Stimate Admin,
Sinteti indreptatit sa va aparati. Aveti dreptul sa luptati pentru imaginea Domniei Voastre. Marturisesc, insa, ca este cel putin surprinzator cit de repede sariti sa dati etichete de troll, feminist, slab in IQ participantilor la for care scriu cu bune intentii si cu oarece competenta. Va reamintesc ca sinteti, totusi, niste gazde, si trebuie sa aveti rabdarea de a fi amabili si condescendenti cu oaspetii ce va fac onoarea participarii. La noblesse oblige.


Incep sa/mi dau seama ca nu am mai fost din 90 intr/o cafenea bucuresteana. Acasa la ea, bascalia dimboviteana duce tot...


Cordial,

Ema Word

Stimate Admin, confundati tonul isteric cu tonul ferm. Avind Domnia Voastra asa o dizabilitate, ati putea confunda mereu cotofana cu o acvila. Va pot sta la dispozitie cu lectii de...zbor inalt.

Cordial,

Ema Word

Materialul anterior scris de mine si publicat la ora 9/ 56 a fost cenzurat:ultima sa parte a fost taiata. Va rog sa/mi comunicati regulile jocului. Daca mi se pune pumnul in gura aici, pot merge intr/un restaurant elegant, parasind Cafeneaua. Va reamintesc ca ieri a aparut un text exceptional care a intrat in intregime pe aceasta lista de discutii si era cu mult mai lung. Va schimbati principiile de la o zi la alta si nu publicati regulamentele acestea de ...carton, ca sa le stie tot omul?
Daca nu voi primi imediat raspunsul Domniilor Voastre in legatura cu aceasta chestiune, va rog sa considerati ca v/ati descalificat definitiv in ochii mei.

Ema Word

Pentru ca ati pomenit ieri de Dan Dungaciu, acest tinar sociolog care a inceput sa aiba cota buna...In numarul 2 al revistei Cultura , numar aparut miercuri pe piata, exista o discutie pe tema SIMFONIA A ix A SI INDENTITATEA EUROPEANA, discutie la care participa Dan Dungaciu(sociolog), Cristina Arvatu(istoric), Calin Cotoi(sociolog),Corina Bistriceanu(etnolog), Darie Cristea(sociolog).
E un text de citit, sint acolo multe idei care au, desi nu sint foarte noi, forta tineretii celor ce le sustin(deveniti deja portavoce a specialistilor care conduc barca opiniilor la ora actuala).
Se remarca INGRIJORAREA FATA DE LIPSA DE ENERGIE A EUROPEI IN STATUAREA TERENULUI FERM AL UNIUNII EUROPENE. Si, in acest context, cum sa nu se bucure niste diversionisti de la Kremlin sau din lumea araba, care intotdeauna vor specula punctele slabe ale adversarului pentru a patrunde pe acolo in inima lui si a/i da lovitura de gratie ?

Dan Dungaciu dixit (voi cita, dar din dorinta de a obliga la lectura, care este una extraordinar de sugestiva, iar pe de alta parte inca nu exista link pentru revista Cultura, din cite stiu)>

" Acum mai bine de 200 de ani, in Philadelphia, in vara fierbinte a lui 1787, cincizeci de oameni discutau, se infruntau , se agitau si argumentau. Erau delegatii celor treisprezece state proaspat eliberate de sub dominatia britanica. Criza perpetua declansata dupa razboiul de independenta parea sa nu aiba decit o solutie: o federatie mai puternica, o putere centrala efectiva si eficace. cei prezenti acolo nu stiau deznodamintul dezbaterii lor tumultuoase, dar prestigiul unor washington sau Franklin, abilitatea unor Madison sau Hamilton au permis delegatilor, in septembrie 1787, sa puna pe masa un document pe care Conventia l/a recomandat spre adoptare. Documentul a devenit Constitutia Statelor Unite. A urmat o discutie acerba, profunda si subtila, din care au rezultat ceea ce astazi numim The FEDERALIST PAPERS. Un moment unicat nu doar in istoria lumii, dar si in istoria gindirii politice moderne.
Aceasta situatie, constata posac comentatorul Larry Siedentop, difera flagrant de ceea ce se petrece acum in Europa, cind se "discuta" asa/numita Constitutie Europeana. Aerulde artificialitate al acestei Consfatuiri esuate era de la inceput vadit si incontestabil, in ciuda dispozitivului mediatic "harazit sa/i insufle viata". Cum se face, continua britanicul, ca aceasta deliberare- teoretic cruciala!- nu stirneste imaginatia popoarelor europene in legatura cu viitorul si destinul lor? De ce aceasta lipsa cronica a angajarii intr/o dezbatere care priveste conditia Europoei la inceputul secolului XXI ?
Mai pe sleau: ce avea America in sec, al XVIII-lea si nu are Europa la inceputul sec. XXI ?"

Si mai departe, intrebari retorice foarte sugestive:
- Henry Kissinger: " Eu, cind vreau sa dau un telefon "Europei", la cine sun?
- In cazul unei aramate europene eficiente: "In ce limba se va da comanda"?
- "Cine si/ar da viata pentru Europa"?, asta dupa integrare.
(trei intrebari, trei dubitatii ce delimiteaza palierele pe care poate fi investigat fenomenul integrarii, sugereaza Dan Dungaciu).

