commentarii publicate de: adriouko


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
?? - de adriouko la: 23/05/2004 08:11:12
(la: Existenta Diavolului)
>>>Il consider satisfacator pentru mintea pretentioasa a Dlui. Adriouko.

Credeti-ma, dupa raspunsul dumneavoastra, daca m-as pricepe mai bine la calcutoare, as sterge subiectul, si m-as lasa pagubas...
#15774 (raspuns la: #15720) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Probabil ca n-ai dreptate - de adriouko la: 15/05/2004 07:03:07
(la: Gramatica si butélia)
De fapt n-ai dreptate. E-adevarat ca forma cuvintelor se mai schimba, ca si dictionarele dealtfel. Dar asta nu-nseamna ca nu putem vorbi si scrie gresit intr-o limba doar pentru asa ne vine noua, si daca asa ne vine noua e automat corect pentru ca suntem romani.
In multe cazuri e vorba de capriciu, dar de multe ori nu e. 'Datoreste' si 'datoreaza' au sensuri (sau utilizari) usor diferite si, in general, cu cat e limba mai limpede (cu cat distinge mai mult), cu atat ne facem si mai bine intelesi.
Scriam 'sunt' inainte sa scriem 'sint'; schimbarea de la una la alta e ideologica: vrea sa semnaleze prin etimologie o filiatie culturala. "Sunt" are insa si avantajul de fi 'mai corect', in sensul in care, intr-adevar vine din latina, nu din rusa. Dupa parerea mea, putem pronunta cum vrem 'sunt', dar nu e lipsit de sens de a-i pastra grafia etimologica.
#15435 (raspuns la: #15405) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
live jazz - de adriouko la: 14/05/2004 11:41:13
(la: Jazz)
Sunt (nu de multa vreme) amator de jazz, dar trebuie sa spun ca il prefer live, in mediul sau specific, in cafeneaua de jazz.
Iar cand ascult jazz inregistrat, imi place cand aud pe fundal sunetul tacamurilor la mese, sau vocea pianistului fredonandu-si improvizatia. Chick Corea avea obiceiul asta, si ajuta sa te cufunzi in atmosfera tarzie, obosita si exuberanta a clubului.
Vara cand mai eram pe la Bucuresti, ma duceam joi seara la un club privat (uit numele) unde Johnny Raducanu canta pana la epuizare pana la 4 dimineata cu Teo Enache si diversi.
Dupa ce am vazut-o pe Liane Carroll prin cluburi de cateva ori (Londonezii stiu despre cine vorbesc), am cumparat un CD. La fel si cu Pattitucci (fostul bassist al lui Corea.) Amandoi m-au "dezamagit" in inregistrari. Scos din contextul asta (exuberant, de joc si de sarbatoare intre prieteni) jazz-ul ma lasa mult mai indiferent. Pentru ca (prin definitie?) nu spune si nici nu vrea sa spuna nimic, devine o forma artistica poate putin cam rece.

Altfel, e o scoala a simturilor de neinlocuit (decat poate, ca sa zgandar putin sensibilitatile, de un concerto de Bach...)
Pacepa - de adriouko la: 12/05/2004 14:47:34
(la: Editorial de Ion Pacepa despre Irak)
Interesant articolul lui Pacepa. Dar una este ca intr-adevar armele de distrugere in masa sunt un pericol pentru omenire, alta este politica americana de trei ani incoace. Fireste, pentru un spion de profesie, scolit pe vremea Razboiului Rece, co-operarea internationala nu e decat un impediment profesional (ca si pentru generalii americani.) Insa pe noi ceilalti, "civilii", ne mai intereseaza si cum traim, nu numai supravietuirea militara. Dincolo de orice victorie in Orientul Apropriat, poporul american va trebui sa digere intens multa vreme legislatia (interna) de razboi a lui Bush. Iar restul lumii, distrugerea iresponsabila a dreptului international.

Cat despre Pacepa, ce vine de la el are tot atata valoare ca orice "informatie" venita de la CIA. Poate fi foarte adevarata, foarte falsa, sau foarte manipulata (indiferent de cat de adevarata e.) Pacepa, pana una alta, e insurat (la propriu) cu CIAul. In sensul in care dupa ce a fugit in Germania, s-a-nsurat cu o agenta CIA.

