...nu e o poezie geniala dar substratul e acolo, se simte si asta nu e putin lucru. Si eu sunt de acord cu Preda dar ceva mai nuantat....

daca poezia ar fi un glob
eu as gravita in juru ei
pina ce ti s-ar toci sarutul...

Iti multumesc pt ingrijorare.
E tare complicat sa fiu mama fiicei mele :) dar e si un privilegiu! Nu prea stiu invers cum se pune problema...
Ea este "relax'' si tocmai si-a spus parerea aici pe conferinta.

De ce nu citesc adultii? Din lipsa de timp, de bani si de satisfactii aduse de lectura(acestia, ultimii, se regasesc in audienta lui Dan Negru si a postului tv acasa), de...oboseala :)

De ce nu citesc tinerii? Sistemul de invatamint depasit,(bibliotecile scolilor sunt sarace, recomandarile sunt limitate de programa scolara, la valorile literaturii universale nu se ajunge de obicei prin intermediul dascalilor...) internetul, parinti care nu citesc sau n-au suficient timp sa se implice in educatia lor,lipsa de comunicare intre generatii, lene, pragmatism...astea-mi vin acum in minte

a nu se citi:
-culpalizez ci culpabilizez
-concis ci conchis
sper ca numai astea au fost…

Unele lucruri par sa se fi intimplat in alta viata dar sunt de neuitat.

Au fost... niste momente... cind viata-mi parea o fundatura, cind nu ma mai iubeam, n-aveam aer, totu-mi parea inutil si fara sens, …eram obosita si “iesirea” era la…ani distanta si eu nu mai vroiam sa astept. Singura problema in scurtarea acestei distantei erau cei care ma iubeau. Nu puteam imparti cu ei haul in care ma prabusisem( fara alcool si fara droguri) asa ca m-am gindit sa fac ca totul sa para un accident. Nu vroiam sa culpalizez pe nimeni si nici nu simteam nevoia sa ma justific. Sunt genul de om care pare mereu ok, vesel, sociabil si fara probleme(probabil asta e pb mea)……si nu sunt nici o persoana fanatica careia odata ce i-a intrat in cap o idée nu poate reanaliza lucrurile. Cind totul a fost pus la punct(in mintea mea), cind am concis ca am solutia perfecta ca sa scap din fundatura in care ma aflam, am putut sa merg mai departe si treptat, treptat nu m-am mai gindit la asta. Stiu ca sunt puternica si mai existau si principiile si credinta dar atunci singura mea putere a fost faptul ca ma puteam oricind sinucide.

In prezent in urbea mea, un tinar student la filosofie s-a sinucis, aparent fara un motiv concret…Prietena mea care si-a intilnit sufletul pereche si apoi la pierdut intr-un accident stupid mi-a marturisit ca se gindeste la solutia asta si ca o impiedica credinta si copilul pe care tb sa-l creasca iar fiica mea de 15 ani,cu care am discutii vii si interesante pe cele mai neasteptate teme, scrie (la secret!) un eseu despre sinucidere…

Asa ca iata-ma aici, incercind sa caut in mine si in comentariile voastre "fire"
din care sa se teasa o punte pe care eul cuiva care-a gindit ca mine, sau altfel,…sa poata pasi dinlauntru spre inafara,… spre ceilalti…

Sunt de acord cu ...fascinatia dar sunt interesata de pararea TA, de a celorlalti...
Sa inteleg ca tu.....ma trimiti la psiholog?!!! oricum, multam de trecere!

Cel care a impartit rabdarea nu pastrase nimic din ea pentru el, asa ca a lasat-o, pe toata, la mine in prag si-a plecat sa se culce :)
Imi pare rau pentru ''saracii'' de voi dar mai ales pentru ''bogata'' de mine :)

De cind ma stiu mi-au placut, si imi plac povestile.
Oare de asta mi-a placut textul tau asa de mult? Adaptarea ta e mai reusita ca originalul.Felicitari!

