Valabil pt ambele sexe. Nu zic ca nu ar fi frumos sa ajungi in pat la prima intalnire.Dar de ce atata graba? Ti-e frica ca a doua nu va mai fi? Atunci mare paguba! Inseamna ca nu merita si pace. Nu e mai frumos ca preambulul sa tina mai mult? Dorinta sa creasca cu fiecare clipa sau zi. Sa va sporiti dorinta prin vorbe,gesturi, atingeri ,in prima clipa,mai tarziu,maine? Si cand ceva din interior da semne ca explodeaza,cand hormonii v-au acaparat,sa-i lasati sa-si faca de cap?Atunci veti admira un foc de artificii de mare clasa,nu artificii de agatat in bradul de craciun. Amanarea poate insemna o zi,doua sau depinde ...
A trai clipa...!? Nu asta inseamna sa ajungi in pat din prima.Inseamna doar refulare.Daca aveti nevoie de refulare, atunci e OK.La actiune din prima clipa ! Dar dupa aceea cautati-va identitatea pierduta.

Totul ar fi mai simplu daca atunci cand cunosti pe cineva si iti place, intai ai cauta sa afli daca e 'promis' altcuiva.Abia apoi sa dai drumul sau nu sentimentelor.Daca imediat incepi sa visezi la pers. respectiva,iti faci visuri si amd, evident ca alimentandu-ti nevoia de dragoste,hormonii o iau razna."Atractie la prima vedere "este o chestie reala, dar "dragoste la prima vedere"...eu nu cred asa ceva.Si dupa ce ai aflat "situatia" celuilalt depinde de tine daca mergi mai departe ,asumanduti riscurile.Nu uitati ca avem ratiune,nu suntem animale,deci ,desi hormoni ne afecteaza judecata, ratiunea e mai puternica (sau ar trebui sa fie).Si argumentez asta cu situatiile in care certandu-ne cu cineva suntem f nervosi ,ne vine sa-i dam una in cap celuilalt si totusi ratiunea...Sau cand ajungi la disperare din diverse motive , de-ti vine sa mori, nu ne sinucidem totusi. Cazurile in care se intampla totusi asta ,sunt rare ,raportate la nr.total de oameni, si se intampla tocmai pentru ca ratiunea intra pentru moment in colaps.Apoi nu mai poti repara lucrurile. La capitolul sentimental ,chiar daca faci un pas gresit inainte, poti indrepta lucrurile ulterior.
Cu calm si realism totul ar fi mai frumos.

SERVICII:
Manuta de Aur-fur orice de la domiciliul clientului.
Ghicesc orice vrea clientul.
Ghicesc numai viitorul.De trecut si prezent nu ma intrebati ca il stiti deja.
Caut asociat (50%-50%)cu firma,sediu,pct de lucru,capital.Ofer sfaturi. (Eu am dat faliment)

Acum sunt neinteresante jocuri precum:FRUNZA,RATELE SI VANATORII,TARA-TARA VREM OSTASI,MATELE-NCURCATE,OMUL NEGRU,SARITUL ELASTICULUI.Inainte de 1989 copii nu aveau prea multe optiuni:desene animate maxim 1,5 ore pe saptamana(adunate) si ...cam atat.Acum au 3-4 posturi de desene 24H/24H(de proasta calitate=needucative), calculatoare care ii tin in casa si izoleaza de colectivitate,Mc Donald's-uri care le ofera "hrana" si jucarioare (la care nu se mai uita a 2-a zi),jucarii de tot felul si toate calitatile...
Depinde de noi,parintii cum ii formam si ce le oferim pentru timpul liber.

