Nu stiu de ce dar in ultima vreme toate cuvintele tale mi sau parut sinucidale. Nu stiu care Mare Spirit ti-a vorbit sa pleci dintre noi cafengii, dar de un lucru sint sigura, daca ai mai fi stat eu cred ca insusi Dumnezeu, Tatal si Creatorul nostru ti-ar fi vorbit. In ultima vreme mi-ai fost in gind, si vroiam sa-ti dau unele explicatii care poate ti-ar fi dat mult de gindit. Incepusem sa-mi prepar niste texte, incepusem sa-mi tatonez terenul, sa ma documentez despre unele chestii, si sa-mi adun cuvintele care ar fi putut sa faca o schimbare inlauntrul persoanei tale. Pina acuma, asa cum ai mentionat, ai spus multe, vrute si nevrute. Ceea ce eu cred ca s-ar fi intimplat in urmatoarele zile, ar fi fost "a time to listen." Sperind ca ai sa mai revii, am sa incerc sa-mi continui misiunea.

Cred ca ai lovit cuiul drept in cap! (Expresie Americana care nu stiu daca suna la fel si in Romaneste.) Probabil ca asta este problema in Romania. Toti se considera prea buni si prea "boieri" ca sa se coboare la un anumit nivel care-ar fi considerat prea josnic. Decit sa ieie matura si sa curete scara blocului unde s-a adunat praful dupa o vijelie cumplita, mai degraba asteapta o saptamina pina vine femeia de servici sa curete. Cred ca asta este diferenta intre Americani si Europeni. Americanul niciodata nu se simte jenat sa-si curete trotuarul din fata casei fie el Doctor, Avocat, Inginer etc etc. Am foarte multe cunostinte si clienti care sint foarte bogati, dar daca i-ai vedea pe strada nu ai da nici doi bani pe ei. Eh, in Romania daca nu te dai jos dintr-un Mercedes si porti un costum de firma, si bijuterii cit mai stralucitoare, nu capati respect de la femeia care te "serveste" la banca. In America, nu conteaza daca ai un milion de dolari sau zece dolari in banca, toti stam la rind si sintem tratati la fel de politicos si amabil. Nu cum ni s-a intimplat in Romania la o statie de spalat masini: stateam la rind ca tot omul si dintr-o data doua masini au intrat in fata noastra. Cind l-am intrebat pe cutarica "care-i ordinea de idei pe-ai aici? cine vine ultimul intra primul?" mi s-a raspuns fara nici o sinchiseala, cu un ton flegmatic "pai, e masina domnului director." Pe mine nu m-a intereseaza daca Tovarasul Director trebuie sa-si spele masina, sa stea si el ca noi toti ceilalti la rind! Binenteles, eu am zis, eu am auzit. La banca le-am zis tot eu Multumesc, ca duduia... nu avea gura, mi-a raspuns "cu placere." Binenteles, cu placere mi-a luat vreo 20 de dolari, numai ca mi-a schimbat niste Traveler's checks in bancnote de dolari. (In Austria nu-ti i-a nici un comision pentru serviciul acesta.) Si uite cu o asemenea atitudine de boier vrea Romanul sa intre in UE. In viata am invatat: daca vreau sa fiu mare mai intii trebuie sa fiu mic, daca vreau respect mai intii trebuie sa-l dau, daca vreau sa am un lucru mai intii trebuie sa-l merit. Nu as putea dormi noaptea altfel. Nu stiu cum altii pot...