Despre rolul CIAului in Irak, va recomand un articol recent din New York Review of Books, la http://www.nybooks.com/articles/17050 .
Daniel Racovitan - de adriouko la: 01/05/2004 06:53:30
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Corect.
Eu vorbeam numai despre crestinism pentru ca in el am crescut si il inteleg mai bine. Poate exista o cale de a extinde observatia si la alte religii "tari", adica moraliste.
In Grecia antica, atitudinea fata de sexualitatea in public era, in orice caz, alta.
Societati 'ateiste' nu cunosc. Daca te referi la locietatile moderne 'seculare' in general, sau la China, cred e gresit sa ne gandim la ele ca fiin 'ateiste'. Religiosul dintr-o cultura nu dispare asa de usor, ci se transfera in alte practici sociale.
Numai bine.
#14845 (raspuns la: #14823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
sex in public - de adriouko la: 30/04/2004 11:18:03
(la: De ce sexul in public e dezaprobat?)
Nedumerirea este legitima.
Cred ca aspectul reprobabil al sexului in public vine dintr-o morala dubla a crestinilor: incapacitatea lor de a se-mpaca cu experienta sexuala, care este pe de-o parte naturala, pe de alta pacatoasa.
Nu ne asteptam ca oamenii sa nu faca amor de placere, dar sa nu-i vedem.
Dusa la extrema (ca in cazul puritanismului anglo-american) asta revine la a spune: nu este pacatos decat ceea ce se vede. Interzicerea sexului in public e un fel de anestezie a simtului moral (religios), care indeobste ar trebui sa ne tina "de veghe".
Intr-un fel, este o discreta conventie cu ceilalti 'pacatosi': atata timp cat suntem discreti, nimeni nu se plange...
limite - de adriouko la: 29/04/2004 14:23:30
(la: Imaginatie si Inadecvare)
Exista probabil mici noduri de paradox in meditatia lui Plesu.
Mai intai, nu stiu cum se poate vorbi despre o fericire care nu e recunoscuta?
Apoi, "recunoaşterea realului în uimitoarea lui, nudă, realitate" s-ar putea sa ne surprinda neplacut, sa nu ne-aduca fericire cotidiana, ci anxietate existentiala. Nu vine sentimentul de miraculos din proiectarea imaginatiei asupra lumii?
Si-atunci, cum putem fi oare altfel? (Plesu dealtfel nu cred ca incearca sa ne-nvete cum sa fim, ci doar sa ne spuna cum suntem.)
Poate nu de imaginatie trebuie sa ne dezbaram, ci de un anumit fel de imaginatie. Ne trebuie probabil o imaginatie buna...

Si totusi, de ce am simtit ca are dreptate?...
Ly - de adriouko la: 24/04/2004 12:48:09
(la: Romanii si co-operarea)
Ly,
Teza "mea" de mai sus nu este fireste nimic original, dupa cum bine ai remarcat. Este o modelare elementara bazata pe teoria jocurilor si alegerii rationale. Mai multe institutii majore se pot modela astfe: eg proprietatea si pedeapsa legala (amandoua ca forme de "internalizare" a costurilor reale ale alegerii: daca aleg sa profit de sistem, atunci sistemul imi prezinta nota de plata in forma pedepsei. Astfel, inainte de a alege, voi trece pedeapsa la costuri, si alegerea nu va mai renta.)

Speculatia ta e de mult si profund bun simt. E mult mai usor sa dezveti o comunitate de cooperare decat sa-i recladesti increderea in profitul pe termen lung. Ma gandesc, spre exemplu, la Yugoslavia.
Asta pentru ca, intr-adevar, desi o forma de "prostie" (in sensul schitat), alegerea punctual profitabila ramane o paradigma a rationalitatii. Sa inveti pe cineva sa vada dincolo de asta, e ca inotul contra curentului.

Multumesc pentru contributie!
#14459 (raspuns la: #14429) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
After-thoughts - de adriouko la: 23/04/2004 07:43:32
(la: Romanii si co-operarea)
Desdemona,

