alte erori de formulare, asa ca nu merita sa mai intru in detalii.



Cristache Gheorghiu
iubirea e viata - de Cristache Gheorghiu la: 20/01/2006 12:50:58
(la: Iubim oamenii sau ideea de iubire?)
Iubirea este insasi viata. A iubi ideea de iubire este o formulare nefericita. Schopenhauer vorbeste despre vointa de viata, ceea ce este tot un fel de iubire. Cu totii iubim propria noastra persoana. Unii doar atat. Altii mai mult, in functie de posibilitatile fiecaruia. Nu-i putem cere nimanui ceva ce nu are. Reciproca este si ea valabila. O persoana iubitoare isi va cauta vesnic iubirea.

Este interesant ca pentru unele lucruri comune exista mai multe cuvinte, in timp ce iubirea este un cuvant ce refera mai multe sentimente, dintre cele mai complexe. Acesta este probabil si motivul pentru care iubirea este principala tema a poeziei. Iubirea de patrie, insa, este altceva decat iubirea de natura, animalul preferat, mama, tata, ca sa nu mai vorbesc de iubirea iubire. Daca fraza precedenta vi se pare banala, atunci mai notati inca doua:
- Asa dupa cum gusturile (amar, dulce, etc.) nu pot fi descrise in mod riguros, decat cel mult prin comparatii cu alte gusturi presupuse a fi cunoscute, sentimentele nu pot face obiectul unei definitii si nici macar al unei descrieri. Ele trebuiesc traite pentru a le simti.
- Sentimentele fata de persoana iubita sunt diferite la 15 ani, 20 de ani, sau 60. Pentru a afla cum arata iubirea la 30 de ani, trebuie mai intai sa fi implinit aceasta varsta si sa fi avut sansa s-o fi cunoscut.

Cum anii trec si fara contributia noastra, ramane dilema cu sansa. Iar pentru ca „Le hasard ne favorise que les esprits préparés” (Pasteur), ramane intrebarea cum ne pregatim pentru asta. De fapt, acesta este subiectul pus in discutie si el se intreareste in majoritatea textelor: cum sa-mi gasesc partenerul/partenera.

Deoarece presupun ca ati intuit ca am trecut prin varstele enumerate mai inainte, risc sa impartasesc un gand: nu cautati extraordinarul! El vine in mod natural atunci cand cautati cu sinceritate normalul, extraordinarul nefiind altceva decat abaterea de la normal (extra-ordinar), atat in sens pozitiv cat si negativ. Iubirea cea mare poate fi cea mai cea dintr-un lung sir de iubiri – ceea ce ar fi o prostie sa-ti doresti – dar poate fi si singura iubire, adica una foarte normala. Cat de mare este ea? Depinde de persoana, de intensitatea intrinseca a sentimentelor lui. Am un singur sfat: cautati un partenerul ale carui caracteristici sociale, intelectuale, sentimentale, etc., etc. sa fie cat mai apropiate de ale dumneavoastra. Altfel, orice diferenta poate fi un pretext de disputa in momentele mai dificile pe care viata ni le aduce. Asteptarea „printului pe cal alb” de catre fete, sau atractia pentru frumusetea trecatoare a unui chip sunt cele mai frecvente si grave erori.

Succes!

Cristache Gheorghiu
Ca sa nu raman in afara socie - de Cristache Gheorghiu la: 18/01/2006 20:09:30
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
Ca sa nu raman in afara societatii “educate”, am incercat sa citesc Codul lui DaVinci. Am incercat chiar si un efort de vointa, pentru ca mi-am dat seama dupa primele pagini ca ea apartine sub-culturii, dar doream sa fiu “in rand cu lumea”. Marturisesc ca vointa nu mi-a fost indeajuns si am abandonat-o din motive de timp: exista mii de carti mai bune care s-au scris si se vor scrie de acum inainte si pe care regret ca nu voi putea citi pana la sfarsitul vietii mele, oricat de lunga ar fi ea.
Este o carte “comerciala”: conceputa pentru a fi vanduta, cu o publicitate intensa, etc. Succesul il datoreaza publicitatii.
In privinta conceptiei, are cate putin din toate tocmai pentru a satisface cat mai multe gusturi: putin politista, putin esoterica, ceva mister, cateva informatii stiintifice la nivel de liceu, adica atat cat sa nu incurce mintea cititorilor, doar sa le invoce unele amintiri vagi de pe vremea cand credeau ca vor putea deveni si ei intelectuali, iar daca se mai condimenteaza si ceva religie, atunci se vor gasi cu siguranta suficienti gura casca s-o ia in serios. Implicarea religiei, mai ales, are darul de a provoca controverse, ceea ce ii va aduce un plus de publicitate.
As fi fost tentat s-o aseman cu o telenovela, dar de fapt este o manea. O manea literara.
Autorul este fara indoiala o persoana inteligenta, educata, cu talent literar, si tocmai de aceea este o lichea. Un om cu asemenea calitati se presupune ca ar trebui sa-si asume si responsabilitatile morale pe care le are productia lui. El prefera insa banii. De renume nu poate fi vorba, pentru ca renumele este unul negativ.
Ce-i drept, el se inscrie perfect in tendintele societatii actuale, dar asta nu inseamna ca e bine.
Sorry!


Cristache Gheorghiu
Viata este o permanenta cauta - de Cristache Gheorghiu la: 17/01/2006 10:23:49
(la: Contradictia Contradictorie)
Viata este o permanenta cautare. Pentru cine are fire de cercetator, orice descoperire este o bucurie, chiar daca ceea ce a descoperit nu-l avantajeaza. Bucuria descoperirii este oricum mai mare. Pentru cel ce nu este deloc curios, ceea ce afla fara sa-si fi dorit il loveste intempestiv. Daca il avantajeaza sau nu nici nu mai are importanta, pentru ca de obicei trage concluzii gresite.
Cristache Gheorghiu
#100721 (raspuns la: #87273) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Testul lui Einstein - de Cristache Gheorghiu la: 17/01/2006 10:23:49
(la: testul de inteligenta al lui einstein)
Daca tot e pus pe seama lui Einstein, inseamna ca trebuie sa cauti un fir, o gaselnita logica, o observatie delicata, si nu sa muncesti zile in sir analizand tot felul de variante.

Solutia mea este urmatoarea:

1) i. Olandezul locuieste in prima casa
2) m. Olandezul locuieste langa casa albastra.
Deci casa a doua este albastra
3) a. Britanicul locuieste in casa rosie
Deci prima casa nu poate fi rosie. Rezulta ca este galbena, deoarece cea verde si cea alba sunt vecine
4) d. Casa verde se afla in stanga casei albe Raman doua variante:

Varianta A
Galbena, albastra, verde, alba, rosie
In aceasta varianta locatarul casei verzi bea cafea, ceea ce contazice punctul g: locatarul casei din mijloc bea lapte

Ramane varianta B, in care – dupa eliminari succesive rezulta ca olandezul are acvariul.

Cristache Gheorghiu
test - de Cristache Gheorghiu la: 16/01/2006 21:51:52
(la: testul de inteligenta al lui einstein)
1. Aprinzi becul corespunzator intrerupatorului 1
2. Aprinzi becul corespunzator intrerupatorului 2
3. Astepti pana se incalzesc becurile
4. Stingi becul corespunzator intrerupatorului 2.
5. Intri in camera becurilor si atingi becurile stinse.
Cel cald apartine intrerupatorului 2
Cel rece apartine inrerupatoului 3
Cel aprins apartine intrerupatorului 1

Cristache Gheorghiu
#100616 (raspuns la: #100530) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...