Este adevarat, lucrurile simple sint de multe ori cele mai greu de realizat. Vointa omului este una dintre elementele care ar ajuta buna stare-a tarii, ori care ar fi ea, si aceasta vointa, binenteles este legata si de consecventa cu care este abordat orice plan de schimbare. Dar din pacate fiecare dintre noi - si eu sint prima care ma laud - ne uitam in afara persoanei noastre, sau al abilitatilor noastre, dupa o solutie, dupa o scapare, dupa un oarecare "mesia" care sa vina sa ne scoata din mizeria noastra. Asa cum cineva ne spunea si ne dadea exemplu pe Grecia, Romanii asteapta bani, si cit mai multi posibil, dar banii, asa cum toti stim, vor curge printr-o sita extrem de bine impletita, si prea putin v-a ajunge la omul de rind. Propunerea mea este de a incepe de jos in sus, de la omul de rind care poate sa faca ceva, oricit de mic ar fi ceva-ul acesta, dar care ar putea contribui intr-un mod de efectuare deplina. Imi aduc aminte de o scena care am vazut-o anul trecut in fata blocului unde stateam in timpul vacantei noastre prin Romania. Ma uitam pe fereastra si am observat locul unde se arunca gunoiul. Erau vreo cinci bidoane de-o marime destul de mica pentru colectarea gunoiului de la vreo doua blocuri sau mai multe, si binenteles gunoiul era de jumatate pe jos. Ma gindeam in mine, oare de ce nu se pun niste bidoane mai mari, sau cel putin cei care arunca gunoiul, de ce nu incearca sa-l arunce in bidon si nu pe linga. Sint chestii atit de marunte, si-atit de usor de facut, dar Romanii asteapta sa vina UE sa le de-a ajutor si bani ca sa-si cumpere maturi. Din pacate banii nu vor putea sa le cumpere si-o constiita sau macar vointa de a face ceva pentru ei insasi.

Am inteles! Daca UE le va da Romanilor $100,000,000 toate problemele se vor rezolva. Nimeni nu va mai fura, nimeni nu ar mai minti, toata lumea va zimbi pe strada, toti clientii vor fi tratati ca niste regi si regine, toate strazile vor fi curate ca lacrima, modul de a circula pe strada se va reglementa, toti vor merge la munca si vor lucra, s.a.m.d. Se pare ca mesajul meu a ajuns la buzunar si nu la intelect. Ideia care am vrut sa o redau este ca totul incepe de la modul cum omul (Romanul) gindeste. Toti se vaita ca uite cum pe noi nu ne ia nimeni in UE, dar problema cea mai mare nu este asta, ci este cum Romanii se comporta in viata lor de zi cu zi. Ca sa ma intelegi mai bine: cum ar fi daca te-as gasi undeva pe-un virf de munte in zdrente, murdar, bolnav, descult, si in loc sa te iau sa te duc sa te spal, sa te imbrac, sa te tratez, mi-as scoate mobilul si as face un transfer de bani din contul meu de la banca la contul tau de la banca. Ti se va rezolva problema? Te vei simti mai bine acuma ca ai citeva mii de dolari mai multi in banca? Te intreb si eu, poate ca nu inteleg eu cum merg lucrurile si tu poti sa ma luminezi?! Problema care eu o prevad cu bani dati Romanilor este aceea legata de coruptia guvernamentala. Nu prea cred eu ca atita timp cit cei care la ora asta sint la putere acesti bani vor ajunge sa fie folositi pentru binele tarii. Dar... ma bag intr-un subiect total diferit decit cel care vreau sa-l dezbat aici.

De citeva zile nu am mai vazut up-date-uri la sit. Ce se intimpla?

Gabi,

Am citit articolul tau la fel si toate celalalte comentarii, am stat apoi citeva ore pe ginduri, si nu stiam daca ar trebui sa-ti fac o predica sau sa tac din gura. Binenteles ca am fost intr-un fel ofensata de unele prejudecati care le-ai adus la iveala, dar mai apoi mi-am dat seama de un lucru foarte adevarat. Undeva in Biblie scrie despre o magarita care i-a vorbit unui proroc care nu a ascultat de vocea lui Dumnezeu atunci cind l-a trimis sa faca o lucrare, probabil ca si tu ai fost folosit la fel. Nu te fac magar si nu am sa-ti aduc nici o ocara asupra numelui tau, din contra, eu vreau sa-ti multumesc (sincer, fara nici un pic de sarcasm) pentru ca mi-ai dat o lectie, si m-ai indrumat sa fiu si mai "pocaita".