Si eu cred ca ai dreptate. Problema cu forma de inteligenta pe termen lung de mai sus este ca cere timp pentru ca participantii sa capete incredere in co-operare si sa nu cada victime escaladarii nesigurantei ("daca nu-o fac eu acuma, o face altul, si pierd.") Si mai cere si ca experienta generatiilor sa fie pastrata cumva si acumulata. Asta mi se pare a fi rolul culturii in general si al traditiei in special.
Noi, ca moderni, nu mai avem traditie (adica nu mai face parte din cum traim). Insa cultura reactioneaza venind sa umple golul acesta de intelepciune care face posibila co-operarea: dezvoltarea antropologiei si sociologiei, teoriei alegerii rationale si teoria jocurilor si altele care trebuie sa ne reaminteasca de acest adevar, ca fara cooperare intr-o comunitate, nu depasim niciodata pragul subdezvoltarii.
Si fireste apar chiar si noi forme de moralitate semi-traditionala. In Anglia, in America, tu stii, sa respecti legea nu e simplu o chestiune de autoritate a guvernului, ci o chestiune de moralitate. Pentru multi e clar ca "blatistul" (the "free rider" in general) fura net de la ceilalti participanti la joc, si e judecat in consecinta.
Iti amintesti de gluma aia bucuresteana cu soferul "meserias"? Soferul "meserias" goneste cu masina lui super-rapida, si cand vede culoarea rosu goneste parca mai abitir prin intersectie. E intrebat: pai de ce nu opresti la rosu? El raspunde, pentru ca e "meserias". Cand, la o intersectie, vede culoarea verde si opreste! Si, fireste, e intrebat de ce se comporta asa ciudat. Si raspunde: "daca trece un sofer meserias!"...
Ideea fiind ca nu poti fi "blatist", daca ceilalti nu respecta regulile. Cei ce isi spun, "profit de sistem pentru ca toata lumea profita" se mint pe sine. Daca toata lumea ar profita, nu ar mai fi acelasi sistem, si nu am avea cum sa profitam (se poate dovedi matematic).
Atunci cand renteaza sa nu respecti regulile, "renteaza" pentru ca furi de la ceilalti.
Si asta ar putea fi baza unei moralitati care sa ne motiveze macar sa incercam avantajele cooperarii, in ciuda pierderii avantajelor imediate.

Iarta-ma, sper ca nu m-am departat prea mult de discutie, dar ideea ta despre traditie m-a stimulat..:)

A vous!
#14393 (raspuns la: #14383) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pentru forum - de adriouko la: 20/04/2004 20:54:36
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Pentru forum: Ceilalti ce gandesc? Bat campii cand spun ca multi oameni (nu numai romani) pleaca departe de casa pentru a se elibera de un trecut neimplinit? Credeti ca s-ar putea sa explice spiritul anti-comunitar al unora?

Pentru Florin: Bun, recunosc ca nu prea inteleg de ce ma ataci, dar probabil ca trebuia sa se-ntample si asta la un moment dat intr-o Cafenea care se respecta.
Daca reusesti sa limpezesti putin replica, poate pot sa-ti raspund.

Vad ca esti tot pe-aici prin Anglia. Daca esti in Londra, mai am o sticla de palinca adevarata de casa. Te servesc cu placere cu un pahar, asa ... ca sa te iert ca ai fost mitocan fara motiv. Din spirit comunitar :)

#14201 (raspuns la: #14197) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
unitate - de adriouko la: 20/04/2004 06:23:03
(la: Cat de uniti sunt romanii din strainatate?)
Traiesc in afara Romaniei de 7 ani - Canada, Franta, Anglia - si este adevarat ca romanii din strainatate formeaza foarte rar comunitati.
S-a spus aici, pe buna dreptate: de ce sa fiu unit cu un strain de pe strada doar pentru ca e roman?
Mai sunt argumente: am plecat din tara pentru a cunoaste altceva; plecarea este o incercare si un proces de formare individuala; multi romani din strainatate sunt "interlopi" etc. etc.

Adevarul insa este acesta: toti cei care traiesc departe de tara lor au aceeasi problema: greci, ciprioti, indieni, arabi, africani, etc. Ei totusi formeaza comunitati. Au suficienta incredere in propria identitate incat sa n-o impinga sub pres de cum pleaca de-acasa. Noi romanii ne temem se pare (si, cine stie, poate pe buna dreptate) ca "romanismul" nostru este incompatibil cu civilizatia in care speram sa ne topim.
Mai cred ca multi dintre noi am plecat "fugind" de-acasa, negandu-ne trecutul, si asta ne infecteaza restul vietii de resentiment fata de Romania.

Astept inca generatia care pleaca spre a "cuceri", nu pentru a-si uita inceputurile. Fuga nu este singurul motiv pentru a vedea si a trai o alta lume!

Dar pentru asta, romanii au nevoie probabil mai intai de experienta succesului acasa.
motto de referat - de adriouko la: 19/04/2004 18:08:30
(la: Motto-uri)
What can be said at all can be said clearly; and whereof one cannot speak thereof one must be silent.