Robert Schumann(unul dintre parintii fondatori ai Comunitatii Europene a carbunelui si Otelului), in POUR L'EUROPE(1963), SPUNEA: Inainte de a deveni o alianta militara sau economica, Europa trebuie sa fie o identitate culturala in cel mai complet sens al termenului". Dan Dungaciu, formuleaza replica : " Astazi, insa, povestea Europei este rostitta in termeni economici sau sociali, palierul cultural-identitar-spiritual fiind epuizat rapid intr/o formula repetata obsesiv de liderii europeni dar lipsita deocamdata, riguros vorbind, de orice continut: identitaea europeana.
Si asta nu se poate. Caci societatile nu se nasc de sus in jos, prin -pace liberalismului clasic! sau prin conventii de cabinet. Dimportiva. Constitutia Americii, ca sa revenim de unde am plecat, s/a dovedit viabila si efectiva tocmai pentru ca era expresia unei asumari anterioare. Acea parte necontractuala a contractului, care face posibil tocmai contractul ca atare, exista si era viabila. Acel "WE, THE PEOPLE..." stipulat in document-care "noi" ? Noi care deja simtim ca apartinem unui teritoriu si sintem parte a unui proiect (si) identitar-, acea precontractuala exista si era, prin Constitutie, exprimata in lege. De aici, forta Consitutiei americane- si a Americii in timp.
Deocamdata, acel "We, the People..." nu exista inca la nivel european. Doar NATIONAL. "Europa" e undeva foarte departe , pentru toti europenii...Ca proiect identitar, Europa ramine astazi., dincolo de pudorile unui politically corect prost asumat, nu doar un mit, ci MITUL PRIN EXCELENTA."


Iata cum putem trage si concluzia ca mai degraba ne vom sprijini in viitorul imediat de forta si decizia Americii, decit de imprecizia si sovaielile unei Europe care inca nu stie nici macar cine e. Iata de ce este periculos anti/americanismul: in lumea aceasta bulversata in care am fost aruncati ca niste orbi, daca ne vom piere bastonul alb, nu vom avea sansa sa trecem strada fara a fi striviti.


Cordial,

Ema Word

Mi se pare corect ceea ce spuneti. Da, romanii ar trebui sa fie pusi in tema de catre autoritati ce sa faca in caz de atac terorist.
Aseara am auzit si eu la radio ca Statele Unite au hotarit sa retraga efective insemnate din Germany si sa le planteze ca baze militare in Romania si mai jos, in Balcani. Prin urmare, deja, de ieri sintem in mod clar si noi tinta a atacurilor. Insa teama mi/e ca autoritatile care se afla la guvernare, pornite pe ideea de a cistiga alegerile si, stiind ca aceasta chestiune a pregatirii populatiei in vederea unui atac terorist este o problema ce scade popularitatea, vor aplica din nou politica criminala a strutului, se vor preface ca problema nu exista sau o vor trata superficial, expunindu/ne in cele din urma tot pe noi, cetatenii, unor grave consecinte posibile plus anxietatea aferenta situatiunii.

Bine zis, ca trebuie sa pe pazim singuri. Cu ochii in patru, deci. Cu grija la ce face vecinul. Cu suspiciunea ca in ocice ghiozdan de scoala nu sint manuale si reviste sexy ci coscogeamite bombe de palstic cu comanda prin telefon mobil. Toate astea imi amintesc de vremurile impuscatului. Va trebui sa devenim din nou suspiciosi, de data asta in scop de aparare.
Of!

Sint, insa, si semne bune si imediat profitabile din venirea militarilor americani. Vecinii mai artagosi vor vedea de acum incolo ca nu e de saga. Iar mediile internationale de afaceri vor recepta un mesaj pozitiv, de siguranta a tarii, de confort(cit de cit) al investitiilor. Plus faptul ca de aici incolo insisi americanii vor fi mai direct implicati in viata noatra reala, vor avea despre noi informatii mult mai corecte decit pina acum, vor face servicii de imagine si de politica und economie Romaniei, angrenind/o sa depuna eforturi pentru a se impune intr/o lume la care pina mai ieri nici nu puteam visa noi, ca tara.

Prin urmare, iata ca sintem in fata unei schimbari care are si fatete convenabile, si fatete mai putin convenabile. Principalul este ca, in sfirsit, s/a produs SCHIMBAREA. Este cert acum ca vintul va bate de la VEST, cel putin pentru un timp consistent.

Iar Basarabia ? Ei bine, eu am inca impresia ca soarta Basarabiei poate suporta corectii interesante. Abia acum, fiind in mod clar vecina cu NATO, Basarabia s/ar putea sa fie auzita si de alte urechi iar vocea ei disperata sa faca posibile negocieri ruso/americane pline de surprize. Si nu zic decit Doamne ajuta! Cei de dincolo merita macar doua lucruri, dupa cit au tras: 1. sa fie ajutati sa iasa din mizerie 2. sa fie scutiti de purgatoriul bolsevic in care sint exterminati la ora actuala ca fiinta nationala. Daca vor mai veni si alte ameliorari, cu atit mai bine.


Cordial,

Ema Word

Stimate Domn,

Va prezint scuzele mele pentru disconfortul creat prin "atit" in loc de "atat", la care tineti...atit. Insa va marturisesc ca eu fac parte din grupul romanilor ce nu recunosc grafia Academiei Romane si nu si/au insusit/o.