De unde ideea ca daca nu ar fi rautati pe lume inseamna ca nu se intampla nimic si asa nu merita sa traiesti?
Evenimente ,bune si rele, se intampla oriunde si fara a vrea cineva neaparat sa faca rau altcuiva.De la accidente de tot felul pana la auto-accidentari sau mutilari (depresivii si nu numai), in lume se intampla lucruri tragice sau neplacute.Ar fi suficienta durere si asa.Deci am putea trai fara "raul din noi" daca am fi capabili sa scapam de el.
Si ,ca sa raspund la problema initiatorului discutiei, daca as fi jignita verbal (dar nu injosita) ,m-as gandi daca cel ce ma jigneste o face voit sau din prostie .Daca e voit ii aduc aminte cu cine sta de vorba (ceva de genul :cred ca ma confunzi, eu sunt....),si asta nu pentru ca el/ea nu ar stii ,ci pentru ai atrage atentia ca a luat-o razna, iar daca e din prostie ii intorc spatele si plec fara comentarii.Cu prosti nu merita sa-ti bati capul.In ambele variante refuz sa mai am deafacecu respectiva persoana.Daca sunt "atacata " printr-o fapta,jocuri de culise,vorbe pe la spate, uneltiri etc. ii transmit (prin persoane,e-mail,sms etc) ca am murit si poate sa fie linistit/a din pdvd al problemei in care m-a "atacat" ,deoarece si-a anihilat dusmanul viu ,dar sa se fereasca de morti.Asta ca sa afle ca stiu de unde vine lovitura .
Referitor la "rautatea din mine" , cred ca este foarte mica.Nu am facut rau intentionat nici celor care mi-au facut ei mie rau, dupa principiulc" altuia nu-i face ce tie nu-ti place".Razbunarea e josnica.Arata inamicului ca stii ce urmareste si dai de inteles ca esti pregatit pentruorice.Dar nu e bine sa-i faci rau ,caci rautatea nu are margini si nu stii la ce nivel iti va plati acea rautate.
Incercati sa folositi acelasi principiu ca mine .
VIATA NU TREBUIE TRAITA PENTRU RAUTATEA DIN EA CI PENTRU FRUMUSETEA EI.

Isus stia ca va fi tradat,dar stia ca de Iuda?(" Ori nu putea Isus sa prevada ca va fi tradat DE EL ..") Asta este sensul intrebar.

chiar iti multumesc ca ai facut-o.
Am aplicat metoda ta si se vede o oarecare ameliorare.
Voi cauta cartea .
Multumesc inca odata.
Succes.

ca sfaturile tale sunt realiste.Nu m-am gandit ca dorind sa ne priveasca jucand,era din dorinta de a ne vedea alaturi de el.Asa se explica multe lucruri.Si rugamintea de a ne ajuta in casa e urmata imediat (iti spuneam acum ceva timp, ca face ordine si curatenie la el in camera atunci cand toti avem acelasi program).Ii place sa se implice de la bucatarie pana la reparatul masinii cu tati.In tabare nu l-am trimis pana acum.Am avut retineri obiective (la gradinita lui vroiau sa faca tabara cu cazare la hotel si mi s-a parut ca nu pot fi suprevegheati f bine noaptea.)
Tati se ocupa de el atat cat are timp.Amandoi venim seara tarziu (lucram impreuna) si...De la 20.00 cand intram in casa:pregatit masa,mancat,spalat,putina joaca si somn.Nu inainte de a vedea Secretul Mariei (a facut o pasiune pt.el).
Mersi inca o data si astept vesti despre psiholog.

scuze ca iti raspund asa tarziu.
Conform pozitiei aproximative a astrelor la datele de nastere ,se pare ca fratele tau se intelege mai bine cu mama ta decat tine.Nu pentru ca mama ta il aproba in ce face , ci pentru ca ii intelege actiunile intr-o oarecare masura, ceea ce nu se intampla si cu tine.Nu rezonati.Pe de alta parte fratele tau ar trebui sa va inteleaga pe amandoi (mai mult pe mama voastra), pentru ca zodia lui ii da capacitatea de a se pune in postura fiecaruie dintre voi si a va intelege. Stiu ca nu vei putea usor, dar merita incercat, sa-ti faci din frate un aliat, care sa te ajute in gasirea drumului tau .Pestii se pricep sa dea sfaturi dar nu se pricep sa le urmeze ei insisi .
succes

Din descriere m-as orienta catre zodia pestilor.Nu pot baga mana in foc.Stiu ca sunt deosebiri in cadrul zodiilor intre sexe.

Nu era o ironie la adresa ta.Scuze daca asta s-a inteles.Chiar iti apreciez sfaturile si le voi urma.Am sa-ti spun ce-a iesit.
Ma refeream la recomandari catre un medic specialist (psiholog).Imi poti recomanda unul? Cel care face testarile la gradinita unde lucrezi ,eventual.
Nu am sa-i dau medicamente.Cand era bebelus si plangea non-stop, medicul de familie (am schimbat 3 medici,crezand ca are copilul ceva de plange si ei nu stiu ce) ,caruia nu-i contest cunostiintele si experienta (am putut sa le verific in timp), mi-a recomandat Peritol timp de 5 zile ca sa-i regleze somnul.Nici vorba,apa de ploaie.A renuntat si medicul la idea cu medicamentele.
Tinem legatura.