Nu stiu cum stau lucrurile in companiile cu capital strain si nu am incredere in ele din convingerea ca investitorii straini vin aici cu scopul clar de a-si majjora profitul, cota de piata sau cu alte interese care insa, in mod sigur, n-au prea mare legatura cu ceea ce asteaptam noi de la ei dar stiu citeva firme cu capital romanesc, impresionante ca marime, profit, rulaj, cota de piata: Aici, dincolo de aspectele la vedere, coruptia e coplesitoare, descurajanta!Cunosc persoane tinere care muncesc pentru salarii mizare, in conditii si mai mizere, in sectii care sfideaza normele de securitate a muncii precum si alte aspecte importante ale legislatiei in vigoare, sectii unde profitul obtinul e la fel de fabulos ca gaurile facute in bugetul statului, la fel de fabulos ca mita oferita,ca nivelul la care se ofera aceasta...; cunosc persoane din media care visau sa schimbe lumea, care au tost trimise: sa consulte surse, sa vina cu dovezi si sa faca reportaje care n-au aparut niciodata.
Dincolo de coruptie e mentalitatea: Tinarul din sectie nu pleaca pe motiv ca firmele mici dar cu salarii mai mari sunt nesigure, azi merg bine miine poate intra in faliment dar de fapt vine cu ideile astea din auzite,n-a experimentat decit odata si nu mai are curajul sa o faca.Tinarul din media spera sa faca lumina totusi macar in unele cazuri dar deja constientizeaza ca implicatiile ii depasesc puterile asa ca scrie versuri amuzante pentru amici, iese mai des la terasa si incearca sa nu se bage in bucluc.
Exista si alte institutii.Aici salariile sunt mai mari decit in medie si legislatia "se respecta''.Programul e de 8.30 pe hirtie dar de fapt se depasesc 10ore de lucru pe zi.Mai intii salariatul trebuie sa vina ceva mai devreme de citeva ori, sa plece ceva mai tirziu cind e mai mult de lucru apoi treptat treptat se ajunge ca asta sa devina normalitate, se lucreaza simbata in schimbul a patru ore libere care se dau pe baza de tabel dar numai in tabel, nu si in realitate, este solicitat apoi prin rotatie si duminica. Exista totusi niste drepturi prevazute in contract dar cind angajatul are curajul sa ceara sa-i fie respectate, se solicita intelegere pentru problemele firmei care are nevoie de sacrificii si de intelegere ca sa-i asigure salariul. In mod subtil i se serveste imaginea celor o suta de oameni dispusi sa-i ocupe locul.Posibilitate de a gasi un post la fel de bine platit e redusa, de a gasi unul mai bine platit e incerta iar cei din jur ar socoti ca nu-i zdravan la cap sa lase un loc de munca sigur si caute altceva.Ar putea esua si are rate de platit asa ca se intoarce la munca lui.
Dincolo de toate aceste aspecte mai cunosc un om, doar unul, care a schimbat pina acum cam 20 de locuri de munca, toate ca manager la diverse firme. Aceasta persoana nu are studii economice ci doar un simt al economiiei de piata innascut.Si-a negociat mereu salariul si a plecat fara regrete la cei care l-au platit mai mult. Cind l-am intrebat de ce nu-si face propria lui afacere mi-a spus ca e mult mai convenabil sa risti pielea altora( fireste in masura in care ei isi doresc asta).Numele sau e deja o marca pentru cei din domeniul si arealul sau de activitate.
Acestea sunt citeva exemple,,,poate ar fi util daca ar spune si altii cite ceva din experienta lor sau a celor din jur. In ceea ce priveste societatea in care traim si mentalitatea ei eu cred ca uneori, daca te straduiesti destul, e posibil sa invingi tendintele si sa gasesti ce vrei dar nu poti invinge coruptia si nici nu poti schimba legile economiei de piata; le poti insa folosi in favoarea ta in functie de caracter, de talent, de ambitie, de cit esti dispus sa risti, de cit conteaza parerea celorlalti, ... si de multe, multe altele.

Eul meu e o ''gaura neagra''. Internetul? As spune ca e doar ... un pretext; si sunt atitea.La prima vedere asa mi-a parut si mie: o gaura neagra care oferea un alt orizont copiilor mei, furindu-i din soare.

Daca iubirea, atractia, comunicarea nu rezista grupului de interese comune pe care-l implica o casnicie va aparea in public, cu surle si trimbite, ceea ce numim in genere casnicie fericita ( e plina media de ele, le intilnesti in zimbetul vecinilor care dincolo de zidul care ne separa se injura sau se bat si in iluzia de viitor a iubitorilor de telenovele) sau dimpotriva casnicia cuiva poate parea nereusita desi relatia celor doi poate fi una de exceptie asa ca pe tema asta e greu de gasit, cu adevarat, un numitor comun.Ce vreau sa spun e ca daca exista casnicii fericite ele nu se contabilizeaza public; pur si simplu se consuma intr-o constienta care nu simte nevoia sa se explice, sa se disece si mai ales sunt excluse din cliseele generale...cind insa se mai poate adauga ceva intervine nevoia de analiza...publica sau nu.

