Totul s-a schimbat in lumea operei de pe vremea lui Callas; opera a devenit un spectacol complet, cantaretii de azi sunt de faot niste actori care stiu a canta, nu niste cantareti care nu puteau face altceva. Atunci era o nebunie sa ii pui sa cante o arie altfel decat in picioare. Regia era ca si inaexistenta, cu indicatii gen "intri pe aici, canti aria si iesi pe dincolo....". Maniera tehnica de cantat s-a schimbat foarte mult, totul e acum mai viu, mai putin afectat, mai dinamic sau mai realist. Eu zic ca e mai bine. Sunt si acum mari voci, uriasi cantareti de opera, dar primeaza spectacolul. O Traviata, sa zicem, la San Francisco iti lasa gustul ca ai vazut o piesa de teatru superba pe o muzica dumnezeiasca.
Asa trebuie sa fie opera!

...Am zis rece incercand sa descriu timbrul si nu interpretarea, care e sublima. Vocea ei e un amalgam din toate nuantele si sertarele cunoscute, e un fel de soprana spinto-dramatico-lirica. O versatilitate si o sensibilitate fantastice. Timbrul ei totusi mi se pare metalic. Interpretarea, ca in anii '60, adica expansiva. E cazul sa aduc aminte celor care au prins vremurile alea la opera ca atunci tot ceea ce conta era vocea. Nu importa deloc regia, actoria... Scenografia era un fel de moft ca sa te faca sa intri in atmosfera creata tot de marile voci....
Din fericire, azi totul e schimbat. Adica la marile opere din lume, nu in Bucuresti... Noi din pacate ne-am format un public bazat pe repertoriu verdian si care nu se entuziasmeaza decat la acute. Dar asta e alta discutiune...:)

Multam ca ma mentionati pe aici. Mult timp a trecut decand nu am reusit sa va ma vizitez... Imi pare rau, timpul nu ma lasa in pace, jdemii de proiecte stau deasupra mea si nu mai pot face ceea ce imi place.

Despre opera sunt asa de multe de zis... Cu toate ca asta mi-e profesia, prefer si eu ca si multi dintre voi, muzica simfonica. Opera e un fel de muzica culta pentru cei multi. Dar nu e chiar asa de simplu si de clar. Marele Wolfgang prefera opera. Si nu doar el; multi alti muzicieni seriosi, docti, a ramas in campul asta...
Pentru ca nici azi, helas, nu am timp, incerc sa va propun niste nume care mie-mi plac:
Voci frumoase:
Herlea, George London (puternic, stralucitor), Nicolai Ghiaurov(incisiv, masiv), Leonard Warren (cald, invaluitor), - baritoni
Franco Corelli(cu un defect de vorbire dar mama ce voce...), Franco Bonisolli(excentric, fantastic), Luciano Pavarotti(tehnic, reflexiv), Jussi Bjorling(perfectionst, excelent in frazare), - tenori lirici
Giuseppe Giacomini (in zilele bune cel mai mare tenor), Placido Domingo (muzical, de forta), Mario del Monaco(fenomen vocal), Di Stefano(necizelat dar cu o voce fabuloasa) - tenori dramatici
Teresa Berganza (calda, duioasa), Cecilia Bartoli(tehnica, daruita), Elina Garanca (fenomenala) - Mezzo
Renne Fleming (fabuloasa, de departe cea mai buna soprana din toate), Maria Callas (interesanta, frumoasa, cu o voce rece)Gundula Janovitz (timbru de corn englez, incredibil)
E greu sa ma gandesc la toti.

Dintre cei ce azi sunt bine platiti, interesanti sunt Dmitri Hvorostovski (alterneaza caldura cu incisivitatea), Jose Cura (are o voce de nici el nu stie de unde ii vine, e atat de natural in emisie...) Angela Gheorghiu (pesonalitate magnetica si voce bine strunita), Bryn Terfel (cam agresiv dar relaxat si interesant).

