commentarii publicate de: Sibipot


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
scuze.. - de Sibipot la: 01/02/2008 04:29:04
(la: Bizari si nebuni)
Poetul Ion Niculescu, ca s-a strecurat o greseala sa-mi fie scuzata...
Asociatia Literara Ra-Libris, a initiat un apel pentru ajutorarea acestui poet, care se afla intr-o situatie disperata... A avut un fel de ajutor de la US numai ca dupa 89 i s-a retras acest ajutor si acum traieste din mila publica... Sa speram caInitiativa Asociatiei, catre Primaria Buzau va da roade... puteti sa trimiteti apeluri de sprijin pe email ra.libris@yahoo.com
la initiativa acelorasi inimos membrii ai Asociatiei Literare RA-LIBRIS se va pune in discutie si situatia unui mare poet ION GHEORGHE...
#280906 (raspuns la: #280744) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pacat... - de Sibipot la: 14/01/2006 18:06:30
(la: Sa-i demascam pe cei ce batjocoresc LIMBA ROMANA)
A stalci limba nu inseamna a imbogati. Argumentul dumitale este subtirel si nu asa s-a imbogatit sau se imbogateste limba romana.
Ca argument va reproduc urmatoarele versuri chiar daca sunt scrise acum peste o sută treizeci de ani sunt actuale...

AI NOŞTRI TINERI...


Ai noştri tineri la Paris învaţă
La gît cravatei cum se leagă nodul,
Ş-apoi ni vin de fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.

La ei îşi cască ochii săi nerodul
Că-i vede –n birje răsucind mustaţă,
Ducînd în dinţi ţigara lungăreaţă...
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pe nas, ca saltimbanci se strîmbă:
Stîlpi de bordel, de crîşme, cafenele
Şi viaţa lor nu şi-o muncesc –şi-o plimbă.

Ş-aceste mărfuri fade, uşurele,
Ce au uitat pîn’ şi a noastră limbă,
Pretind a fi pe cerul ţării: stele.




Si maine este o zi... poate mai buna!
#100191 (raspuns la: #99537) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Unde sex nu e... - de Sibipot la: 21/12/2005 11:02:07
(la: sa facem un film!)
Unde sex nu e, dispare elanul (nu renul),.. filmul moare...