Cordial,

Ema Word

Am avut placerea sa/l intilnesc pe marele savant la un colocviu international de stiinte ale limbajului. Venise insotit de nepoata sa de la Cluj si de un colectiv de universitari clujeni condus de prof. Borcila. El este primul care a condus o mare opra de cultivare in Romania a scolii si operei lingvistice coseriene, in timp ce Bucurestiul l/a evitat multa vreme pe Coseriu. De notat ca abia dupa moartea sa Coseriu a fost evocat in revista Academica, in timp ce numel mut mai mici decit al sau sint periate frecvent acolo. Dar, sa nu mai insist, caci as putea sa nedreptatesc pe cineva.
Va voi relata , insa , un episod despre omul Coseriu, un episod care mi/a intart ideea ca avem de/a face cu un geniu. In cadrul acelui simpozion international, trebuia organizat si momentul contactului savantului cu presa. Erau patru zile in total. Iar Coseriu, sa nu uitam, era deja un om foarte batrin si destul de bolnav deja. Cu toate ca prezenta sa in tara ar fi trebuit sa fie un eveniment, Televiziunea Romana, radio Romania Cultural, nu mai vorbesc de radiourile si televiziunile comerciale nu au onorat invitatia. A venit in schimb Radio Iasi, au venit citeva ziare din Moldova si...desi foarte saraci(aveau cu ei numai un sac cu pesmeti, in anul 1999! si o canistra de benzina), redactori de la sectia cultura de la televiziunea Chisinau (care au filmat si inregistarat tot ce a insemnat Coseriu, tot ce am luat si noi ca interviuri separate). Coseriu ne/a progamat pe toti redactorii de cultura de la presa pe durata unei zile. Auzind ca era un program esalonat intre orrele 8 dimineata si 18 seara, am crezut ca cei programati pentru dupa masa vor avea parte de un Coseriu obosit, terminat. Cumplit ne/am inselat ! De la 8 dimineata pin ala 18 sera, cu o pauza de masa la prinz) Domnul Coseriu a fost intr/o forma teribila, vorbea cu aplomb, era prezent in tot felul de digresiuni ai comentarii, abatindu/se cu stralucire cind si cind de la filonul pur lingvistic, pentru intruziuni de discurs din sfere din cele mai diverse: arta, politica, Basarabia, Peru, Grecia, scoala sa de la Tubingen s.a. In tot acest timp, a fumat, a facut si glume si, iertata/mi fie comparatia, desi spatiul de discutii era unul foarte larg si deschis, in prezenta universitarilor romani si straini, desi totul se derula in cele citeva limbi de circulatie pe care maestrul le stapinea la perfectie, mereu se initia cite un "duel" de opinii intre cei prezenti, moderatori si Domnul Coseriu, in urma caruia el cistiga mereu fara dubii, privind apoi, plin de rivna in jur, parca stapinind un perpetuum mobile al demonstrativitatii si rigorii imbatabile.Parca ar fi spus, cu umor inteligent: cine vine la rind? ca un pugilist al ideilor si discursului impecabil academic. Ei bine, forta acestui om ce nu mai era de mult tinar, uriasa lui capacitate de sinteza, usurinta cu care se plimba prin toate domeniile vaste ale culturii omenesti, dublata de deschiderea extraordinara fata de problemele mari ale Romaniei, ale Basarabiei, ale Europei, ale planetei, mi/a atras atentia asupra supradotarii , a genialitatii omului din fata mea. Si acum, credeti/ma, ascult casetele cu acele interviuri si ma cutremur. Era bine sa aiba si radioul Bucuresti asa ceva, si televiziunea. Dar altele le sint lor idealurile...


Cordial,

Ema Word

Stimate Domnule Belazur,
Rusia va trebui sa ne preocupe mereu. Usurarea pe care o resimtim nitelus in prezent prin crearea unei distante fata de Rusia, este datorata unei cojuncturi cu dubla cauza: decizia de moment a Americii si UE de a stavili expansiunea rusa si razboiul mondial de tip nou, antiterorist. Pe acest dublu front, antirusesc si antimusulman, ne/am angajat si noi. As spune, cu curaj.

Cit despe chestiunea sentimentelor antiamericane(in a caror geneza, indirect, a contribuit si Kremlinul), marturisesc ca eu cred ca proliferarea lor reprezinta un pericol pentru toata lumea. America are si defecte(mici si mari, recunosc), dar trebuie sa nu ne prefacem a nu observa ca fara America, fara sansa evolutiei civilizatiei pe acel continent, fara experienta americana a libertatii fiintei umane, planeta noastra ar arata un pic mai tragica. Am fi fost o umanitate aflata inca la cheremul dictaturilor singeroase, pe considerentul necesitatii intrarii in eternitate a doctrinei extremiste nationaliste. Am fi fost o civilizatie fara virfuri, fara elite reale, cita vreme majoritatea comunitatilor cultiva in prezent dictatura stupida a majoritatii, nenuantat, fara viitor. Iar experienta europeana a socialismului triumfal(care a inchis mereu ochii in fata crimelor si genocidului comunist totalitarist) este, in opinia mea, un esec pina acum. Mi se pare, iarasi, grav ca sentimentele americane irump cu forta exact in tari ce au construit democratii social-liberale ce pareau temeinice.

Revenind cu picioarele pe pamint, adica in miezul realitatii fruste, am colegi care se bucura oridecite ori "i se mai da peste bot lui Bush" sau israelienilor. Cu o superba timpenie (cu un cumplit mestesug de timpenie, cum ar fi spus Creanga), acestia dau apa la moara terorismului islamic, si nu vor sa vada ca, prin prisma noilor doctrine(adecvate realitatilor momentului), o interventie straina importiva unui dictator poate si asimilata cu un act moral(daca astfel este sanctionat un regim care incalca grosolan drepturile fundamentale ale omului), in timp ce deplingerea la nesfirsit a sacrificarii unor teroristi nu este un gest de mila, ci chiar unul de permisivitate fata de terorismul insusi.
Largind un pic chestiunea, sa ne amintim , totusi, ca civilizarea presupune rigoare, legi, idee de stat democrat si multe alte chestii ce fac parte din alta familie de idei decit cele legate de dicatura, de clan, de relationari cvasimedievale intre indivizi.

Uneori, ca si in domeniul evolutiei spirituale, cineva trebuie sa te ajute sa devii ceea ce esti(in cheie socratica, maieutica), chiar daca din afara procedeul pare "amestec in treburile interne" iar metodele folosite trec drept "abuzive". Dar va rog sa cititi ultima mea fraza cu mare atentie la o subtilitate: cred in rigoare, nu in dictatura.