Sint cu adevarat una dintre acei "pocaiti" fiind crescuta de mica intr-o familie de "sectanti" dupa cum ne spuneau comunistii ca sintem, si din bunici si strabunici, majoritatea familiei mele am fost "pocaiti". Am ajuns si in America, asa cum au ajuns si altii, in '85. Am crescut si am continuat mersul la biserica, si si la momentul de fata merg la biserica. Am terminat si eu 6 ani de facultate. M-am casatorit tot cu un "pocait" care este inginer structural care si el din bunici au fost "pocaiti". Avem prieteni in tot felul de cercuri, si totusi sintem si continuam sa fim pocaiti. La masa servim bere si vin, si nu ma ascund cind fac lucru acesta, din contra mi se pare ceva normal. Ne place sa ne distram cu prietenii si sa mergem la tot felul de concerte si alte programe culturale. Putem sa stam de vorba cu oricine in orice domeniu, nicidecum nu sintem "prosti" sau "inculti".

De ce iti multumesc? Iti multumesc pentru ca mi-am dat seama ca in viata nu poti sa convingi pe nimeni prin cuvinte despre ce inseamna a fi sau a nu fi pocait, ci doar prin simpla ta viata si atitudine. Sper ca pina in momentul de fata nu am dat nimanui o impresie urita despre viata crestineasca, dar am sa incerc si mai mult de acuma sa-mi rinduiesc viata, vorbele, gindurile, privirile, atitudinea, tot ce sint eu, intr-o singura directie, inspre Dumnezeu; in asa fel incit atunci cind ma vei intilni sa fii impresionat pentru prima data de un "pocait". Dar dorinta mea nu este sa ma intilnesti pe mine, dorinta mea este ca toti acei care se numesc crestini sa inteleaga care este impresia si imaginea care o au unii oameni ca tine despre "pocaiti", iar apoi sa incerce sa-si schimbe viata lor insasi intr-una care sa oglindeasca dragostea lui Dumnezeu si-a mintuirii care El ne-a dat-o. Cum am spus mai sus, vorbele noastre spuse sau scrise nu v-or putea sa schimbe pe nimeni, dar comportarea noastra de zi cu zi poate. Exista un pasaj in Biblie care mi-a venit in minte in timp ce-ti analizam articolul, care suna c-am asa: Daca oamenii ramin tacuti, atunci pietrelele vor vorbi. Si acuma ma adresez celor care se considera credinciosi: au ajuns pietrele sa vorbeasca in locul nostru, oameni care nu au avut si nu au nimic in comun cu Dumnezeu, stau si se uita la noi crestinii, ne analizeaza fiecare miscare si ne condamna pentru ca viata noastra a ajuns sa fie mai rea decit a celor care nu se considera crestini. TREZITI-VA!! Pietrele vorbesc, caci noi am amutit si-am uitat sa-i aducem onoare lui Dumnezeu.

Deci Gabi, iti multumesc, pentru ca mi-ai adus aminte de slujba si menirea care o am si care trebuie sa o mentin ferma in fiecare minut din viata mea.

Fiindca imi place mirosul hirtiei proaspat tiparita am tiparit povestea la "printer" pentru ca vreau sa stau in seara asta la un pahar de vin rosu si sa citesc povestea. Mor de curiozitate! In sfirsit, povesti noi! Ma simt ca un copil care are a obtinut singura jucarie adusa in magazinul din oras. De la o ureche la cealalta sa intins un zimbet de veselie, caci in seara asta voi petrece din nou in lumea viselor si-a fanteziilor.

Darul
Ana Blandiana

Tragic mi-e darul, asemeni pedepselor vechi.
Ce stramos mi-a gresit ca sa-i port – lauri – vina?
Tot ce ating se preface-n cuvinte
Ca-n legenda regelui Midas.

Aproape mi-l simt pe regele mort de blestemul
Ca mina lui sa prefaca in aur orice,
Sa moara flamind pentru ca piinea uscata in aur
Nu mai putea s-o manince, nici apa s-o roada.

Cerul nu pot sa-l privesc – se innoreaza de vorbe,
Merele cum sa le musc impachetate-n culori?
Dragostea chiar, de-o ating, se modeleaza in fraze,
Vai mie, vai celei pedepsite cu laude.