In topul 5 al meu ar sta Herlea, Fleming, London, Corelli si Janovitz. Dar asta e doar parerea mea....

M-ai ucis cu Chet Baker.
Iti recomand sa iti faci cumva rost de albumul care a iesit in 2000 parca, cu cantece care nu au mai fost difuzate, redescoperite nu stiu unde. Albumul se numeste :Embraceable You. E cantat doar de voce, chitara, bas si din cand in cand Chet la fligorn. Fantastica muzica.

Ma bucur sa vad fetele gandurind pe aici, dar si pe baieteii isteti!
Alexu, ce confa? Baga un link!

Bine te revad p-aici...

Depinde de carte. Daca e una usurica, recunosc ca am ambitia sa o termin, chiar daca nu ma pasioneaza. Am tampitul obicei sa am pe noptiera 3-4 carti pe care le citesc in acelasi timp. In functie de stare, aleg una. Cand insa dau de una care ma satisface, adorm tarziu cu ea pe piept, subliniez cu un creion toate ideile interesante, incerc sa le introduc in conversatiile cu amici sau fiica, cer parere, comentez, analizez... Asa am patit cu Jurnalul lui Steinhardt, de exemplu, o carte atat de speciala si care m-am schimbat foarte mult.
Va spun ca daca as avea timp, daca nu as avea jdemii de treburi, as relua cateva carti de care pur si simplu sunt inamorat. Uite, asta nu fac eu, nu recitesc...

Vazand reactiile astea, ma predau, nu mai vreau sa am de a face cu confa asta si incerc sa o uit.

Dar in minte imi vin doua faze.
Una - fetzele celor care citesc promptere la stirile de la ora 5 care isi adapteaza grimasa dupa natura stirilor. Daca e despre biserica, o fata pioasa, daca e despre copii, o fata vesela, etc... Dar daca e despre o crima sau viol, o fata panicata, speriata, scarbita.... dar asa de mincinoasa...
Faza a doua. Am cunoscut-o pe presedinta unei asociatii care ajuta femeile agresate, Sorina B. Femeia asta se zbate 15 ore pe zi pentru ele, face dintr-un buget infim minuni, consiliaza, da sfaturi excelente, e trup si suflet. Si de la ea stiu ca daca vrei sa ajuti, nu te implica emotional, gandeste rece, ia-ti distanta sa poti judeca si in nici un caz nu lasa privirea sa compatimeasca.

Hai sa inchidem confa asta.

Deci aici nu se poate comenta ceva la rece. Aici noi, ma intelegi, noi, romani verzi si impartiali de ginta latina, nu putem sa vorbim despre viol alcumva decat pe baza de decibeli si cuvinte ce suna amplu. Noi nu putem sa ne disociem de trauma bietelor femei care au suferit un viol, nu, nu noi, noi infieram, condamnam patimas, cu revolta proletara si muci pe piept, mama lor de golani.Adica, iti dai seama? Cum sa comentezi o atare situatie fara sa nu arati tuturor dispretul, spaima, oroarea ce resimti.

Dragilor, scuze de patinare, nu ma puteam abtine dar serios e aiurea. Pe cuvantul meu de onoare ca suntem tare caraghiosi. Era o intrebare pusa, nu de mine, ci de un om pregatit sa infrunte cazuri mult mai grave de consiliere. In primul rand e o chesiune psihologica. Sigur ca e un fapt oribil, cine a zis ca nu, sigur ca te solidarizezi imediat cu victima, sigur ca doare numai si ideea ca sunt oameni care ar putea sa faca asemenea crima... dar eu asteptam comentarii inteligente, detasate, fara emotia celui care e implicat afectiv. e delicat, stiu si asta, dar chiar nu putem avea o observatie altfel decat ultrasesibila?
Ok, poate ca nu.

Discutie murdara.