Cordial,

Ema Word

Stimate Coleg,

Am publicat in aceasta dimineata pe lista de discutii cu subiectul "Femeile in arta: concurente sau inamice ale barbatilor", la ora 9-45, raspunsul meu insotit de o intrebare adresata nervosului si genialului Domn Florin Iaru. Mi/am pierdut 30 de minute pentru a copia fragmentul din Ziua Literara din 2 februarie din interviul pe care Florin Iaru il acorda Iolandei Malamen si unde acesta afirma clar si raspicat ca nu recunoaste genul feminin literar. Va rog sa cititi si sa observati ca eu nu am inventat nimic din cele ce mi s/au imputat in zilele trecute, eu nu am scos din context afirmatiile ilustrului, ci doar le/am reprodus si, dupa lectura interviului cu pricina, am considerat, cu indreptatire, ca ele reprezinta marca gindirii autorului.
Socot ca, de dragul adevarului, este necesar a vedea cu ochii Dumneavoastra.


Sa fim, insa, clari: nu de feminismul meu este vorba aici(intre altele, cartile mele nici nu au aceasta marca, si nici stilul meu, si nici personalitatea mea), ci de misoginismul literar al unui domn. Iar fiind vorba de o discutie cu argumente, cred ca puteti observa ca imprecizia strecurata cu rea intentie de catre Florin Iaru in pledoariile sale taioase, pusa fata in fata ce declaratiile sale publicate in presa culturala, nu poate sa/i faca onoare.


Cordial,

Ema Word

Stimate Domnule Florin Iaru,


Constat cu regret ca nu jucati fair/play in razboiul declaratiilor. Dar iata fragmentele la care ma refeream(atunci cind v/am acuzat de misoginism literar) din declaratia facuta de Domnia Voastra Doamnei Iolanda Malamen in interviul pe care i l/ati acordat si care a fost publicat de suplimentul Ziua Literara din 2 februarie 2004:

- Iolanda Malamen : Ai prejudecati vizavi de literatura scrisa de femei ?
- Florin Iaru: Da. Si nu te minia. E vina intrebarii. Pina mai eri, imi era indiferent daca o carte era scrisa de o femeie sau un barbat. Buna sa fie! Ce conteaza sexul autorului ? Crezi ca un barbat imbecil e mai bun numai pentru ca e barbat? Sigur, au fost intotdeauna mai multi barbati autori decit femei autorese. A fost si vina civilizatiei moderne(modernismul asta are vreo trei mii de ani).Stiu ca nu m/a interesat, nu am valorizat in functie de apartenenta la un sex. Dar, cum nici o epoca nu scapa nebuniei de a fi om in piele straina, imi pare ca acum, la sfirsitul unei lungi perioade de pace mondiala, cind lumea s/a plictisit de moarte, numarul aberatiilor cromozomiale literare este in crestere. Au aparut o literatura feminista, o literatura gay, o literatura angajata si multe alte forme de impunere a mediocritatii prin discriminare pozitiva. Explicatia este aceasta foame mondiala: "Glorie, glorie!" "Bani, bani!". Oltul repeteaza. Este o ofensiva a mediocritatii in blana de oaie. Sa/ti dau citeva exemple:(si urmeaza parerile personale ale Domnului Florin Iaru despre cartile "Igiena asasinului" de Amelie Nothomb si "Schimbarea la trup" a Mariei Darrieussecq...n.a.) O neglijanta aroganta si dispretuitoare care iti lasa un gust amar. Gustul lucrului prost facut. Alta glorie europeana pompata pe piata. Nici nu stiu, asta e literatura feminina sau feminista?

- Iolanda Malamen: deci ai prejudecati, ocolind cu dibacie exemplele care nu te/ar umple de minie?
- Florin Iaru : De asta am prejudecati. Economia de piata a literaturii ma scoate din sarite. Nu sint un prost , pe gitlejul caruia sa poti indesa orice. Dar nu astfel stau lucrurile la categoria baieti:
-Iolanda Malamen: Sa te intreb timid de Coelho?
- Florin Iaru : Coelho e un exemplu stralucit de impostura cu o farima de talent de baza. Asa ca pot spune: DA, AM PREJUDECATI FATA DE LITERATURA FEMININA. NU RECUNOSC ACEST GEN.


Domnule Florin Iaru,
Dumneavoastra ati afirmat aceste lucruri, ele au fost publicate. Orice copil de liceu pricepe ca nu recunoasteti nici literatura feminista, dupa cum ziceti, si nici literatura feminina, dupa cum incheiati abrupt. Interviul acesta va reveleaza si ca o persoana ce face cu nonsalanta afirmatii ce se cam bat cap in cap. Si mai sinteti si extrem de partinitor atunci cind comparati stralucita mediocritate cu talent de baza a unui scriitor barbat cu mediocritatea ofensivei literare in blana de oaie a unor scriitoare femei. Dar sa nu fie precis si sa nu fie obiectiv i se poate intimpla oricui, iar numai cine nu a
fost in situatia de a da un interviu, nu intelege ca exista unele imprecizii instantanene in exprimare care "se duc" inainte, se tiparesc, devenind marca publica a gindirii emitentului.

Nu poarta nimeni, insa, vina, ca ati transmis textual opiniei publice, prin declaratiile Domniei Voastre , convingerea ca nu recunoasteti genul literar feminin.

Am poposit cu intirziere de citeva zile pe aceasta lista de discutii. Nu stiusem ieri de replicile Domniei Voastre si de replicile distinsei sotii a Domniei Voastre. Pot observa ca v/ati grabit a ma acuza de o ideologie literara care este departe de natura mea, si ca oarecum, m/ati acuzat in lipsa. Adevarata chestiune in discutie , insa, cea iscata de mine odata cu enuntarea acestei teme de discutie, ramine declaratia Domniei Voastre facute presei. Si pe care am publicat/o mai sus. Cu toate ca astazi va straduiti sa ma acuzati pe mine de denaturare a adevarului, de scoatere din context. Am pierdut 30 de minute copiind, ca sa va aduc contextul in fata, iar colegilor din Cafenea temeiul disputei.