Vai mie, vai, arborii nu scutura frunze,
Numai cuvinte cad toamna batrine si galbene,
Muntii inalti ii iubesc, dar se clatina muntii
Sub povara imperecheatelor sunete.

As vrea sa adun vorbele toate-ntr-un loc,
Sa le aprind, sa dezbrac lumea de ele,
Dar s-ar scoroji trupul lumii asemeni
Frumosului print cu piele de porc in poveste.

***

Aceasta poezie am citit-o pentru prima data in biblioteca Universitatii de aici din California, unde am terminat Arta si Istoria Artei. In timp ce citeam am inceput sa pling in hohote de parca mi-ar fi murit tot neamul, toata lumea care trecea pe linga mine se uita ca la televizor, dar eu nu ma puteam opri. Realizasem atunci in '96 pentru prima data in 11 ani de cind venisem in America, ca tot Romanca am ramas, iar cuvintele poeziei imi oglindea intr-un fel si "darul" meu, care de multe ori parca-i blestem. Din momentul acela poezia aceasta mi-a ramas in inima si-n suflet, este cea mai frumoasa poezie pentru mine. Este povestea vietii mele in cuvintele lui Ana Blandiana.

Sint ca un burete uscat care nu se satura sa mai absoarbe inca o picatura de apa. As vrea sa mai citesc, in orice format posibil. Daca as fi avut posibilitatea de a va publica ceva as fi facut-o cu cea mai mare placere. Din pacate sint doar o plasticiana cu o imaginatie flaminda dupa inspiratie, care ar fi disponibila sa va ilustreze povestile pentru o eventuala publicare. Daca puteti sa ne mai onorati cu cite-o poveste as fi cea mai fericita. Imi place stilul, imi place realismul imbinat cu fantezia.

Cu riscul de a mi se lua parerea in nume de rau si de a fi considerata intoleranta si bigota, as vrea sa va intreb: Oare de ce tiganii sau rromi nu pot sa se integreze in societate fara ajutoare sociale si alte impulsuri banoase? Din cite am observat eu si altii, tiganii si-au insusit negativitatea numelui dat prin purtarea, starea, imoralitatea si viata lor de zi cu zi. Binenteles, nu am sa-i bag pe toti in aceeasi oala, pentru ca exista exceptii, probabil chiar dumneavoastra, care au inteles ca daca vrei sa fii respectat trebuie sa respecti si sa te respecti. Personal eu nu as putea sa-mi scot banul din buzunar si sa-i dau unui cersetor tigan care dovedeste abilitatea de as cistiga singur piinea. Mai repede ma indupleca un om spalat, ingrijit, si muncitor care trece printr-o problema a vietii. Eu cred si va sugerez, ca inainte de a incepe sa va scrieti istoria neamului sa incercati sa va scrieti viitorul, istoria tiinde de a se repeta, tot ce-a fost este si tot ce este va mai fii, dar daca ne luam destinul in miini si ne indreptam inspre muntii libertatii si nu vaile incarcerarii, atunci situatia se schimba si simplu fapt ca vrei sa faci un lucru bun iti aduce suportul moral si financiar din jurul tau. Asta este parerea mea.

Am citit toata povestea cu sufletul la gura, si mi-am amintit cind eram mica cum stateam incremenita cu cartile de povesti in mina citind despre printi si printese, cai inaripati si zmei in alte meleaguri. Nu stiu daca tu ai fost autorul acestei povesti, sper ca da, pentru ca as vrea sa citesc mai multe. Daca ai vreo carte sau alte povesti de publicat spune-ne.