Si maine este o zi... poate mai buna!
Maria si Mihai.. - de Sibipot la: 11/12/2005 22:44:01
(la: sa facem un film!)
Pe Maria o cuprinse o neliniste, sau poate chiar o teama. Era in pat cu un barbat, pe care il asteptase atata amar de ani dar nu-si explica ce resort o impunse se la acest gest. Prea usor a venit in camaruta lui si acest gand o facu sa tremure, cu toate ca era constienta ca nici un pericol nu o paste. Deodata se ridica in cot apasand cu degetul pieptul lui Mihai in dreptul inimi il intreba energic:
-Asculta, Mihai ce te-a facut sa dispari, atunci, asa fara nici un avertisment? Vreau mai multe lamuriri. Sunt convinsa ca imi ascunzi ceva. Nu stiu ce dar am acest sentiment.
Mihai privi spre Maria nevenindu-i sa creada ce auzise. Era convins ca Maria il iubea fara nici un fel de retinere, dovada asteptarea ei. Iar acum deodata sare ca o leoaica pe el si-i cere socotala. Oare e bine sa ii spuna toate povestea vietii lui? Sa-i spuna adevarul crud?..
-Maria, oare nu ai incredere in mine? Toti acesti ani sa stii ca numai la tine m-am gandit. Am intalnit o multime de femei, dar eu numai pe tine te vedeam si numai cu tine imi vedeam viitorul. Nici nu-ti inchipui cat de dureros este cand vezi cum ti se naruie visele, cum vrei sa faci ceva si nu poti. La un moment dat imi pierdusem orice speranta sa te mai intalnesc si simteam ca imi pierd mintile, iar tu acum... Dar imi faceam singur curaj si-mi reveneam
-Nu te supara Mihai dar este important pentru mine sa lamuresc aceasta. Nu inteleg cum ai putut sa nu ai incredere in mine si sa fugi pur si simplu.
-Nu de neincredere era vorba ci mai mult de teama sa nu ti se intample ceva rau. Eu trecusem deja prin multe nenorociri si nu vroiam sa-ti pricinuiesc si tie. Chiar Maria vrei sa stii viata mea? Te avertizez ca nu-i chiar ...
-N-are importanta, eu oricum te iubesc si te voi iubi mereu...
Mihai s-a ridicat, si-a pus un pahar de apa si asezandu-se pe marginea patului, privi lung la Maria si mangaind-o pe par spuse aproape soptit:
-Daca asa vrei tu, atunci fii pregatita sa auzi ceea ce s-ar putea sa nu-ti placa. In seara in care te-am intalnit la Cafenea eram tare necajit, ba chiar disperat. Aflasem in aceiasi zi doua nenoriociri. Stii ca o nenorocire nu vine niciodata singura. Dar sa incep cu inceputul.
Mama mea a murit dupa ce a fost intepata de o viespe cand eu aveam cateva luni. Am fost crescut de bunicii dinspre mama, caci tatal meu nu avea familie. Toate au mers bine pana cand tatalui mei i-au luat comunistii cafeneaua. Da cafeneaua aceia , ca si asta de acum unde eu sunt barman, deocamdata, a fost a bunicilor apoi a tatalui meu. Dupa ce a fost expropiat tatal a plecat in lume si nu s-a mai auzit de el. Bunicii m-au crescut, m-au educat si fiind in anul doi la facultate intr-o sedinta UTM un coleg, care mai tarziu am aflat ca fiind fiu de legionar, ca sa se puna bine cu partidul m-a demascat ca sunt fiu de capitalist si am fost dat afara. Toate incercarile mele de a fi reprimit s-au lovit de un zid. Acasa, cand au aflat bunicii ce am patit au incercat pe toate caile si cu toate mijloacele sa fiu reprimit, numai ca din aceasta alergatura ei au descoperit cine a fost in realitate tatal meu; un cersator care ca sa se razbune ca nu a fost primit intr-o zi in cafenea si-a jurat sa puna mana pe ea. A facut tot posibilul sa intre in gratiile mamei mele, care de ce sa nu recunosc nu era o frumusete si prin casatorie a devenit proprietarul cafenelei. Intr-un moment de desnadejde, bunica si-a pierdut cumpatul si mi-a spus, spre groaza bunicului intreaga grozavie. Pe langa faptul ca eram dat afara din facultate am aflat cu stupoare ca nu sunt nici de vita nobila asa cu aveam convingerea. Iti inchipui ce era in sufletul meu. Atunci ai aparut tu ca o raza de soare, dar aparitia ta a fost dupa ce eu ma hotarasem sa o sterg peste... imi aranjasem deja ploile. In noaptea cand ti-am propus sa ne intalnim peste ani indiferent de ce se intampla cu noi, eram convins ca te-am pierdut, cu toate ca de multe ori imi facusem planul cum sa mi te recapat.