L. Wittgenstein, Prefata la Tractatus Logico-Philosophicus

[Probabil scris initial in germana - pe care eu n-o stiu - dar publicat pentru prima oara in engleza. Cati am mai scrie macar un rand din tot ce-am scris, daca am ramane credinciosi acestui comandament?..]
Doktor Faustus - de adriouko la: 17/04/2004 16:18:51
(la: Ultima carte)
Doktor Faustus e intr-adevar lunga si plictisitoare cel putin l-a-nceput. Dar merita pana la urma. Eu am citit-o vara la mare intr-un an, si am simtit ca mi-am ucis vacanta cu lucruri prea serioase. Dar daca o citesti iarna, s-ar putea sa-ti placa...
#14003 (raspuns la: #13994) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
papile si caracter - de adriouko la: 16/04/2004 09:37:53
(la: Marin Sorescu, comunist si poet netalentat?)
Pentru cei ce izoleaza "omul" de "opera": cred ca exista macar un argument in favoarea unui filtru moral al artei. Vezi Lovinescu (si Eugen si Monica).

Cat despre papile: chiar daca gustul tine de papile, gustul se mai si educa, se rafineaza. Pana si criticii de vinuri isi permit sa se contrazica venind cu "argumente". "Asa, pentru ca (nu-)mi place!" nu este unul.

(mi-e-mi place Sorescu. A citit cineva Puntea (ultimele) - scrise in ultima luna de viata, in spital?)
apologia ursului - de adriouko la: 14/04/2004 10:11:23
(la: Cativa misogini celebrii)
Nu vreau sa tin cu ursu', dar asa cum mi se pare ca feminismul agresiv tradeaza nesiguranta si slabiciune, tot asa tind sa cred ca misoginismul isi tradeaza opusul, adica un complex de inferioritate. Premisa de baza fiind ca femelele si masculii speciei umane sunt in mod natural atrasi unul de altul, nu prea inteleg cum se pot dispretui sincer (decat pe sine pentru slabiciunea de fi astfel atras/a.)
la pianiste - de adriouko la: 14/04/2004 09:58:24
(la: "La pianiste")
E un film dur, intr-adevar. Dar cred ca lasa un arrière-goût (cum ar zice olteanu') interesant. Aspru, dar de calitate, ca un vin rosu foarte sec. Dupa cele cinci minute de soc emotional inevitabil, m-am tot gandit la film, si la cateva dintre meditatiile sale despre erotism, putere, iubire, intimitate, daruire, umilinta si renuntare. Nu stiu daca Jelinek a trait cu adevarat aceasta descompunere/deconstructie emotionala sau daca Haneke a inteles-o, dar pe mine m-a emotionat si mi-a dat de gandit. Nu stiu de ce (pentru ca nu sunt pregatit in psihologie), mi s-a parut psihologic impecabil.
Filmul mai este justificat si prin aceasta: daca ca povestea pianistei sa poata fi spusa altfel decat ca un capitol de istorie medicala, pentru a o intelege ca pe o experienta profund umana, ea trebuia sa capete aceasta forma - filmul La Pianiste, cu Isabelle Huppert.
tot blaga - de adriouko la: 13/04/2004 09:16:08
(la: Cele mai frumoase poezii)
MOARTEA LUI PAN
I
PAN CÃTRE NIMFÃ

Cu strai de broascã'n pãr rãsai din papurã,
o undã
vrea sã te cuprindã si nisipuri prind sã fiarbã.
Ca dintr'o nevãzutã amforã rotundã
îti versi mlãdie trupul gol în iarbã.

Si vâna de la tâmple îmi zvâcneste
ca gusa unei lenese sopârle
ce se prãjeste'n soare,
miscarea ta mi-adie murmur de izvoare.

Ca pânea caldã eu te-as frânge,
miscarea ta mi-azvârle clipe dulci în sânge.

Nisipuri prind sã fiarbã.

Varã,
soare,
iarbã!

II
ZEUL ASTEAPTÃ

Prin miriste se joacã
soareci si vitei,
iar vitele de vie
tin în palme
brotãcei.
C'o pãpãdie
între buze
o astept
sã vie.
Nu vreau decât
sã-mi port curate
degetele rãsfirate
prin pãrul ei,
prin pãrul ei
si-apoi prin nori
s'adun din ei
ca dintr'un caier
fulgerele-asa cum toamna
strângi din aer
funigei.

[http://pages.prodigy.net/nnita/pan.html]
Patimile crestinismului - de adriouko la: 09/04/2004 06:14:01
(la: Filmul "The Passion of the Christ" si antisemitismul)
Sunt cu totul de acord cu Plesu. Cred ca e important pentru un crestin sa inteleaga sensul trupesc al sacrificiului pentru a se sensibiliza la ideea intruparii lui Dumnezeu, dar a reduce totul la o biciuire si-o schingiuire este trist. E probabil semnul ca numai atat a mai ramas accesibil sensibilitatii noastre moderne.
Cat despre antisemitism, e o idiotenie. Filmul e mult prea subtire pentru a transmite subtil vreun mesaj ideologic de orice fel.