Cind am inceput scoala, mamica imi spunea, am inceput sa citesc foarte greu. Ei ii se parea ca nu am sa stiu sa citesc niciodata. Dar nu a durat mult si am invatat si eu sa citesc, eram cea mai buna din clasa. Nu stiu cum au ajuns in miinile mele cartile cu basme, povesti nemuritoare, legende si alte povestiri. Eram fascinata si cind incepeam sa citesc nimeni nu-mi mai lua cartea din mina. Eram inebunita dupa carti si mergeam la biblioteca de doua trei ori pe saptamina sa-mi iau altele, si cind nu mai aveam ce citi incepeam toate de la inceput. In biblioteca din apartamentul nostru din Oradea parintii aveau o multime de carti al caror autori nici nu puteam sa le pronunt numele. Incetul cu incetul am inceput sa le citesc si pe acestea, "Coliba Unchiului Tom", "Rosu si Negru", "Omul Invizibil", titlurile ma impingeau sa le iau si sa le citesc iar daca titlul nu ma impresiona nici nu luam cartea in mina. Odata am trecut pe linga o vitrina al liceului pedagogic Iosif Vulcan unde era expusa o carte cu un titlu care mi-a aprins curiozitatea in mine. De cite ori treceam pe linga aceasta vitrina ma opream si ma uitam la cartea aceasta, mi se parea asa de misterioasa... La biblioteca scolii aveau numai un singur exemplar, din cite imi aduc eu aminte, si acesta era luat de altcineva. Abea asteptam sa vina odata inapoi sa pot si eu sa o citesc. Era vorba despre cartea "Singur pe Lume", o carte care la virsta mea frageda de 10 ani m-a zdruncinat pina in adincurile sufletului meu. Si-acuma mi se face inima mica si stomacul mi se stringe nod gindindu-ma la efectul care au avut cuvintele care le-am citit. Cit timp am trait in Romania, pina la virsta de 13 ani cred ca am citit mai mult decit am citit de atunci incoace. Probabil ca limba engleza mi sa parut mai greu de inteles, dar si aici in America am citit destul de mult, nu din placere, ci din nevoie. Rareori gasesc cite o carte care nu pot sa o las jos pina nu o termin. Totusi din nevoie am dat peste citiva scriitori care mi-au format personalitatea: Emerson, Dickinson, Thoreau, Hawthorne, Twain, toti classici in general au avut un anumit rol in a-mi ciopli personalitatea mea, dar in ciuda ca acestia sint considerati genii ale literaturii, povestile care le-am citit cind am fost copila imi sint si imi vor ramine cele mai importante pentru mine, binenteles in afara de Biblie. De fapt Biblia este singura carte care mi-a marcat viata intr-un mod la care poate autorul acestui subiect de forum s-a referit. La ora actuala pe noptiera mea veti gasi o carte care am cumparat-o intr-un shop de antichitati, o carte cu povesti scrise de Hans Christian Andersen. Poate ca ma credeti cumva anormala sa-mi placa sa citesc asemenea carti cind doar exista un Tolstoy sau un Dostoyevsky care sa-mi spuna mai multe decit imi spun povestile lui Andersen. Nu ma intereseaza, pentru ca destul "Razboi si Pace" sau "Crima si Pedeapsa" sau "Idiot(ul)(tzi)" exista in lumea de azi ca sa-mi mai inund capul si inima cu mai multa desertaciune. Doresc sa visez incontinuare ca atunci cind eram copila, nevinovata si fara grijuri. Aceste povesti ma lasa sa scap de realitate, sa intru intr-un univers care-mi ofera posibilitatea creativitatii si originalitatii. Fiind o plasticiana acestea nu-mi sint niciodata indeajuns....

Domnul Firimita spunea:

"Comparatia dintre Alma-Tadema si Kinkade....Desi nu pot spune ca prefer kitsch-ul englezesc celui american, cel putin pictorul englez a avut ceva urme de talent, in timp ce Kinkade este ceea ce in Romania am fi definit drept "pictor de bilci." Alma-Tadema, de care nimeni n-a auzit astazi, a fost foarte popular in timpul vietii. A fost fascinat de Egiptul antic, si in general, de viata grecilor si romanilor antici. Prin 1850, englezii cultivau acesta sentimentalitate dulceaga, teatrala, reprezentata prin fecioare cu obrajii roz pe fundalul unor tufisuri de trandafiri, figuri androgine cintind la harpa, etc, un alfabet visual conceput pentru a le justifica tendintele decadente mai mult sau mai putin latente. Una dintre caracteristicile kitsch-ului este tendinta de a cenzura originalul, de a inlocui originalul cu o copie daca se poate mult mai “draguta,” mai populara. Kinkade si Alma-Tadema se intilnesc pe planul acesta, pentru ca ambii trivializeaza trecutul, natura, etc. Ambii au fost propulsati de avaritie...."