Am ajuns dupa multe peripetii si pericole in Franta. Aranjasem sa fiu asteptat si ajutat sa pornesc pe un nou drum. Dar vezi oamenii nu se tin de cuvant. M-am trezit intr-o lume singur, fara nici un pic de sprijin decat ca vorbeam bine limba. Am incercat toate variantele. Marea mea greseala ca de aici am plecat fara acte si acolo a fost greu sa procur. Am vrut sa continui studiile dar fost aproape imposibil. Intr-o zi am intalnit intr-un bristou un tip care facea recrutari pentru legiunea straina. M-a incantat si cum eram disperat am acceptat. Vai de mine ce viata de caine am dus... dar cel putin m-am ales cu ceva banet.
Dar Maria sa stii ca tot timpul numai la tine m-am gandit. De multe ori mi-a incoltit gandul sinuciderii, dar icoana ta ma urmarea peste tot si imi dadea sperante.
De cum am aflat ca ma pot intoarece, ca dictatura a fost inlaturata, am venit imediat. Am cautat cafeneaua noastra si nici nu-ti inchipui cat de fericit am fost sa o gasesc aproappe ca atunci cand ne-am intalnit aici ultima oara. Am facut tot posibilul sa ma angajez si cu mare greutate am reusit. Acum ma lupt pe toate caile sa mi-o recuperez, mai ales ca te-am reintalnit. Acesta este cuibusorul nostru si acum il doresc si mai mult.
Maria ramase tacuta si ii parea rau ca il provocase pe Mihai sa spuna scurta dar dureroasa istorioara. Acum in fata ei era iubitul pe care de atatea ori il visase alaturi. Il cuprinse in brate si buzele ei se alipi de ale lui intr-o patimasa sarutare. Da, il dorea, asa cum l-a dorit in lunga ei asteptare...
Si maine este o zi... poate mai buna!
#94476 (raspuns la: #94263) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ritual... la marghilmana - de Sibipot la: 11/12/2005 22:44:01
(la: Cum se prepara o cafea buna?)
Bunica sotiei in fiacare zi de joi se intalnea cu prietenele, prin rotatie, la fiecare acasa, la o cafea. Bineanteles fiecare facea cafeaua dupa pricepere dar cu un ritual personal, ceea ce dadea evenimentului o anume...savoare. Tragand cu ochiul am furat si eu reteta la o alta varianta de marghilomana (pentru cinci cesti de cafea) si va garantez ca-i foarte buna...
Mai intai se oranduiau intr-un anume fel ustensilele si ingredientele. Cafeaua se facea la nisip, pus intr-o tava cu laturile de 25x25 cm si inalta de 4 cm in care avea 2 cm de nisip foarte fin. Dedesupt ardea o spirtiera ca sa incinga bine nisipul.
Ibtricul era de 150 ml din arama cu fundul larg si gura foarte ingusta. Alaturi era o sticluta cu 75 ml apa fiarta si racita. Intr-un mic bol cu capac se puneau 5 lingurite de cafea amestec din cel putin 4 tipuri de cafea foarte fin macinata. Pe o farfurioara salasuia un batonas de vanileie si o aschie de scortzisoara, o sticla cu coniac frantuzesc si... o solnita cu sare foarte fina.
Cand nisipul era bine incins, de schimba culoarea unei bucatele de hartie aruncata pe el, se pune jumatate din apa in ibric, se scufunda in nisip plimband ibricul permanent in toate directiile. Cand da apa in fiert si pune jumatate din cantitatea de cafea batonul de vanilie si aschia de scortisoara si se mai plimba pana da iar in clocot. Se lasa se se odihneasca bine acoperit circa 2 minute. Se scoate batonul si aschia si se completeaza cu restul de apa si cafea, se amesteca usor si se pune la fiert in nisip. Se recupereaza caimacul reapartizandu-l in cesti. Dupa ce da in clocot se trage deoparte si se adauga un varf de cutit de sare foarte fina si o lingurita de apa rece. Dupa 30 de secunde se toarna in cesti repartizata egal si se completeaza cu coniac foarte fin fiecare ceasca. Se serveste fara indulcitor.