Am incredere in ceilalti dar fara iluzia ca ei sunt perfecti.Am printre prieteni sau cunoscuti persoane materialiste pe care nu m-as putea baza cind interesul lor material ar avea de suferit dar care altfel sunt sensibile si generoase; persoane egoiste pentru care in prim plan se afla persoana lor dar cind aceasta conditie e realizata sunt capabili de delicatete sufleteasca si de multa intuitie in ceea ce priveste problemele altora; persoane care vorbesc mult si nu stiu sa asculte dar care au un spirit de observatie si un simt al umorului iesit din comun....nimeni nu e doar o lista de calitati! Ii iubesc pentru calitatile lor si ma straduiesc sa nu-i judec pentru defecte.Viata e o lupta in care nu doar trupul se uzeaza si sufera modificari ci si obiceiurile si fondul nostru sufletesc. Cunoscindu-mi bine prietenii acestia ma pot dezamagi rar dar ma pot oricind impresiona pentru ca am convingerea ca in fiecare exista un "filon de aur" nedescoperit si eu caut aurul din fiecare...In ceea ce priveste persoana mea asteptarile sunt mai mari deci si dezamagirile sunt pe masura.Cind reusesc sa ma accept e bine cind nu reusesc apar depresiile...Nu prea reusesc sa ma accept oricum dar ma creditez totusi cu incredere mai mult decit as merita.
Da, moartea fizica e o certitudine dar si faptul ca mi-e foame sau mi-e sete e tot o certitudine, nu?La fel ca moartea, foamea si setea sunt certitudini dar nu pot fi palpate.As largi lista dar deja am depasit subiectul.Faptul ca moartea e o certitudine nu ma face sa am incredere in oferta ei.
In concluzie eu as spune ca increderea+dezamagirea sunt firesti si dovedesc ca traiesti iar neincrederea in exces te face sa fii exponat, intr-o vitrina de sticla.
Capitalul numit incredere e un subiect vast si fascinant si are legaturi de singe cu credinta(nu religia) si iubirea cred eu.N-am insa suficiente argumente pentru aceasta discutie.Deocamdata.

A durat mult sa apara acest subiect.Timp in care m-am gindit ca daca n-ar mai aparea deloc ar fi mai bine.Cine vrea sa se gindeasca la lucrurile tragice, dureroase de care e plina viata?
Ascund de obicei lucrurile dureroase pentru ca nu ma multumesc niciodata consolarile care vin din exterior majoritatea de complezenta sau din experiente si ginduri care-mi sunt straine si care nu ma pot ajuta.Singurul lucru care ma ajuta cu adevarat e ca sunt atitia oameni, cunoscuti sau nu, care au nevoie de o mina intinsa si ca mina aceasta poate fi a mea.Greu de tot mi-a fost sa pot accepta si eu o mina intinsa si tot greu a reusit sa ma impresioneze comunicarea aceasta virtuala(desi cindva am blamat-o dar asta e deja un alt subiect).Acum iata-ma aici.
Nu stiu cit de aproape sau cit de departe e boala de trupul meu nici cum sau cind se va sfirsi viata mea; se intimpla in ultima vreme ca oameni dragi sau doar cunoscuti sa moara, asa din senin...lipsa lor a lasat locuri goale, multe intrebari si frumusetea zilelor umbrita.
M-am gindit la toate astea si daca exista ceva caruia sa nu-i pot face fata, acel ceva e totusi durerea fizica.Stiu, suna egoist dar unei dureri psihice ingrozitoare cred ca i-as supravietui chiar daca n-as intentiona.Cu toate astea in afara de citeva dureri dentare crincene eu n-am cunoscut alte dureri( durerile de nastere nu le pun la socoteala pt ca, prin comparatie cu ale altor femei au trecut repede si usor si emotiile traite nu se pot compara cu nimic)
Nu stiu de unde-mi vin intrebarile si spaimele astea.Poate din lecturi poate din cele citeva internari in care doar am facut analize si ma simteam prea sanatoasa in saloane in care boala si batrinetea nu lasau loc de iluzii.Am cunoscut intr-un asemenea salon o batrina cu respiratia numai chin, cu pielea plina de rani de la nemiscare, cerind apa cu voce guturala de neinteles-dar neputind s-o bea, neputind sa doarma nici ziua nici noaptea din cauza tusei care-i zguduia trupul uscat si-i ridica pleoapele de pe ochii albastri, fara expresie, cindva cu siguranta frumosi, acum tinuti de obicei intredeschisi, uitata in spital de fiice si nepoti care locuiau in casa ei donata cu acte si care n-aveau timp sa o ingrijeasca si nu veneau decit pina la usa salonului, lasau bani asistentei si plecau repede de parca s-ar fi temut sa nu se molipseasca de moarte.Oare ce vis putea opri geamatul continuu al acelei femei?Isi dorea sa moara, sa traiasca, sa se faca bine?O ajuta credinta?N-a vrut sa vorbeasca cu noi, cele din salon. Era poate in refuzul ei de a comunica, o demnitate pe care durerea si neputinta nu i-o puteau lua.