Comparatia intre Kinkade si Alma-Tadema mi se pare o exagerare a analizei critice. Eu cred ca Kinkade face parte dintr-o grupa de "artisti" complect diferita decit cea a lui Alma-Tadema. Kinkade si-a gasit o sursa de venit de care se tine cu dintii pina cind inca mai poate si pina cind acest "bubble" ii va exploda in fata. Omul este destul de destept in marketingul lui pentru ca se pare ca a gasit un drum paralel care il urmeaza mai agale fara a se strofoca prea mult.

Vezi:
http://www.thomaskinkade.com/magi/servlet/com.asucon.ebiz.catalog.web.tk.CatalogServlet?catalogAction=Product&categoryId=640&productId=62304

Aceste Plen-Airs sint probabil mult mai demne de un respect artistic, desi in multe cazuri ramin sub un nivel de fircaleala inutila.

Despre Alma-Tadema, nu pot sa-i gasesc nici un element negativ in lucrarile lui. Precizia, compozitia, studiul, culoarea, toate sint extrem de frumos imbinate si controlate. Nu uitati ca in acelasi timp Ingres, Delacroix, Gerome si multi alti pictori erau fascinati de aceeasi "genre" al Orientalismului. Aceasta fereastra inspre o fantezie Orientala, inspirata de colonizarile Orientului Mijlociu, era o moda al societatii inalte, rivnita de la cel mai mic la cel mai mare. Din ea sa nascut Simbolismul care la rindul lui a dat nastere la alte curente in arta. Comparatia intre cei doi artisti mi se pare asa cum am zis exagerata, pentru ca nu pot sa imi imaginez arta lui Kinkade intr-un muzeu de arta, sau o carte care sa-l mentioneze ca fiind un artist important dintr-o miscare artistica care a revolutionat arta.

Deci "with all due respect" domnule Firimita va contrazic punctul de vedere bazata pe faptul ca contextul in care pictorul Alma-Tadema a pictat era altul decit cel care il traim astazi. Sintem asa de obisnuiti cu imaginile Post-Modernismului si Avant-Gardismului care ne inconjoara incint atunci cind ne izbim de calmul si frumusetea acestui "vechi" curent il explicam a fi kitchism. Alma-Tadema nu a copiat ceea ce alti pictori au facut asa cum Kinkade il copie pe Thomas Moran, Albert Bierstadt, si altii ca ei. Temele lui erau inspirate din poezie, mitologie si imaginatie dar erau compuse cu o precizie maxima. Studioul lui nu era plin cu imaginile altor artisti ca sursa de inspiratie, era plin de flori, plante exotice, obiecte aduse din Orient etc etc. El nu compunea trupul uman dintr-o revista de desen ci isi platea modele vii pe care le studia intr-un mod academic si precis. Aratati-mi unde este evidentiat acest lucru in arta lui Kinkade?!

In incheiere vreau sa precizez ca miscarea aceasta al Orientalismului si-a Pre-Raphaelismului a fost o ridicare impotriva Academiei si-a Neo-Classicismului, era asa cum intr-un mod paralel Mininalismul a fost o forta impotriva Abstractului Expresionist. Deci pe vremea aceea era tot la fel de scandaloasa asa cum astazi sintem scandalizati de imaginea Madonei pictata in excrement de animal. Nicidecum nu era privita ca o forma de kitch.

Am dat peste acest forum si binenteles subiectul mi-a atras curiozitatea pentru faptul ca arta Pre-Raphaelita este favorita mea. Ma consider dotata in acest domeniu din moment ce am studiat istoria artei si arta plastica pentru mai mult de sase ani in cadrul universitar al Californiei. In biblioteca mea personala am un numar de carti despre Pre-Raphaeliti in general cit si despre anumiti pictori Pre-Raphaeliti. Deci stiu despre ce vorbesc...