Si maine este o zi... poate mai buna!
#94432 (raspuns la: #87488) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
banc - de Sibipot la: 10/12/2005 10:40:54
(la: Ce faci cand afli ca omul iubit te inseala?)
Ityic se duce la Shtrul care era un renumit medic.
-Draga Shtrul, Rashela ma inseala . Am prins-o cu un bun prieten.
-Draga, mergi la un avocat, cauta-ti unul bun si cu onorariu mic... Nu-i de compententa mea.
-Nu draga asta vreau. Stii cand o prind fac mare taraboi, ma inerveaz de simt ca plesnesc. Rashela, draga de ea, imi face o cafea, eu o beau si ma linistesc. Ea promite ca nu mai face si gata, trece.
-Foarte bine. si cei cu asta?
-Pai aia ca am prins-o iar si nu odata, imi face iar o cafea, propmite ca nu mai face si, iar o prind. Se repeta figura cu cafeau. Te intreb prea multe cafele strica?...

Si maine este o zi... poate mai buna!
Continuare Maria versiunea 2 - de Sibipot la: 06/12/2005 16:35:19
(la: sa facem un film!)
Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Nu stia ce sa mai spuna. Ar fi dorit sa-l certe pentru disparitia fara nici un avertisment. Stia ca totul a fost calculat, pentru ca altfel nu propunea aceasta intalnire. Privi spre Mihai si deodata il vazu ca ceva il macina. Freca fara rost un pahar iar privirea statea tinta pe acel pahar. Ceva in sufletul lui se sbatea, poate ca il chinuia groaznic pentru ca pe chipul lui se citea suferinta. Ce sa mai lungim vorba, el acum cauta modalitatea de a se justifica pentru "fuga " rusinoasa de acum douzeci de ani. Privi la pendula de langa usa de la intrare.
-Peste o ora am sa ies din tura. Maria, cate am sa-ti spun?...
-Si eu , Mihai...
O ora se spune ca nu-i prea mult. Mariei aceasta ora parea sa fie o vesnicie. Tot la cateva secunde privea la pendula si parca acele se oprise, doar pendului se misca ceva mai lent iar ticaitul era inervant de rar si tare. O loveau ca un traznet pe creier.
Masa din colt s-a eliberat. Cei doi au plecat incatusati in imbratisarea lor de parca erau un singur trup. Maria le ura in gand fericire si nimic sa nu-i desparta, ca despartirea este tare grea. O stie pe propia ei piele. Atatia ani a asteptat. De multe ori se intreba daca merita. Mihai o parasise ca un las fara nici o vorba. E drept ca la ultima lor intalnire avea un comportament ciudat. Era trist si putin nervos. Atunci i-a venit ideia propunerii sa se intalneasca peste douzeci de ani. Ce oare ce il facuse, ce resort interior porni aceasta propunere? Maria atunci nu a stiut.
In sfarsit a trecut ora si colegul a luat in primire inventarul cu toata repeziciunea. Mihai imbracat la costum, cu trandafir ros la butoniera, sprijinind-o de mana a invitat-o la masa lor din colt. Abia acum Maria a vazut ca masa din colt avea o placuta:REZERVAT.