Nu e o intimplare reala.Mereu incep incercind sa scriu despre mine dar cuvintele parca simt cit ma tem si uite-asa scriu despre altii.Despre altii insa, pot scrie doar asa cite-o frintura de gind pentru ca numai atit stiu despre ei.
Am citit textele tale..Tu ai reusit sa vorbesti in numele tau intr-o maniera de nota 10.La fel si pentru comentariile tale de pe site(cele pe care le-am citit)
Sunt flatata ca ai trecut pe aici.

Nici eu nu stiu ce-i lipseste.E un text scris in graba.L-am citit, fara graba insa si n-am reusit sa-mi dau seama ce nu merge.Toata lumea se vrea mai desteapta, mai complexa, mai speciala...drept care despre asta se scrie.
Ion e ''cenusareasa'' din noi, e omul din multime, oarecarele, cel care a gasit un sprijin in munca lui, pe care nu i-o putea lua nimeni.Despre el nu vorbeste nimeni pentru ca e simplu.El se poate doar intui.

Pietrele pe care s-a cioplit, ''dincolo de coama dealului'', sunt statuile si placile comemorative.
Intr-o zi poate o sa-l refac.

***
Eu nu port nimb pentru ca
el ar fi dureros plutindu-mi
strimb, deasupra unui umar...
Tu te gindeai la un
copac, la o pasare amaruie
si, in timpul asta, eu
existam

sunt pe nisipuri miscatoare totusi o sa risc sa spun ce cred desi nu am argumente:o mare excrocherie imi pare invadarea(indiferent cum numesc ei asta) de catre americani a tarilor care sunt mari exportatoare de petrol sub diverse pretexte.

Un joc piramidal celebru a fost ''Caritas''.La Caritas fiecare depunea o suma de bani urmind ca dupa o perioada de trei luni(cred) sa ridice de opt ori suma depusa.Unii si-au vindut apartamentul ca sa se imbogateasca.Asa ceva insa nu merge la nesfirsit...au fost destui cei care si-au distrus viata.

Scrisoare

Nu numai timpul
dar si spatiul e ireversibil, Tom
Sentimentele vechi, care-au fost
chiar si felul meu de fiinta
isi cauta mormintul
niciunde

Am pierdut numai lucruri unice,
singuratice, Tom
Vezi, daca din zece se pierde
al saptelea,-
e o tristete si o melancolie.Daca
dintr-o suta se pierde
al saptezecilea,-
e o durere si un vaer.Daca
dintr-o mie se pierde
al saptesutelea,-
e o cutremuratoare moarte...

Numai ceea ce se repeta
are valoare, Tom
Ceea ce e singur, ceea ce e unic
nu are valoare
Eu am pierdut numai lucruri
fara de valoare, am pierdut
numai ceea ce am iubit

Cum stau intors spre mare, acum,
vad citeva resturi de coloane grecesti, Tom,
de piatra, acest material la indemina
Din ieftinatatea lui, poate
n-a stirnit pasiune si distrugere
si astfel au ramas cit a mai ramas...

Coloanele, presimt, ar trebui nascute
dintr-o piatra
mai fara valoare inca
si ma gindesc la cuvinte, Tom

Ele nu sunt multe,-
par numai
Ele sunt numai unul singur,
unic si ireversibil...

Da?

Eu zic ca merita sa-l citesti, in primul rind ca sa poti avea o opinie proprie.Coelho a gasit o nisa in literatura si a exploatat aceasta posibilitate.Nu stiu daca stilul il face sa fie asa controversat sau succesul si publicitatea.Pentru cei care au nevoie in viata lor de un ''guru'' cartile lui Coelho sunt nemaipomenite, pentru ceilalti sunt agasante.Dar chiar si pentru acestia din urma cartile lui contin si lucruri surprinzatoare.E o lectura usoara, ca o discutie cu un prieten pe care-l stii, care te stie.

Succesul lui, care trebuie sa recunoastem, e de exceptie, ar trebui sa ne dea de gindit nu ca stil si preferinta literara ci ca oglinda a societatii contemporane.