Sa ne lamurim : ai zis ca orice atribuire de vina unei femei care face avort e un gand idiot (citat din memorie). Ai bagat un adjectiv de top, plin de atitudine.
Treaba e ca discutia a luat-o pe trei fronturi, una legata de tema, alta legata de viol efectiv si inca una legata de avort. Asa ca raspund pe apucate.

Ideea mea e sa nu ne ambalam si sa nu aruncam cu vorbe dure, doar ca sa fim vehementi. Hai sa fim DOAR inteligenti.

Nu cred ca am zis la plezneala fraza cu feminismul...Aici pe cafenea sunt tendinte si de macho-ism (care la unele prind) dar si de mare feminism. Cum auziti de viol, deja luati foc si va turnati benzina in cap, de parca sunteti toate patite. Te rog sa nu te superi dar eu incercam sa ne gandim la o solutia unei probleme de morala, daca suntem in stare, fiecare cu opinia lui civilizata si pertinenta. Fara fraze taioase.

Probabil ca nu ai sa afli. Dar de ce te-ar interesa?

Nu vorbeam in citatul tau despre intrebarea Aurorei Liiceanu. Era doar un raspuns cuiva care ma cam luase de beregata.

Despre viol si avort, despre droguri, biserica, perversiuni, comunism, puscarie, tractoare, campii cu flori am voie si, daca ma consider destul de valoros, am chiar obligatia sa imi dau cu parerea. Nu neaparat eu, tatiku, ci eu, romanul, eu cetateanul, eu opinia, eu parerea. Pai serios acu', daca eu nu, dumneata nu, dumnealor nu, pai cine? Totul e sa judecam la rece lucrurile fierbinti si sa nu ne implicam afectivo-melodramatic. Ca alte nick-uri de pe cafe.
E o opinie, e o discutie, e un punct de vedere. Chiar nu putem face decat epigrame rasuflate si barfe & bashkalii?

OK, o sa reformulez, dar doar pentru tine, asa, de prietenie:
Avortul unui fetus provenit dintr-un viol absolva pe purtatoare moralmente de vina?
Dar zau asa, chiar nu ai inteles ce a vrut femeia aia sa intrebe? Sau esti inginer?

Eu nu cred ca un om poate dispune de corpul sau fara sa se gandeasca la consecinte. Una e sa vrei sa iti tai un picior sau sa iti tatuezi tot corpul, si alta e sa dispui de viata fatului tau, sa incalci vointa sotului si sa nu te gandesti la durerea viitoare.

Cazul unei saricini pricinuite de un viol, e alta discutie. Aici vroiam sa aduc vorba dar se pare ca deschid prea multe sensibilitati.

Am citit, sunt un pic uluit dar iti respect opinia.
E stramba, daca totusi ma intrebi despre ea. Orice decizie de cuplu se ia in cuplu. Nu sunt defel misogin, Doamne fereste, dar chiar cred sincer ca un copil are si va avea mereu 2 parinti. Ei decid in tot, pana ce puiul isi poate lua zborul.
Deci chiar asa; 2 parinti. De la momentul aflarii vestii ca va veni in lume, pana la majorat sau mai departe, cu multele variabile ale vietii.

Eu ma intreb de unde aveti asemenea adjective, mereu gata sa curmati o discutie inofensiva, ba chiar binevoitoare.
Chiar crezi ca femeia are orice drept? Are dreptul sa faca orice din corpul ei si crezi tu ca e mai presus de orice judecata?