Undeva in forum cineva a scris:

"Gasesc ca pre-rafaelitii nu te fac sa gandesti, ci mai degraba sa visezi. E foarte multa poezie in tablourile lor. "

Tin sa va contrazic, Pre-Raphaelitii sint poate cei mai mari stimulatori al gindirii, nu contenesti niciodata sa te gindesti la simbolurile si la temele care ei incerc sa-ti redea, fie intr-un mod direct sau subtil. Dante Gabriel Rossetti, favoritul meu pictor dintre toti care i-am studiat, are o Pictura numita "Veronica Veronese". In aceasta pictura, daca te uiti bine si de aproape observi o multime de flori, un canar, o vioara, etc etc. Fiecare dintre aceste lucruri au o insemnatate enorma, un simbol al unei cauze, simboluri care-ti spun totul despre aceasta Veronica si motivul pentru care ea pare asa de ginditoare, s.a.m.d. La fel vei gasi si in alte picturi Pre-Raphaelite care nu sint doar imagini de vis, ele au un mesaj anume, temele si subiectele lor sint alese intr-un mod decisiv, nu doar pentru a unmple un tablou si ai creia o estetica. Tineti in minte ca acesta miscare sau curent artistic cind a aparut pe "piata" cum s-ar zice a fost foarte revoltatoare. Cititi istoria lor, poeziile, proza dar mai mult cititi scrisorile lor si veti intelege mai mult de ce au pictat aceste imagini si care a fost scopul acestui curent artistic.

In momentul de fata pe pereti camerelor noastre sint expuse tablourile din colectia lucrarilor mele, si cinci picturi originale, una al unei pictorite foarte recunoscuta din Romania, altul este un tablou mic care l-am cumparat intr-un magazin de antichitati in Timisoara, nu stiu cine-i artistul, nici nu pot distinge semnatura, dar seamana foarte mult cu ceva care ar fi fost facut de oricare dintre Pre-Raphaeliti. Celalalte trei le-am cumparat de la un pictor care isi vindea schitele pe strada in Timisoara ca sa-si faca bani de tren. Mi-au placut foarte mult pentru ca erau facute la Garana, un sat nemtesc dincolo de Resita, un loc care niciodata nu ma plictisesc sa-l vizitez. Atit. As vrea sa-mi mai adaug la colectie dar nu am loc unde sa le pun. Toti peretii sint ocupati.

Punctul meu de vedere il cunoasteti, sint prima inscrisa sa i-au parte in aceasta miscare.

Am astepta cu sufletul la gura sa mergem sa vedem aceasta capodopera de film. Ne-am propus cu totii ca vom merge sa vedem filmul in joia patimilor, incepind acest weekend de sarbatoare cu reamintirea jertfei lui Hristos. Imaginile si regizarea filmului m-au coplesit, muzica a fost formidabila, iar din punct de vedere artistic cred ca a fost cel mai grozav film care l-am vazut. Vazusem mai multe reportaje la televizor despre filmul acesta, poate ca nu trebuia sa ma uit la ele pentru ca aproape ca ne-au aratat tot filmul in reportajele lor luind mult din efectul care iti creeza un film cind il vezi pentru prima data. In orice caz despre violenta si cruditatea filmului cred ca sa exagerat prea mult in reportajele facute de media, am vazut alte filme care au avut mult mai multa violenta si singe in imaginile lor. Cred ca Mel Gibson a realizat exact ceea ce a vrut sa realizeze, si acesta a fost mesajul de Iubire si Sacrificiu care Dumnezeu, Domnul Isus are pentru noi. Nu am vazut nici cel mai mic efort de antisemitism, dimpotriva tot timpul filmului ma gindeam ca din punct de vedere pamintesc cred ca orice natie ar fi fost in locul lor l-ar fi condamnat pe Isus la fel, avind in vedere ca Isus a revolutionat traditia si datinile lor. Puterea Adevarului a fost prea orbitoare pentru oricine care nu a fost pregatit pentru El. Doar simplitatea si umilinta omului a putut distinge cine era Isus cu adevarat, iar Mel Gibson a reusit sa redea aceste elemente atit de importante care sint la fundatia Crestinismului. Sper sa pot sa vad filmul din nou, cind va iesi pe DVD, vreau sa-l studiez mai mult, sint sigura ca voi face o traditie personala, sa ma uit la el in fiecare joie a patimilor, inainte de Pasti.