Cordial,

Ema Word

Impresionante sint demonstratiile facute de Domnia Voastra ! Va felicit calduros pentru acribia stiintifica si pentru parcimonia emotionala. Chestiunea aceasta a pericolului rusesc, a stilului prin care Rusia creeaza in lume(iar Basarabia este proximitatea noastra)false probleme pentru a masca adevaratele ei intentii totalitariste este, intr/adevar, prea importanta spre a fi minimalizata sau spre a fi tratata cu mijloace neadecvate.
Marturisesc ca documentele pe care le puneti la dispozitia Cafenelei mie mi se par de o valoare uriasa, avind in vedere caracterul lor sintetic, apt sa ofere o privire globala semnificativa asupra fenomenului si apt, prin urmare, sa constituie punct de discutii, de atitudini, de strategii. Poate ca in primul rind noua, ca PERSOANE DE CETATENIE ROMANA, ne este necesara evaluarea facuta de Domnia Voastra, intr/o chestiune care, oricit ne/am eschiva sau pe care oricit am amina/o, ea ramine fixa: istoria personala este si istorie a natiunii tale, extrapolind genericul principiu conform caruia ontogenia repeta filogenia.
Mi se pare foarte corect modul in care ati demonstrat felul in care Rusia conduce din umbra, prin intermediul regimului comunist de esenta kaghebista de la Chisinau, acel proces de nation building , consecinta a caruia, dupa "crearea Moldovei, vor fi creati si moldovenii".
Recursul facut de dumneavoastra la asertiunile Domnului Eugeniu Coseriu scoate in evidenta in mod clar genocidul etno/cultural pe care autoritatea comunista , dar comandata de la Kremlin, il practica in Basarabia. Va pot asigura de valabilitatea tezei genocidului etno/cultural a lui Eugeniu Coseriu, cu care si eu am facut un interviu in urma cu trei/patru ani , cu ocazia unui mare simpozion lingvistic. Am admirat geniul acestui mare om, mare savant roman care nu a incetat sa/si foloseasca prestigiul international pentru a apara interesele "nefericitei Basarabii", dupa cum afirma Domnia Sa cu multa tristete oridecite ori avea ocazia.

Domnule Belazur, nu voi intra in detalii, pentru ca Dumneavoastra ati facut aici o conferinta magistrala. Toata demontratia facuta de Domnia Voastra la problema Rusia- Basarabia- Romania slujeste atit chestiunii in sine a Basarabiei mutilate de rusi, cit si ideii de baza de la care am inceput tema mea de discutii, adica Rusia ca sursa de alimentare in lume aterorismului si sentimentelor antiamericane si anti UE, adica relatia Rusia- Lumea araba terorista- (Israel, UE, America). Ma voi explica foarte succint>
1 Rusia si/a plantat in RM regimul comunist> Regimul comunist de la Chisinau creeaza si agraveaza criza identitara a cetatenilor RM. >Regimul comunist de la CHisinau creeaza pe plan international probleme false, acuzind Romania de amestec in treburile interne ale Basarabiei si, in felul acesta , inducind pe plan international sentimente antiromanesti violente.

In mod identic

2 Rusia si/a plantat influente intre liderii musulmani, inarmind miscarile fundamentaliste(aliati vechi ai totalitarismului rusesc)> Sursele de sprijin in lumea araba ale Rusiei(care a excitat continuu si pervers unele sensibilitati etnice si religioase locale) stimuleaza si impulsioneaza si in ultima vreme terorismul local si terorismul international> Conducind escaladarea terorismului la cote de nesuportat(vezi 11 septembrie 2001, 11 martie 2004) si la interventia americana si europeana militara din Iraq, participarea subtila, "invizibila" a Rusiei a fost totusi decisiva, astfel, la sporirea sentimentului anti -american in lume. Nu mai spun de pozitia Israelului , stat care a fost in permanenta tinta tuturor ostilitatilor militare si de opinie, un veritabil stat haituit(dau un singur exemplu: refugiatii din fisia Gaza sint folositi ca masa de manevra impotriva Israelului. Caci refugiatii, desi sint musulmani, nu sint primiti de tarile arabe vecine, nu sint ajutati de aceste tari, sint lasati sa moara in mizerie si foame, in tabere ale mortii, iar opiniei publice internationale li se arata mereu "crimele" umanitare ale Israelului...)


In fine, iata doua puncte fierbinti de pe glob in care mecanismele de lucru ale "sahistilor" lui Putin sint mai mult decit transparente. Tinta Kremlinului este clara: a slabi orice stat care se poate opune pretentiilor dintotdeauna pe care aceasta tara "paradoxala" le/a avut in chestiune aexpansiunii teritoriale si a influentelor. Dar aceasta pentru a/si atinge scopurile, Rusia nu actioneaza direct. Ci, prin intermediari creati de ea in scopuri diversioniste>impotriva Romaniei Rusia opereaza prin intermediul regimului comunist de la CHisinau, in timp ce impotriva Americii, Israelului si UE prin intermediul miscarilor terorite musulmane.

Ramin la convingerea, Domnule Belazur, ca opiniile Domniei Voastre vor avea ecou.