Dar noi suntem oameni civilizati. Traim dupa norme si legi, dupa morala si constitutii, avem nevoie de opinia altora, cerem sfaturi, dam sfaturi, intrebam, ne consiliem, traim in interdependenta.
La edificul punctului nostru actual se afla milenii de civilizatii, o intreaga colectie de cultura greco-romano-ideo-crestina, tocmai ca sa ne putem judeca si sa tinem un echilibru. E tot mai greu pentru ca biserica isi pierde din pondere si noi ne tot inmultim. Si atunci sa nu avem opinii? Sa nu putem lua o idee si sa o dizolvam in opinii? De ce nu?
Sunt N cazuri cand femeia greseste grav avortand. Tu, ca reprezentanta de frunte a genului, ar trebui sa stii asta, nu sa faci acte de feminism '60.
Cate femei nu ti s-au plans tine insati despre greseala de a avorta? Ce morala e aia in care o femeie hotareste in numele amandurora dintre parteneri ca nu vrea sa tina copilul (nenumarate situatii). Si asta nu sunt decat cateva din greseli.
Am dreptul sa imi spun o opinie. Nu sunt nici judecator si nici nu dau ordonante de urgenta, insa ca barbat, imi cer drepturile.
In afara de cazurile nefericite descrise in intrebarea din confa, sa stii ca decizia unui avort ar trebui sa fie intotdeauna a cuplului.

...de ce?

...Surorilor si fratilor intru conferinta, lasati-o asa...
Intrebarea era cu totul alta:

Avortul unui copil provenit dintr-un viol absolva pe mama moralmente de vina?

Din ce se citeste, daca sunteti atenti, violul e deja consumat (de catre unchi, frate, un imbecil din discoteca ori altcineva, nu importa acum). Nu se refera la cineva anume, la vreun caz de la Stirile de la ora 17 sau mai stiu eu. Nu pune in discutie crima ci consecintele ei.
E o intrebare pusa intr-o foarte buna carte scrisa de un eminent profesor de psihologie si terapeut, dna Aurora Liiceanu. E ca o dezbatere publica a unei probleme de constiinta cu care psihologii terapeuti se confrunta des si la care nu au solutii (probabil).
Din cate am inteles eu, din practica si experienta psihologilor, cazurile care aleg sa-si pastreze copiii nu se pot atasa de ei. Sechelele si amitirile sunt vii si dureroase. Faptul ca bietul copil traieste in intimitatea mamei traumatizate si depinde de ea in chip plenar il indeparteaza de fapt de ea. Afectiunea nu se formeaza.
Mi s-a parut interesanta intrebarea, mi s-a parut frumos sa cautam un raspuns multumitor pentru femeia violata dar speram sa nu ne tulbure asa de tare mintile si sa sarim la beregus.(Brighty, are you here?).
Speram sa ne dam rece cu parerea si sa argumentam ca neshte omusori inteligenti ce ne aflam.

E un subiect delicat, de acord. E infernal sa fi in pielea unei fete violate si gravide de pe urma acestei crime. E catastrofic sa fi chiar si parintele cuiva in aceasta postura.
Dar eu am o parere. Incerc sa o dezbat civilizat, fara drame sau crize. Nu sunt in postura acelei fete, nici in a parintelui ei. Si deci discut rational si caut sa invat si din alte pareri. Dar fara drame si crize.
Si mai e ceva: e chiar normal si chiar de preferat sa avem opinii despre asa ceva. Orice parere, cat de mica poate sa aduca putina lumina intr-un subiect, oricat de tabu ar fi el.

Nu sunt subiecte de nedezbatut, ci numai oameni de neclintit.

E mai bine sa nasti un copil intrupat nu din Dumnezeu ci din Diavol, si care va avea mereu de tras o cruce mare cat Pacatul dupa el? E o crima sa iei viata unui copil sau a unui fat, e drept, e foarte drept, dar poate ca in cazul de fata a naste inseamna de fapt a omora. Gandeste-te la asta.

Iubita, nu am emis judecati de valoare. Nu am evaluat nimic, am zis doar ca o femeie violata nu ar putea fi o buna mama, lipsindu-i afectiunea materna pentru un fat nedorit si zamislit nu din dragoste ci din o monstruoasa crima. Apoi am scris sincer ceea ce am simtit despre asta. Daca ceea ce simt si gandesc e stupid, port oare vreo vina?