Mersi de raspuns. Este interesanta abordarea cu jumatatea de ora exclusiva acordata copilului.Am s-o aplic.Stiu ca ai drepatate ca vrea atentie, dar parca prea multa ,toata.E frustrant pt. mine (dar copilul e pe primul loc) sa nu mai am timp pt. mine.In afara de serviciu si treburile casei,singurul timp "pierdut "este fumatul.Greu viciu ,dar ... Simt nevoia sa ma relaxez la o tigara. Suna ciudat sa te relaxezi fumand dar asta simt. Nu merg la coafor, restaurant, masaj sau mai stiu eu ce.Pentru ca nu am timp. Sambata si duminica mergem amandoi cu rolele in parc (cu inca o mamica si baiatul ei)sau la bunici (langa Bucuresti-la curte).
Varianta cu lasatul sa planga am tot incercat-o si o aplic si acum , dar nu da rezultate.Plange si ma trage de maini,de maneci.Nu are miscari haotice ci trage "organizat".Asta inainte de a vrea sa-l sterg.L-am dus in camera lui sa planga acolo dar iese urland si mai tare.Daca l-am amenintat ca daca iese din camera ia bataie( uneori isi mai ia cate o palma si reactioneaza de zici ca-l omor),trage de clanta fara sa apese pe ea ca sa nu se deschida usa.De doua ori a ramas cu clanta in mana(nu e modelul clasic cu cui).
Ar mai fi ceva.Vrea sa se joace cineva cu el in permanenta (cand suntem acasa).De la carti (septic,macao),sah,joc pe calculator,puzzle, pana la fotbal si baschet.Uneori nici nu-i atent la joc dar trebuie sa continuam.Ba chiar :"Fa tu ca eu ma uit" ne spune .
Si eu sper sa reusim sa canalizam ambitia spre rezultate pozitive,dar e greu.
Iti multumesc inca o data si astept raspuns.

Merci de raspuns.Am vazut emisiunea.Chiar impreuna cu el. Si chiar el spunea (fiul meu) ca acel(sau acei) copil este f rau.Stii? Vedea paiul din ochiul celuilalt... .
Socrii mei, care au avut de curand ocazia sa stea cu el 5zile(!!!) non- stop,mi-au zis sa-l duc la medic sa-i dea ceva medicamente ca e prea energic.Sa-l droghez ? Mi se pare o nebunie. Dar cred ca la un psiholog sau psihiatru tot voi merge.Mai bine preventiv decat ... .Cred ca e decat problema de ambitie.Daca te joci cu el continuu si-i faci pe plac, e super ok.
Astept si alte pareri,eventual recomandari catre persoane calificate si CAPABILE.
Merci

