Ciudat ca dau acum de subiectul acesta, cand am un fel de plumb in piept si ceata in minte. Dupa un an minunat dar greu in Munchen a venit vremea sa ma intorc in Clujul meu prafuit. Ma incearca diferite sentimente: de frica, groaza chiar, de fericire, de melancolie... Termin in curand o facultate cu care aici as avea mai multe sanse insa mai modeste, pe cand acasa, as putea sa fac o cariera imensa. Ma intreb doar cate trepte ale scarii mele de valori trebuie sa sacrific pentru asta. Inca nu e destul de subreda...

Am fost acasa in anul acesta de doua ori. Imi fusese dor de fiecare data si nu m-am intors decat la ceea ce cunosteam eu. Iubesc tara aceea enorm, insa nu ma dezic nici de sentimentele placute pe care mi le-a trezit Munchenul. Nu imi place sa generalizez, unul dintre cuvintele mele preferate fiind "depinde" si tot asa imi doresc sa ii atac pe cei care judeca din auzite sau vazute in singuratate despre poporul german sau despre viata de aici. Spun "singuratate" fiindca a fost probabil singurul lucru care in primele luni mi-a tinut ochii si inima inchise. In momentul in care au inceput sa vina primii prieteni, atunci cand s-a format gasca, am uitat de frust. Oricum, acestea sunt lucruri subiective.

Ceea ce ma intristeaza e faptul ca nu Romania s-a schimbat, ci eu. Nu vreau sa par snoaba, dupa randurile anterioare mi-e teama ca nici nu as putea, avand in vedere ca am declarat ca imi iubesc tara. Asadar, nu vreau sa par snoaba, insa intr-adevar diferenta dintre cele doua tari e imensa si aici m-am simtit oarecum rasfatata, desi a fost probabil cel mai greu si saracios an din viata mea. Paradox peste paradox, stiu.

In incheiere ma rezum doar la a spune pe de-o parte fericita, pe de alta parte melancolica si chiar trista, ca eu mi-am pierdut notiunea de "acasa" - asta in sensul mai peiorativ. In sensul bun, am devenit o cosmopolitana.

Teribil de greu de spus. Sunt plecata de 8 luni si am inceput sa imi gasesc locul aici, sa am sentimentul acela de "acasa". Cand am fost ultima data in Romania, mi s-a parut ca m-am indepartat foarte mult de modul acela de viata, nu mai trezeste nimic in mine, la fel cum nu mai trezesc nici macar locurile natale de care eram atat de atasata incat la un moment dat am vrut sa renunt la tot - desi asta nu imi sta in fire. Probabil ca dupa aceste luni as alege Munchenul in locul Clujului. Cu atatia bani as putea sa fac mult mai multe lucruri aici decat acasa, desi in Romania as putea sa castig mai mult o data ce am investit suma intr-o afacere. Un amic imi povestea chiar acum cateva zile ca si-a inceput cariera de arhitect in Romania cu un prieten. El a plecat, prietenul a ramas si castiga de 3 ori mai mult decat amicul meu aici in Munchen.

Dupa mult timp singura si ceva timp intr-o societate de romani de aici mi-am dat seama ca totul depinde de a fi sau a nu fi singur. Nu conteaza unde esti, daca te simti acasa.

trebuie sa recunosc ca nu am ascultat jazz romanesc niciodata, desi sunt o fana infocata a genului. daca stie cineva un site de pe care sa se poata downloada asa ceva, sa dea de veste.

din cate am observat, jazzul incepe sa fie muzca de duzina, mai ales de cand cu norah jones. incepe sa fie in voga. nu m-ar deranja daca n-as sti ca e asa mai mult pentru faptul ca e la moda decat pentru ceea ce daruieste. nu generalizez, stiu ca exista oameni care stiu ce inseamna muzica. dar dar dar...

pentru iubitorii de gen si persoana: diana krall si-a lansat noul album!

pai da, Jay. suntem cam curve/curvi, ne prostituam moral, etic si intelectual, sau cum spune eufemismul - facem compromisuri. teribil. dar, imagineaza-ti o lume in care nu face nimeni asa ceva. cum ar fi?:)

M-ai bagat in priza.:)

La noapte - daca voi fi destul de inspirata - voi mai face o incercare. Deocamdata nu ma pot mandri decat cu niste versuri.

Trebuie sa ranjesc putin rusinata, fiindca e singura mea incercare de proza. Nu ma simt bine cu ea in general, am impresia ca nu am prea mare grija la detalii si ca textele ies oarecum superficiale. Dar am sa mai fac incercari. Iti multumesc pentru critica, am sa ma gandesc sa reformulez partile pe care ai considerat tu ca ar trebui sa le schimb. Sincer, e primul comentar valid pe care l-am primit la text si ma bucur enorm.