S-a asezat pe canapeaua pe colt capitonata cu piele si deoadata s-a simtit ca atunci. N-o mai interesa minic. In sfarsit s-a intalnit cu omul iubit. Au incercat multi dar niciunul nu i-a cucerit inima, ea fiind deja data. E drept asteptarea fost grea si de multe ori se hotarase sa sfarseasca odata si primul care o va cere va fi acceptat. Dar cand venea momentul se razgandea si iar era singura cu gandurile, speranteledar mai ales chinurile ei. Pana la urma era si ea femeie si nu un bot de siga fara suflet. In tranvai un mos o pipaia pe fundulet. Prima isbucnire a fost sa-l plesneasca si sa-l ocarasca. Pentru moment si-ainchiăpuit ca-i Mihai, el o mangaie tandru si in visarea ei se trezi ca ceva placut o moleseste. O senzatie pe care nu a avut-o niciodata si care-i invaluia tot corpul, toata fiinta ei. Utase de tot ce-i in jurul ei, ea plutea in alte sfere, pe alte meleaguri unde nuexista decat fericire si placere. Vatmanul o trezi din visare spunandu-i ca a ajuns la cap de linie. Ea tinea bara in mana iar mosul disparuse. A coborat fara sa stie incotro s-o ia. S-a urcat in primul tranvai care pleca si a coborat la statia Rebreanu.
-Mihai cum ai putut...
Intentia a fost sa-l certe dar intalnindu-i privirea s-a oprit. Acesti ochi cereau iertare si indurare.
-Stiu ca esti suparata pe mine dar cred ca venind azi aici, inseamna ca ai puterea sa ma ierti. Maria sa stii ca nu am fugit de tine. In noaptea despartirii noastre nu am pus geana in geana. As fi vrut sa vin la tine si sa-ti spun adevarul. Dar ceva ma retinea. Nu ca nu as fi avut incredere in tine ci pentru ca vroiam sa te feresc de o suferinta si mai mare, o suferinta aproape mortala.
Mihai ii mangaia mainele peste masa. Ar fi vrut sa o tina in brate, asa ca la ultima lor intalnire.
-Maria, atunci nu de tine fugeam ci de securitate. Planuisem cu un prieten sa plec, mai ales ca imi aranjase ceva la Paris. A doua zi am fugit si dupa multe peripetii am ajuns la Parisul mult visat. Tot timpul ma gandeam daca securitatea stia de legatura noastra si daca nu ai fost cumva arestata. Speram sa nu fie asa. La Paris nu a fost asa cum ma asteptam si dupa circa doua luni, printr-un prieten de nadejde ti-am trimis o scrisoare. Mi-a spus ca adresa nu mai exista ca acea casa era demolata. Nu stiam unde sa te mai caut. Am incercat la liceul tau dar deja dasusesi bacalauratul si nu mai avem cum sa te gasesc. Negasindu-mi mai nimic de lucru am acceptat sa ma inrolez in legiunea straina cu contract pe zece ani. Vai de viata mea prin cate am trecut, mai bine nu-ti povestesc. Dupa ce treburile s-ai schimbat aici m-am intors. Am fost tare fericit sa gasesc acest local in picioare. Ma rugam la Dumnezeu sa nu fie demolat si iaca Dumneze, Dumnezeul nostru al iubitilor, mi-a ascultat ruga si-i aduc multumiri. Am facut tot posibilul sa ma anagajez aici si sa te astept. Iaca acum asteptarea mi-a fost rasplatita. Te am alaturi si pot sa te strang la pieptul meu.
Mihai o cuprinse cu bratul si o stranse la piept cu un usor tremur de emotie. Cat de mult asteptase aceasta clipa ca nici nu mai spera. Mereu o vedea pe Maria cu o droaie de copii in jur si cu un sot bardahanos si cu o moaca de betiv. Acum era alaturi de el si nici nu indraznea s-o intrebe despre viata ei, despre trecerea acestor ani...