Cordial,

Ema Word

Desigur, abundenta teoriilor despre conspiratii este un fapt. Marturisesc, insa, ca nu pot uita faptul ca paradoxala Rusia are puternice interese in lumea araba, are in momentul de fata si puternice interese anti/Israel si, cum centrul discutiei pe chestiunea enuntata de mine aici este, vad in Rusia inca slabita dar aflata in curs de redresare un jucator de sah care, insa, in prezent, pregateste cimpul pentru viitoarele atacuri la piesele "grele".
Eu nu am atins chestiunea pericolului terorist in Romania. M/am referit doar la subtilele actiuni desfasurate de "sahistii" de la Kremlin in lumea araba, in lumea terorista(pe care o alimenteaza cu arme, logistica), pentru a agrava criza din Orientul Mijlociu, pentru a escalada valul anti/Israel si pentru a escalada sentimentele anti/americane in zona si in lume. Bush este acum injurat peste tot, chiar si in Europa, de catre aliati, dar sa nu uitam ca economia americana pare sa se fi intarit extraordinar, economia americana a crescut, iar politicile externe ale Americii din ultima veme au avut macar marele merit de a trezi din amortire guverne europene decrepite, cantonate in ideile unui socialism pagubos si timpit, care nu a produs niciodata nimic in afara mugetului tuturor mediocritatilor care s/au bucurat de efectul democratic al saltului din saboti in pantofi de lac.

Draga Domnule,

Eu chiar sint un inger, incepind cu numele de botez. Va felicit pentru bucuria descoperirii. Cu o precizare: sint un inger Abele(avec accent aigu sur le dernier e), care cauta ierburi de leac pentru maladiile contemporane ale spiritului acestui mileniu(domnul Noica m/ar acuza de furt de idei, domnul Plesu m/ar scuza din cauza aurei, domnul Liiceanu m/ar recuza, din cauza sexului ingeresc).


Cordial angelin si angelologic,


Ema

Stimati Domni,

Va asigur de pretuirea mea integrala si matinala.

Am lucrat ieri toata dupa masa si seara la un capitol important al cartii ce va aparea in curind. Seara tirziu am iesit la un jogging. Multi ciini vagabonzi ar fi vrut sa ma prinda.

Am dormit excelent si, pe la trei noaptea, m/am trezit vrajita. Pentru prima oara in acest an a cintat privighetoarea. Privighetoarea, retineti, iara nu ciocirlia, care in poesia mea aduce moartea("in triunghiul ferestrei mele/ ciocirlia maninca spatiu/ iar la urma pe mine/ ca satiu").

Constat ca somnul mi/a priit. Sint foarte roza in arcadele sprincenelor. Semn bun. Ca si culoarea rosie a calciielor, care inseamna o senzualitate de padureanca.

In fata calculatorului, mi/am spus intii Rugaciunea lui Efrem Sirul. Pisica Tzunami a tisnit de sub o coala de hirtie, in acelasi timp cu Mazurca in A minor nr.4(Le petit hebreu) de Chopin de sub degetele lui Arthur Rubinstein.

Doamne, si v/am regasit pe toti, Domniile Voastre, cu tenul palid, inflamat, cu adrenalina de stres picurind din fistula lui Pavlov, cu craniile rase a virilitate scoasa la aerisit. Dragii mei, domnii mei, a iesit o conferinta pe cinste: nervi(exita), vitriol(din belsug), frisca si marihuana, boema si cafe concert, Brahms si Wagner.

Este foarte importanta pentru mine aceasta zi, recunosc. Sub aparenta unui discurs feminist, reusind sa va induc starea de bine a bataliei de care duce lipsa orice barbat plictisit, am incarcat atmosfera cu tot atita electricitate cit sa ne lumineze tuturor apocalipsa cuvintelor. Cred ca asa am trecut botezul de foc al cercului Domniilor Voastre din Cafeneaua, unul destul de exclusivist, usor parsiv misogin(cum se poarta pe paralela 45 in acest deceniu). Astept felicitarile si omagiile Dumneavoastra, caci, de fapt, sint o persoana foarte feminina, care va agreaza compania, care va cunoaste operele cum si mofturile, capriciile cum si stilurile. Primesc si urarile de bun venit in Cafeneaua.

Daca ar fi sa dau glas unei dorinte intempensiv revelate, v/as fi invitat sa luam cina in oras. Dar acum douazeci de ani, cind optzecismul se nastea cu o forta de vulcan(pe care eu inca il consider activ) alimentat de jarul trupurilor si mintilor noastre. Pentru ca, iata, am descoperit impreuna ca avem mult mai multe lucruri care ne leaga decit mantre de sfada.
Dar pina una alta, va invit la o cafea exceptionala si ultimul album al Dianei Krall. Dar numai pentru o jumatate de ora, caci astazi am program de galera.

Ah, dar oare unde am pus frisca ?