Asa sa fie ! Sau mai degraba un cosmar! Oricum o sa-ti povestesc cum a fost cu sarcina si bebelul meu care acum are 6.5ani.
Asadar ,dupa5 ani de casnicie in care am lasat la voia intamparii problema unui copil, neaparand am mers la doctor.S-a rezolvat repade si dupa vreo 4-6 saptamani am ramas insarcinata.Nu mai supartam mirosuri de mancare,ulei,benzina,tutun (desi pana atunci si dupa aceea radeam1 pachet pe zi).Deci cu mancatul mai subtire.Am avut ceva probleme si a trebuit sa fac tratament:injectii,pastile si odihna non-stop.Deci inperioada in care iti faci visuri cum va fi copilul si "uite misca!" eu aveam stari de lesin,nu puteam manca , aveam dureri, ma intepau mereu samd.A durat 8.5luni in care eu am mancat numai paine prajita cu unt si pepene (noroc ca era sezonul lor) si am stat 90% din timp in casa, la pat.M-am ingrasat 28 Km!(Dar multumita a ceea ce a urmat le-am dat jos in 2 luni de la nastere).
Cand credeam ca am scapat, am dat peste ceea ce nu mi-am imaginat pana atunci.Copilul a fost (si este ,Slava Domnului) sanatos si "fortos' ca sa zic asa.Eu nu aveam lapte (am facut cezariana din cauza problemelor pe care le avusesem in sarcina) si a trebuit sa-i dau lapte praf de la inceput.Zilele de la spital au trecut mai usor ,dar cand am ajuns acasa si l-a apucat plansul (e baiat)...Si nu stiam ce sa-i fac, nu stiam ce lapte ii dadusera la spital ca sa ii dau incontinuare...Frumos a fost , rau a devenit.Au urmat 6-7 luni de cosmar.Pangea 22ore din 24 ore,iar cele 2 ore pe care le dormea nu erau legate ci 1/4H sau 1/2H.Asa incat eu,mama si soacra (se mutasera amandoua la noi acasa) eram terminate de somn.Ce colici?Toate ceaiurile posibile si toate medicamentele cumparate sau preparate n-au avut nici un efect.Am schimbat 3 doctori crezand ca nu stiu meserie de nu stiu sa-mi spuna ce are copilul.Dar nu avea nimic.
Nici acum nu puteam manca.Poate din cauza depresiei post-nastere(sau cum s-o numi ea),dar eu cred ca de oboseala nu aveam saliva sa pot mesteca si inghitii mancarea(de cateva ori ,pt. ca se insista sa mananc, m-am inecat si speriindu-se m-au lasat in pace).Deci in 2 luni am ajuns inapoi la 55 kg (de la 83Kg).Treptat ,cand a inceput sa merga ,obosea si dormea noaptea cam 4-5 ore,iar ziua2-3 ore.Dupa 2 ani nu a mai dormit deloc ziua dar dormea bustean noaptea.La 3 ani l-am dus la gradinita ca sa doarma la pranz ,ca acasa nu reuseam sa-l fac sa doarma, si sa manance mancare gatita.Acasa nu vroia si m-am gandit ca acolo se antreneaza cu ceilalti copii .Asta cu mancarea nu a dat rezultat, iar cu somnul,la gradi doarme dar cand e acasa,sambata,duminica nu.
Sper ca tu nu ai chiar asa probleme, succes si sa fiti sanatosi.

Baietelul meu termina anul asta gradinita si merge la scoala.Un copil istet si cuminte la gradinita- spun educatoarele.Ii place sa invete lucruri noi ,vesnic intreaba despre lucruri si subiecte care ma uimesc si-i place orice se face in grup :jocuri,sporturi,munca(face curat in camera lui:da cu aspiratorul, spala pe jos si-si spala geamurile de la biblioteca lui,NUMAI daca toti din casa facem curatenie,altfel...).
Avem probleme cu autoritatea acasa.Pentru el totul e un concurs chiar si cine castiga o confruntare de genul :peste 10 minute stingem televizorul si ne culcam.El ba nu ,noi ba da si uite asa...Nu va spun ce ritual are:incepa sa planga (a se intelege "sa urle")fara lacrimi si o tine asa in speranta ca cedam.E drept ca uneori cedam,fie ca suntem prea obositi sa-l mai suportam urland, fie ca e prea tarziu si deranjam vecinii.Daca nu cedam il tine cam 25-30minute urlatul,se inroseste tot, transpira ca la sauna, raguseste, venele de pe gat si tample i se umfla de zici ca plesnesc (am urmarit cu atentie toate aceste lucruri) si cand nu mai poate trece la suspine.Apoi urmeaza faza cu :pupa-ma, sterge-ma,ia-ma in brate.Ordinea este mereu aceeasi si prin asta intelege ca l-am iertat.Daca ii spun:te pup dar nu te iert ,ca ai gresit ,o ia de la capat;a facut suficienta pauza incat sa-si recapete fortele.Am uitat sa specific ca acel"sterge-ma " inseamna sa-l sterg la ochi (care sunt umezi,nu au lacrimi) cu manecile mele.Daca iau orice altceva sa-l sterg la ochi o ia de la capat cu urlatul. Deci totul e un care-pe -care.
Copilul a stat mereu cu noi,dar il ia mama de la gradinita si de la 17.00-19.30 sta cu ea.Pe ea o palaceste (unicul nepot) si face tot ce-i cere el.Probabil ca vrea si acasa acelasi tratament, dar nu se potriveste.
De bebelus a fost un copil energic si ambitios, a mers la 9 luni si o saptamana, a vorbit devreme si clar (isi murmura in soapta cuvintele pana le spunea bine si apoi le spunea cu voce tare)care nu a plans cand a cazut sau s-a lovit (decat daca a fost o lovitura zdravana).E f energic, vesnic "cu mancarici" chiar si atunci cand sta pe pat sau pe scaun.Nu avem timp (si parinti nu ne mai pot ajuta) sa-l indrumam spre un sport,poate se va face ceva in scoala.Pun totul pe ambitie care poate fi si constructiva si astept ...
Ce parere aveti?
Cele de mai sus sunt scrise de o mama copilului (a nu se face confuzii cu"cezarok2")