-Mihai, hai sa plecam de aici...
-Da iubitra mea, mergem unde vrei tu...
-Hai la tine, ca eu stau intr-un apartament cu parintii. Ai dreptate atunci eram pe mutate. Casa a fost demolata iar asta l-a afectat enorm pe tatal meu care o facuse cu mainele lui si numai el stie cat de greu i-a fost.
-Numai ca eu stau intr-o camaruta cat un chibrit.
-N-are importanta, o masa si doua scaune unde sa taifasuim si sunt deajuns.
Pe drum Mihai a cumparat ceva dea le guri, o sticla de sampanie dar si una de lichior de cacao.
Camaruta era mica undeva pe Carol la ultimul etaj al unui bloc. Abia te puteai misca intre micul pat, masa din colt si chiveta de dupa usa. Mihai a asezat masa punand la mijloc un sfestnic din argint cu doua brate in care a infipt doua lumanari; una alba si una roz. Cat ai clipi din ochi a aranjat un platou cu ceva mezel, branzeturi si rosii, a pus sticlele pe masa si pahare adecvate pentru fiecare bautura in derptul fiecarui tacam.
-Zic sa inchinam in cinstea reantalnirii noastre. Ce doresti?..
-Normal ca sampanie...
Dopul pleca din sticla cu zgomot ce o facu pe Maria sa scoata un usor tipat si sa-si prinda capul intre maini. Apoi se lipi de Mihai care turna in pahare. Lua paharu si-l privi in lumina becului. Bule mici se ridicau incet la suprafata. Atinci isi imagina, o clipa ca acele bule sunt incarcate cu fericire si-i veni sa le soarba pe toate. Sa nu scape niciuna. Duse paharul la gura si bau dintr-o suflare tot continutul de lichid ce o pisca placut in ceru gurii. Dintrodata devni vesela.
-Mihai canta-mi ceva, ce stii tu mai bine, parafraza vechiul cantec.
Mihai isi drese glasul si incepu sa cante abia soptit La casuta cu zorele.
Maria s-a asezat pe scaun invitandu-l sa ia loc pe celalalt scaun.
-Sa gustam ceva, a propus Maria, nestiind ce sa faca mai intai. Mihai printre imbucaturi mai recita cate o poezie sau canta franturi din vechi cantece. Nu le uitase dovada ca le repetase mereu.
Timpul trecea acum cu repeziciune. Afara inceuse sa apuna soarele. In camaruta se facuse zaduf iar Mihai a dat sa deschida fereastra.
-Nu Mihai, nu deschide, ca mie mi-au ingetat picioarele. Mai bine ma urc in pat.
Mai sa fie, sa-i inghete picioarel acum in miez de vara, in luna lui cuptor? Mihai a inteles mesajul.
-Urca daca vrei si fa-te comodă.
-Nu vreu sa sifonez rochia sper ca nu te superi daca o scot.. si incepu sa se dezbrace de rochia, pe care acum Mihai vazu ca-i roz, culoarea lui preferata.
Miaria se urca in pat si ii facu si lui loc.
-Scuze, am sa vin si eu langa tine ca azi am stat numai in picioare si ma doare groajnic mijlocul.
-Vino alaturi iubite...
Lui Mihai intrecu prin cap versurile lui Minlescu:
"Si-asa, tacuti
Ca doua umbre, trintiti pe maldarul de flori
Sa-ncepem slujba-n miez de noapte
si miine s-o sfirsim in zori!"
Maria s-a cuibarit la pieptul lui. Un usor tremur facea sa-i vibreze tot corpul. Mihai o tine strans in brate simtindu-i repiratie calda pe pieptul desgolit, pe care mana catifelata a Mariei il mangaia usor...