Cordial,

Ema Word

Stimate Domnule Florin Iaru,


Ma surprinde si nu ma surprinde fateta agresiva a spiritului polemic al Domniei Voastre. Faptul ca ati fost atit de prezent in invocare la discutiile din for din ultima vreme se datoreste faptului ca exista o conferinta activa in Cafeneaua, o conferinta care porneste de la declaratii pe care Dumneavoastra le/ati facut presei culturale si in urma carora ceilalti sint invitati sa discute. Ar fi trebuit sa va obisnuiti, cred, pina la aceasta ora, sa va asumati in intregime conditia de persoana publica, adica acea persoana luata drept barometru de opinii, de moralitate, de cutume s.a. si care este datoare sa impuna in interfata formatoare de opinii a propriului sau contact cu media probleme-far, probleme care dau tonul, care isca polemici, care fac mode. Ma emotioneaza sincer, dar negativ, faptul ca nu ati remarcat in urma lecturii ca aici s/a facut o discutie asupra optzecismului(atacat , vorba vine, fara motive si fara argumente de Monsieur Andre Morariu-si caruia eu i/am furnizat unele repere de lectura care includeau si opera Dumneavoastra), iara nu asupra Domniei Voastre. Cit despre tonul cvasi-injurios pe care l/ati adoptat in ultimul raspuns al Domniei Voastre, orice psihanalist v/ar spune ca degajati o anxietate ce bruiaza comunicarea, iar amplitudinea acestei anxietati denota un confortabil misoginism in care v/ati instalat ca intr/un uter de care nu reusiti sa va desprindeti nici acum, la o virsta de aur a marelui Poet care sinteti si dupa ce, iata, au trecut ceva anisori de cind ati strigat editorial:"Innebunesc si/mi pare rau !"
Stimate Domnule Florin Iaru, faptul ca indrazniti in ultimele rinduri pe care le scrieti sa insinuati ca, vezi Doamne, pseudonimul Ema Word ar putea fi codul unei persoane de la SRI care va spioneaza discutiile in site mi se pare o abjectie incalificabila, un recurs la cea mai mare mizerie bolsevica ce pluteste rezidual in anumite minti infierbintate si, in ultima instanta, o mostra din acea fundamentalista arta a masculului de a taia firul unei discutii cu o persoana de sex frumos-inteligent-subtil printr/o lovitura de ghioaga. (Remarc cu tristete, de altfel, ca in ultima vreme metodele bolsevice isi fac din nou loc in mentalitatea publica: in lipsa de argumente, in lipsa de fapte, daca cineva vrea sa/si anihileze un adversar de opinii pe care nu/l poate dobori cu armele fair-play ale polemicii cordiale, atunci il anatemizeaza in public cu suspiciunea de a fi facut parte din politia politica. Iar aceasta toxina publica otraveste si condamna definitiv persoana atacata prin aceste mijloace ale media. Metoda, pe care ati utilizat/o si Domnia Voastra aici, a fost introdusa tocmai de politiile politice la care faceti referinta, pentru a/si denigra si anihila adversarii. Ea este cotata, in bunele manuale deontologice, drept crima morala, prin marele delict ce se face atentind cu rea credinta dar cu buna stiinta la imaginea publica a unei persoane. Intr/un fel, admiratiei pe care o am fata de arta Domniei Voastre, ii adaug faptul de a deplinge ca ati ajuns sa procedati, ca in anii 50, "oamenii de bine".)

Pentru informarea Dumneavoastra, va precizez ca eu, spre deosebire de multi mari anticomunisti cu carnet rosu de partid, nici macar nu am fost membru PCR iar relatia pe care am avut/o cu regimul a fost una de mare ostilitate(numai ca nu ma dau in stamba ca atitia "disidenti", nascuti ca ciupercile dupa ploaie,din chiar cuiburile de PCR, atunci cind dictatura a cazut si cind activitatea adevaratilor disidenti-destul de bruiata si marginalizata astazi-, daduse, intr/un fel, roadele scontate, chiar daca tirzii).

Desigur, restul e tacere...

Stimate Domnule Andre Morariu,

Nu pot sa va trimit "articolul ala" , dar va pot spune cum ajungeti la el> accesati prin Google sectorul "ziare", mergeti in colectia "Ziua", cautati in arhiva Suplimentul Literar Ziua (care a aparut, pina saptamina trecuta, mereu in Ziua de luni, dar incepind de aici apare in Ziua de simbata) si veti gasi Interviul acordat de Florin Iaru doamnei Iolanda Malamen (undeva, in saptaminile din luna februarie 2004 , daca nu ma insel, sau pe aproape).

Cordial,

Ema Word

Optzecismul, pentru ca nu stiati, defineste numai in Romania un curent foarte puternic al scriitorilor dintr/o anumita epoca, cea a anilor optzeci, cind dictatura devenise sufocanta, presiunea ei devenise ucigatoare, iar conditia scriitorului, a intelectualului era orwelliana. Optzecistii au avut ideea si curajul , totusi (oricit vi s/ar parea de ciudat, caci , intr/adevar ei nu au produs si disidenti adevarati), de a introduce un tip de scriitura, axat pe teme si poeticitati care erau un fel de "vis american" pentru literatura romana de pina atunci. Impactul lor a fost extraordinar, ei au revigorat din interior un plan artistic in care toata lumea se sufoca, ei au facut ca prin implozie creativa sa iasa la suprafata ideile care subminau puternic dictatura. Pentru ca nu cunoasteti arta lor si operele in concret, tindeti sa/i minimalizati. Insa capitolul pe care l/au dezvoltat ei in literatura romana este cel mai important din ultimii cincizeci de ani si, deocamdata, cel mai consistent.
Este evident ca acum mergem in alte directii, si acestea sint din fericire numeroase. Se experimenteaza mult si cu succes. Le doresc succes tuturor.
Cu stima,
Ema word