PS: Cineva mentiona ceva despre a face bani pe asemenea subiect; cred ca putem sa cadem cu totii de acord ca mai bine dam banii pe un asemenea film decit pe o stupizenie de film care nu are nici o menire. Ma bucur ca Mel a reusit sa-si scoata cheltuielile lui si sa-si mai faca si alti bani pe deasupra. Aduceti-va aminte ca la inceput tot Hollywood-ul ridea de el ca-si sinucide cariera, ca nu o sa faca nici un million pe asemenea film etc. etc. Ghici cine ride acuma in drum spre banca, si cine si-a bagat coada intre picioare?

Hai atunci sa facem o comparatie realista daca chiar vrei sa comparam Romania cu o alta tara. In primul rind Elvetia nu se poate compara nici macar cu America, din punct de vedere al curateniei si al civilizatiei. Am fost in Zurich si m-am plimbat pe strazile Elvetiei, nu cred ca m-am simtit vreodata mai "dezbracata" si mai "neconformata" ca si atunci. Am fost si in Austria, binenteles nu se compara cu Elvetia, chiar daca este tot la fel de curata si "civilizata". Dar te-ai intrebat oare de ce Romania a ajuns sa fie mai mizerabila? Nu cred ca "civilizatia" a avut ceva de-a face cu asta, nici nivelul de educatie al Romanilor. Din contra ne putem mindri cu ce avem si ce am produs. Dar din pacate au fost citiva care sau lacomit si si-au abuzat puterea si locul de munca care l-au primit si asa peste noapte Romania s-a dezmembrat. Dar pentru cei care au cautat sa gaseasca lucrurile bune in Romania au putut sa le gaseasca usor, si Romania este pe calea ce-a buna asa cum prietenul nostru francez Cristof a mentionat. Dar TU, daca doresti sa-ti arati chilotii murdari in public, n-ai decit, numai nu nii pune la nasul nostru. Elvetia nu a fost subjugata si stoarsa de ultimul strop de demnitate de un imperiu Sovietic, deci daca vrei o comparatie mai "realista" hai sa ne uitam si noi la Ukrania, sau la fosta Yugoslavia. Iar daca te gindesti la Ungaria, am vazut si acolo tot la fel de multa mizerie ca si in Romania, singura diferenta a fost ca soselele erau mai bune, Ungaria poate multumi Austriei pentru acest progres. Dar Romania, din cauza imaginei ei peste hotare si-al "chilotilor" tai, inca n-a reusit sa-si incurajeze un ajutor, din pacate coruptia a avut un rol mare si aici, dar asta este o alta piesa de forum cafengiu.

http://www.geocities.com/clc3897/Protest.index.html

Cum se prezinta acum?

In citeva minute am reusit sa fac si eu o chestie, nu am mai facut website-uri inainte deci este foarte neprofesionist. In orice caz eu vreau sa scot aceste imagini la imprimant asa ca website-ul nu-i neaparat necesar pentru protest ci doar pentru un exemplu la ce m-am gindit eu, cele doua imagini vor fi separate la mijloc unde este linia si forfecutza. Daca arata bine sau nu, sau daca aveti vreo ideie spuneti-mi. http://www.geocities.com/clc3897/Protest.index.html

Se pare ca Spanioli inca nu au reusit sa-si faca lectia la propria lor istorie. Pentru citi zeci sau sute de ani au luptat stramosii lor sa se elibereze de musulmanii care i-au cucerit? Au uitat? Ah, daca ar fi fost un Vlad Tepes la putere! Ce cuie le-ar fi tras prin turbanele lor pline de razvratire!