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93279 (raspuns la: #93203) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Imi cer scuze daca nu am sa f - de Sibipot la: 05/12/2005 20:42:01
(la: "cred prea mult in oameni")
Imi cer scuze daca nu am sa fiu in concordante cu voi. Aceasta neingredere poate avea diverse forme de la individ la individ si de la situatie la situatie. Eu va reamintesc doua vechi butade: Fereste-ma doamne de prieteni... si in viata se plateste pentru domnie si prostie.
no coment...
Vreau sa va atrag doar atentia ca omul bun, deci cel ce intotdeauna are intentii bune este insa si un slab, sa nu zic si un prost psiholog. Cel ce este marsav si lumea este plina de acestia, si sunt acei la care nici nu te astepti, sunt foarte buni psihologi nativi si se servesc cu mare maiestrie dea acest dar... Nu au Dumnezeu...
Asa ca.. luati si judecati.... si incercati sa fiti si buni psihologi.. fara a fi si profitori de pe urma acestor cunostinte...

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93046 (raspuns la: #92926) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Maria.. versiunea doi - de Sibipot la: 05/12/2005 20:42:01
(la: sa facem un film!)
...
Mai intai a vrut sa comande o oranjanda, ca atunci cand cu matusa Elvira si nenea Tache a iesit pentru prima oara la o cafenea. Doamne cum mai trec anii, parca ieri avea saptesprezece ani, impliniti, iar tantisor a vrut s-o scoata in lume, ca doar este si ea acum fata mare. Parca la masa din colt au stat, masa unde acum stau o pereche ce isi vorbesc si rad cu pofta. La masa vecina l-a vazut pe el si privirea ii era atrasa ca un magnet de chipul tanarului cu ochii ca azurul dimineata.
-Serviti ceva? auzi ca prin vis vocea barmanului cu inflexiuni armonioase de tenor. Ridica privirea si intalni ochii barmanului, care se uita la ea de parca s-ar fi uitat printr-o sticla goala. Ochii ii scanteiau altfel decat la un om normal. Avea ceva din raceala si fixul unui ochi de sarpe, ceva care te infiora. Simti un fior de parca ar fi fost himnotizază. Nu mai stia ce-i cu ea si nici ce doreste. Poate ca mai bun ar fi fost un lichior de cacao, cum a baut la tanti Vera, lichior facut de mana ei si i-a placut tare mult. A baut atunci un paharel, ea care nu pune picatura de alcool in gura. Nenea Titel a pacalit-o atunci sustinand ca nu-i alcool, dar mai tarziu a simtit efectul lui. Se molesise de-a binelea si vorbea fara sfarsit.
-Da, un lichior de cacao, se trezi comandand.
Barmanul ii mai arunca o ultima privire, parca ceva mai omenească si pregati comanda. Lucara ca un automat ca puteai sa-i prevezi urmatoarea miscare. Pe Maria acest fel de a fi o atragea si ca aproape nu-si mai deslipea ochii de la el decat cand mai arunca o privire spre masa din colt. Acolo pereche indragostita se apropiase unul de altul intr-o imbratisare tandra si parca se vedea pe ea in bratlele lui Mihai. I se facu dor de el si mai scoase inca odata fotografia, o puse pe masa si privi lung chipul ce-i zambea etern.
Barmanul puse paharul pe masa in fata Mariei si deodata rqamase tintacu pr5ivirea pa fotografie. Automatul din el s-a stricat, ceva l-a blocat. Ramase cu ochii pironiti pe fiotografe. Maria sesiza scena si impinse usor fotografia catre el.
-De unde aveti poza asta? intreba aproape brutal barmanul, ceea ce o infiora si mai tare pe Maria. Acesta o privea tinta de parca vedea o fantoma, dar in privirea lui licarea ceva, o luminita mai vie si deodata Mariei i se paru ca acest licar ii este cunoscut.
-De la chiar cel din poza.
Deveni dintr-o data visatoare si simti nevoia sa se spovedeasca.
-Era, chipes, asa cum vedeti ca arata aici, galant, elegant si curtenitor. Stia sa cante si sa recite dumnezeieste, mai ales din Minulescu, Cosbuc si Eminescu. Cand incepea el sa recite sau sa cante pana si stelele stateau pe loc. Pe el il astept acum... Ne-am inteles ca indiferent de ce se va intampla cu noi sa ne intalnim aici la aceasta data. A fost primul meu iubit... Sper sa vina...
Maria plutea in visul tineretii ei neamplinite, cu o iubire care se lasa finalizata si un iubit asteptat.
-Ea venea de la moara
Si jos in ulicioara
Punandu-si sacu...
Maria intepeni. Nu-i venea sa creada auzului. Un singur om stia cat de mult ii plac aceste versuri si nu era zi sa nu i le recite, asta ca sa fie rasplatit cum se cuvine cu un sarut macar...
Maria ridica privirea spre cel ce recita. Nu-i vennea sa creada. Nu, nu-i adevarat. In fata ei era alt barman, cu o privire caldă, un zambet larg si senin. Doamne cat de oarba a putut fi. A venit la intalnire asa cum stabilise acum, cat de repede au trecut anii, acum douzeci de ani. Ce inseamna trecerea anilor! Ea se astepta sa vina cel din fotografie si numai pe el il vedea. Acum in fata ei era acest barman care recita tot la fel de frumos versurile indragite. Alt om, alta privire.
-Mihai?...
-Da, Maria, eu in carne si oase...
Maria ridica privirea si se vazu in oglinda de deasupra barului. Doamne cat a imbatranit, cat s-a schimbat, ca Mihai nu a recunoscut-o inca de la inceput. A fost nevoie sa vada fotografia... Trec anii si sunt neiertatori si haini. Ce n-ar da sa fie iar ca acum douzeci de ani. Si pe Mihai l-ar vrea la fel. Dar ceasul nu poate fi dat inapoi....