Stimate domn,
Avem si (destul de ) multi autori (de toate virstele) care sint deja foarte cunoscuti ca mari scriitori ai lumii. Suficienti pentru a sta linistiti. Iar succesul, daca sintem cinstiti, nu este un fenomen de masa, cum doriti, chiar daca voalat, domnia voastra. Pe de alta parte, unele epoci au impus multe nume mari romanesti in Europa(au fost, deci, context de progres si libertate de exprimare)-vezi perioada interbelica din Romania scolului trecut, in timp ce alte epoci au fost anti culturale (mai trebuie sa exemplific?)
Astazi? Avem un mozaic. Diferente colosale. Scriitorii din exil au putut urca , in general, in trenul consacrarii artistice si al impunerii pe piata culturala reala a valorilor prin metodele actuale tipice economiei de piata(care includ si reclama, si promovarea, si activitatea agentului literar, sau rolul exceptional al editorului...)
Dar multi, din cei ramasi in tara, traiesc in mare saracie, nu au nici macar masina lor de scris, nicidecum calculator sau...internet, pentru a fi la curent cu tot ce misca. Sint si mari scriitori in tara. Dar politica de acasa pentru promovare este inca lipsita de agresivitate, si poate si de eficienta, caci lumea de acasa, oricit de mult va displace, este inca in curs de organizare, este primitiva, corupta si salbatica.Oamenii se bat acum in Romania pentru a acumula capital, pentru a prinde un partidulet sau pentru a supravietui foamei si bolilor, nu pentru a impune un nume sau altul in literatura sau in arte...
Prin urmare, la asa contraste, avem cazuistica din gros. Si peste toate acestea avem , repet, mari scriitori, recunoscuti in lume. Si cine este mare nu are sentimentul provincialismului, el este insusi un centru.
De altfel, insusi conceptul acesta de provincialism a devenit anacronic in era tehnologiei de comunicatii moderne si rapide. Centrul este acolo unde este informatia, adica pe internet. Marginea este acolo unde nu este tehnologie. Valorile au astazi unde sa se puna in evidenta. Ceea ce insa ne trebuie este o bursa reala a valorilor, bine reglata si functionala in stabilirea cotelor de apreciere.
Domnul meu, cu toata saracia ei, cu toate ca intelighentia a fost distrusa de totalitarism, Romania este provinciala doar in ceea ce priveste consumul de marfuri, nu si in ceea ce priveste consumul de idei. Caci toate modele, toate curentele de idei, inclusiv artistice ne viziteaza instantaneu, gratie tehnicii. Iar arta si literatura plutesc in zona ideilor.
Cind vom fi o tara bogata, nu ne va mai fura nimeni Premiile Nobel, iar toate numele mari din cultura, stiinte, arte s.a. vor putea fi promovate in Occident la timp.
Deci, va rog, puneti corect accentul> pe bani, iara nu pe raportul centru/margine, caci evidentierea numai a celui din urma(plus vaicareala) este insasi o nota de provincialism, de bovarism de tip slav (plingaret si fatalist, tragic in imposibilitatea evadarii din starea de ratare)
(Si inca un calup de frisca...)

Stimate domn,
Iata cum, intr-adevar, scotind noi sabiile sa ne duelam putin (cu conditia sa urmeze bataia cu frisca, de acord?), am ajuns la doua observatii pe care doresc sa vi le fac:
- pentru informarea domniei voastre, optzecismul nu a insemnat numai post-modernism in literatura, ci cel putin trei curente foarte particulare.
- tinerii de azi, dar sa fie tineri cu adevarat, nu doar nume noi in literatura(din cei care au facut debut dupa 1990 la virsta juna de ...50 de ani), nu mai scriu nici post-modernist, nici textualist, nici in registrele auxiliare optzecismului
Ceea ce domniei voastre vi se pare de nesuportat ("sa nu mai lungim pelteaua post-moderna") , ca si cum noi am avea puterea de a schimba peste noapte decorul cultural, se dovedeste, prin urmare, o falsa problema. (Dar, daca insistati pe tema necesitatii unor povesti "cu cintec" novator, intrati , bunaoara, pe site/ul revistei Tiuk!-prin motorul de cautare Google- si sa vedeti acolo lovitura data ...optzecismului! Asta ca sa aflati ca , poate fara stirea domniei voastre, lucrurile s/au miscat binisor si demultisor. Dar nu v-a atins inca zvonul). Iar faptul ca textele literare si productele mass/media, montarile scenice la teatru si asa numitele show/uri cu "artisti" va atrag atentia prin filonul post-modern inca atit de puternic este numai un firesc "parfum" cu care societatea in ansamblu(aflata in plin avint al tipului post-modern de civilizatie la noi, in timp ce in State sau in Occident el a fost demult depasit) participa la viata culturala a lumii romanesti. Iar realitatea, asta este: noi ne aflam acum, ca societate in ansamblu, in plin avint al post-modernitatii, pentru ca venim dintr-o istorie, venim cu niste particularitati, venim in viata internationala cu forcepsul, si am pomenit doar citeva aspecte conjuncturale.
Da, in alte parti, post-modernsimul este o palida amintire de la jumatatea secolului trecut.
Punct.
(Frisca, acum...)

Stimate domn, imi displace sa/mi fie rastalmacite sensurile asertiunilor. Ideea pornita din exemplu meu cu Bach si preclasicism nu ducea la concluzia ca astazi compozitorii ar trebui sa fie epigonii lui Bach. Nu. Eu am sustinut ca, iata, pentru ca place inca publicului mai mult sau mai putin cultivat, Bach este foarte actual (ca si alti preclasici, el raminind insa cel mai celebru). Doream ca acest exemplu sa fie, prin extrapolare, pilda puntru judecata generatiei optzeciste, judecata pe care o faceti mergind pe mina lui Iaru si a ideii lui...excentrice. Asadar, este posibil ca pur si simplu optzecistii sa placa inca in suficienta masura pentru a nu fi (inca) uitati si repudiati. Atunci cind saturatia la fenomenul optzecist va fi atinsa, iesirea din scena a optzecistilor se va face pe cale naturala, ca orice deces clasic, de tipul "mortului de moarte buna". Heirupismul prin care vreti Domnia Voastra sa rasturnati acum o generatie, somind scriitorii tineri sa iasa in haita la drumul mare si sa inventeze ad/hoc ceva socant, orice(in conditiile in care, asa cum am explicat, avem deja in circulatie generatii noi si temerare de nouazecisti , douamiisti si fracturisti) mie imi suna a...diktat ori, pentru ca tot e la moda termenul, a terorism literar. Si asta in vremuri in care nu ducem lipsa de gesturi exhibitioniste, caci, pe ici , pe colo, dornici de succes si stralucire, multi sutori tineri ies in librarii sau in paginile revistelor literare cu cite o grenada in text (de obicei provenind din arsenalul nevrozelor sexuale netratate la timp ale amatorilor de libatii libidinoase vindute drept literatura...erotica, desigur, nu porno).