Pentru cei ce nu l-au vazut, nu va obositi.
Adrian
ce facem cand punem intrebarea? - de adriouko la: 08/04/2004 10:08:19
(la: Despre dorinta de a fi mai tineri.)

Ne folosim de tinerete si batranete in conversatie in mod ambiguu: deopotriva ca substantive si ca adjective. Numim si evaluam in acelasi timp, si asta e pe undeva incoerent. Dar indiferent daca e bine sau rau ca facem asa, asta ne invata ceva despre ceea ce deja credem despre varstele vietii. Spunem: "important este sa-ti pastrezi inima tanara" aparent pentru a justifica batranetea ca varsta, dar o facem reafirmand valoarea tineretii. Si asta e trist.

Dificultatea in a compara tineretea si batranetea pare a fi aceasta: ca fiinte vii, nu putem fi altfel, decat mai intai tineri si apoi batrani. (Exemplul fluturelui, a propos, este mai potrivit pentru ceea ce numim o transcendere a propriei conditii, si nu o evolutie; de-aia probabil este un exemplu foarte folosit de religii ca metafora a vietii de apoi.)

Nu vreau sa ma lungesc, decat sa spun ca daca ne-am intoarce in timp cu mintea de acum, nu am mai imbatrani la fel (ceea ce e paradoxal), si, cum ghicea Nietzsche (cred), poate nu am mai gasi nici originile aceleasi.

Este necesar deci sa fii tanar inainte de a fi batran. Mult mai important insa, tineretea nu este aceeasi pentru tineri si pentru batrani...

Cred ca tineretea o regretam din multe motive. O data, pentru ca puteam alege altfel. Cum spuneam, acest regret are un iz de paradox, pentru ca nu am fi gandit asta daca am fi ales intr-adevar altfel. O mai regretam, pentru, ca sa zic asa, elementul surpriza: simtim multe pentru prima oara, si fiecare descoperire e o promisiune, iar promisiunile sunt pline de optimism. Si mai este si trupul. Trupurile ne conditioneaza modul cum vedem lumea, si mai ales, atitudinea, pozitia noastra fata de lume (armonioasa sau rece etc.) Cred ca Hannah Arendt spunea intr-o carte despre o alta femeie, ca nimic nu poate inlocui acea inaltime de la care priveste o femeie frumoasa lumea, nici inteligenta si nici banii (si barbatii functioneaza la fel, desi tind sa cred ca trasatura trupeasca relevanta este forta fizica mai degraba decat frumusetea.)

Cu alte cuvinte, imbatranind pierdem un fel de a percepe lumea in imediat. Acest fel nu-l putem inlocui nici cu amintirea (ceea ce ar fi fetishist) nici cu inteligenta.

In apararea batranetii poate altadata. Atata doar ca exista feluri de a intelege lucrurile care depind de cat am trait si nu de inteligenta, si care nu pot fi decat mimate de catre tinerii inteligenti.

Atat. Paste Fericit tuturor!

Adrian

carti, politete si subconstient - de adriouko la: 06/04/2004 10:09:03
(la: Carti ce ne-au marcat existenta)
Unele carti le citim pentru ca trebuie, multe pentru ca stim ca trebuie, si sunt si carti pe care le citim aproape accidental dar care se sincronizeaza cu viata noasta si ne-ajuta sa vedem mai bine lucruri pe care le stim deja. Pentru fiecare carte trebuie sa fii pragatit.

O carte care mi-a schimbat viata a fost Zbor in Bataia Sagetii (Patapievici) pentru ca a vorbit neputintelor si slabiciunilor mele de-atunci. O alta a fost La Nausee de Sartre. Nici una nu mai are acelasi efect asupra recitita acum, vreau sa cred, pentru ca le-am asimilat si am tras din ele tot ce-a fost relevant pentru viata mea. Si, sper, pentru ca le-am depasit.
O carte care inca imi vorbeste este The Magus a lui Fowles.

Fiecare are posturi diferite cand citeste. Eu unul, cand ma-ntalnesc cu o carte care imi vorbeste despre mine, incep sa ma bucur si imi pierd starea. Ma ridic, citesc margand, rad de unul singur, las cartea pe masa, o reiau. Devin frenetic si exuberant, semn ca este mai mult decat o intalnire, este probabil o regasire.

Cartile care ne schimba viata vorbesc despre subconstientul nostru. De aceea are sens sa-ti fie judecat caracterul dupa cartile care te-nrauresc. Dar, in afara unui cadru mult mai intim decat acesta, este cred nepoliticos..



-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...