Pentru mine e clar:ori mori inainte sa te subrezesti, ori -inevitabil- vei ajunge "ruginit". Daca ai norocul sa n-ai boli dureroase,decat un reumatism degenerativ (adica de batranete), atunci poti fi un/o batran/ica simpatic/a, cu conditia sa-ti fi placut sa-ti traiesti viata,sa te fi bucurat de ceea ce ti-a oferit.Sunt si persoane taciturne,pesimiste, care nu vad frumusetea vietii nici la 20,25,35 ,40 ani .Nici o sansa sa se schimbe la 75 ani.
Vom devenii sau nu o povara in functie de bunul simt al fiecaruia dintre noi.Tatal meu(de un caracter nemaipomenit) a fost bolnav de inima din copilarie(valvele nu functionau 50%).La vremea aia nu se putea opera(intre timp stiinta a avansat).Cu menajare la efort fizic si fara excese ,cu program de munca 4ore/zi ,a avut o viata normala,fara dureri,nimeni n-ar fi banuit ca e bolnav(unii apropiati chiar nu stiau sau nu-l credeau cat e de grav pentru ca nu avea nici un simptom).Cand avea 58 ani,dupa revolutie, la o consultatie de rutina ,sa-i spunem ,din una in alta ,a aflat de la medic ca se poate opera (protezare de valve).La boala lui nu putea face infart ,sfarsitul ar fi fost lent:nu ar mai fi avut putere nici sa mearga si cu timpul...Asta la determinat sa ceara sa fie operat (desi ,repet,nu-l durea nimic si putea s-o lase asa).Nu dorinta ca in urma operatiei sa se faca bine si sa traiasca mai mult la facut sa se opereze, ci teama ca va ajunge sa mearga tinindu-se de pereti sau sa nu mai mearga deloc."Nu vreau sa ajung asa" mi-a spus aratandu-mi un bolnav(in spital) cu aceeasi boala. L-au operat si ...nu s-a mai trezit. Bunul simt la omorat pe picioarele lui.

citind cele cateva randuri ale tale am avut senzatia ca le-am scris eu.Nu stiu care e fenomenul,sunt convins ca sunt scrise de tine dar... De curiozitate ce zodie esti?

Pare jignitor,pentru ca se foloseste uneori in deradere la adresa cuiva.Exp.:ii spui unei unei pers perfect normale care intr-un anumit moment nu reactioneaza cum te-ai fi asteptat "esti handicapat".De aici s-a creat opinia ca "persoana cu handicap" este o adresare jignitoare.Toate institutiile statului nostru SE NUMESC:Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din Romania,Autoritatea Nationala pentru Persoanele cu Handicap.

Am folosit "persoane handicapate" ca forma de plural , nu denigrator.E drept ca noi ceilalti avem de invatat de la acestea,dar ele...? Ma gandeam ce viata dificila,grea,frustranta au.Este o incercare? Da,poate,dar o incercare pe viata! Daca au capacitatea sa creada in Dumnezeu (ma refer mai ales la cei care s-au nascut asa, nu la cei care au suferit ulterior un accident), nu mai pot spera decat ca in viata urmatoare vor fi sanatosi si atunci isi duc crucea in viata aceasta.
Sunt de admirat ,oricum,atat ei cat si familiile lor.

V-ati gandit in cazul in care doriti sa adoptati un copil,cam ce inseamna asta?In afara de birocratia infernala?
Sa mergeti intr-un orfelinat si sa alegeti ?Si toti copii sa-ti spuna:"mami (sau tati )ia-ma pe mine?Sa trebuiasca sa alegi unul si sa stii ca ceilalti vor ramane acolo? Vei mai putea dormii dupa aceea?