Sfarsitul, de fapt toata povestea vorbeste despre sansele pe care viata le ofera ca apoi sa le ia cu aceeasi usurinta, in forme care mai de care mai surprinzatoare si crude.

Ne mai citim!

Andreea

Stimabile domn!

Nu ma indoiesc ca ai avut de-a face cu cele mai crunte momente din viata ta cat timp ai stat in Romania. Simt nevoia sa ma repet fiindca observ ca randurile mele au fost citite ca ploaia-n vant: s-au chimbat anumite lucruri de atunci. Hai sa dezvolt problema. Freedom House, organizatie care se ocupa cu analiza si calificarea tarilor care au facut de curand tranzitia spre democratie, a dat in 2003 dintr-un maxim de 1 (scala de la 1 la 7) un calificativ de 3 Romaniei. Aceasta nota este o suma a multor aspecte constituante a unei democratii functionale. Pot sa mentionez ca nu nivelul de trai sau libertatea presei au primit calificativele care au tras Romania in jos pe scara de evaluare. Asadar, lucrurile s-au schimbat. Mi-ar placea sa aflu ce fel de datorie ti-ai facut tu fata de Romania, parasind tara. Eu am parasit tara cu o bursa in domeniul stiintelor politice, pentru a ma intoarce si a putea sa activez ca specialist in diplomatie. Eu am de gand sa imi fac datoria de tara si asta nu fiindca sunt nationalista sau fiindca ma bat in piept ca sunt romanca. Nu, sunt o corcitura veritabila intre romanca, unguroaica si nemtoaica. Nu am venit aici ca sa imi cladesc averi (desi nu m-ar supara sa ma intorc in tara cu niste bani ca sa ii cumpar mamei mele vaduve o masina). Am venit fiindca vreau sa cunosc mai multe aspecte ale domeniului pe care mi l-am ales ca profesie, vreau pareri obiective si vreau sa acumulez experienta. Aici ti-am raspuns si la afirmatia cu critica tinerilor etc.
Iti inteleg amaraciunea pentru regimul care a chinuit si omorat oameni de-al lungul anilor sai de putere si inteleg si faptul ca tu probabil ti-ai creat deja acolo o viata. Nu critica insa tinerii care vad ca America e altfel, e seaca si lipsita de orice fel de personalitate. O societate de consum - ma repet, fiindca asta cred ca vroia sa spuna si Ada. La randul meu, observ acelasi lucru aici si crede-ma, abia astept sa ma pot intoarce acasa.

Celuilalt domn care a citit de la coada la cap ceea ce am postat, ii recomand sa reciteasca. Ma plictisesc oamenii care isi dau cu parerea dintr-o ignoranta crasa.

Ietete cum sare haita de lupi moralisti! Ada, in principiu trebuie sa ma leg doar de termenii pe care i-ai folosit: comunismm si individualism. Aiurea-n gospodarie. Cum a spus si persoana dinaintea mea, aici e o contrazicere in termeni. Ceea ce ai vazut tu acolo e unul dintre cele mai democrate sisteme de pe lume. Are un regim democratic majoritarist-federalist cu cote bune de alternanta la putere (citeste putin pe tema asta, ti-l recomand pe Arend Lijphart), un sistem de taxe putin mai complex decat al nostru (oare de ce functioneaza asa bine?:)) Poate vroiai sa ne vorbesti despre capitalism - forma economica a caror caracteristici intra in sablonul descris de tine. Sau vroiai sa vorbesti de oameni care isi pierd personalitatea sub presiunea regimului. Aici sunt de acord. Eu sunt in Germania de cateva luni bune si am remarcat aceeasi chestie: barurile, parcarile, imbracamintea, oamenii sunt aproape la fel. E o societate de consum, nu uita asta si un sistem cu care nu esti familiarizata, pe care va trebui sa il descoperi in timp.
Cat despre voi, domnilor din diaspora, va recomand sa nu uitati de unde ati venit. Ma impresioneaza munca depusa de catre voi, deasemenea am un respect mare pentru faptul ca v-ati realizat. Insa ganditi-va la inceputuri. Probabil ati avut si voi momente de cumpana. Pana la urma tot romani ramaneti, va deconspira mentalitatea asta moralizatoare si putin xenofoba fata de fata asta si poate de fata de toti care ajung acolo si nu se lasa orbiti de lumina neoanelor occidentale, ci sunt in stare sa vada si partile negative. Ah, pentru cei mai in varsta: sa nu uitam ca Romania a trecut prin schimbari majore de cand ati parasit tara.
Sincer, mie mi-e teribil de dor de casa si abia astept sa ma intorc. Nu sunt patrioata, nici nationalista, dar stiu ca acolo imi e locul si stiu ca si acolo imi pot construi o viata asa cum vreau.