Azi doar atat si daca sunt ceva greseli sa imi fie iertate ca nu am timp sa le corectez... Urmeaza povestea lor cat au fost despartiti... apoi maine vine si... ceea ce s-a cerut... daca poveste place

Si maine este o zi... poate mai buna!
#93031 (raspuns la: #92890) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
aveti codul in format electronic - de Sibipot la: 04/12/2005 17:10:15
(la: Codul Da Vinci (Da Vinci Code))
laimony_taty@yahoo.com
cristina.vilceanu@gmail.com
prsiasi@yahoo.com
cnlnat@yahoo.com

Alaturi v-am trimis codul in format electornic. Nu mi se pare o carte care sa prezinte interes istoric sau religios. Totul este o publicitate si poate un poate plata unei vechi polite catolicismului, care sa fim seriosi nu s-a aratat dealungul timpurilor a fi prea religios...

La cati nu ne cade in mana o carte superbuna dar cu un autor sub metiatizat si care ramane in anonimat. Codul a fost cumparat de cine a vrut si nu a vrut si dupa ce l-a citit a realizaz ca a aruncat banii pe un nimic...

Este in spirit comercial evreesco+american ca multe altele...

Si maine este o zi... poate mai buna!
#92812 (raspuns la: #92725) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
contrariile... provoaca - de Sibipot la: 04/12/2005 15:29:33
(la: sa facem un film!)
Sa imi fie scuzata interventia anterioara dar nu am avut nici o clipa intentia sa va descurajez, ba din contra... si ca sa argumentez cele sustinute am sa va scriu o mica istorioara care sa inspire in initiativa voastra

Bunicul meu, taran cu ceva avere si mai citit un pic avea o mare placere cand mergea la Bucuresti cu deiverse treburi, si astea se intampla de cateva ori pe an. Intotdeauna se imbraca in "haine nemtesti" elegant şi ferchezuit de doar mainele batatorite de plug il tradau si dupa ce-si termina treburile musai mergea pe Lahovari unde era un birtulet tare intim si placut "LA profir", unde consuma o cinzeaca de mastica, o friptura garnisita cu cartofi prajiti si doi mici si o salata nemteasca si o sticla de Fancusa de Dragasani. Atunci uita de toate treburile si necazuirle si se simtea "boier" cum ii placea sa spuna. Toate aste pana intr-o zi cand a descoperit cine-i patronul birtului si cand cu obida a hotarat sa nu-i mai calce pragul.
In urbea noastra prin anii 30, din secolul trecut, in fiecare zi de sambata si duminica in Piata mare cersea unul Dinu, poreclit pe drept Milogu. Avea un anume fel de a cersi si toti il simpazizau si nu era trecator să nu-i puna un bănut in palma intinsa, curata, nu ca a altor cersatori mizerabili si zdrenturosi, in care pastra era mereu o moneda. Omul cersea dar cu o anumita demnitate:
"Di dai vere si matale,
ceva parale,
ca-i ziua matale,
ca sa traiesc si eu,
dati-ar Dumnezeu
mii si milioane
in buzunar.."
De aceia ii se mai spunea si "poietul" iar multi sustineau ca ar fi de vita nobila, scapatat.
Intr-una din zilele de vizita la Bucureşti, ca deobicei a mers la birt"la Profir". Era plin ochi. Chelnerii, care-i luase seama ca era un client cu dare de mana, de cum l-au vazut au facut pe dracu-n patru si i-au asezat intr-un colt o masuta nu mai mare decat o batista, probabil un piedesta de flori si i-au adus ceea ce stiau ca are obiceiul fara sa apuce sa dea comanda. Vazand atata clientela a intrebat ce se intampla. "Patronul sarbatoreste zece ani de cand a cumparat birtul si si-a invitat prietenii la sarbatoare. Asa ca, nene Ghiorghita, azi consumatia e pe gratis." "Si ciene-i patronul?" "Rabdare că o sa apara imediat." Si bunicul mai mult privea spre usa de unde banuia ca o sa apara patronul. Tare mult dorea sa-l cunoasca, tinand cont de bucuria pe care o avea cand era servit "boiereste" si uita ca-i un amarat de taran.
Sosi clipa mult asteptata. In pragul usii ce ducea spre birouri aparu patronul, elegant imbracat insotit de doua cadane, una blonda si una bruneta cam oachesa. Bunuicului intai i-a picat ochii pe madame si cand s-a uitat spre insiotitor, sa-i pice plombele (nu prea avea ca avea o dantura de spargea samburi de maslina). S-a frecat la ochi si mai privi inca odata mai cu atentie. Nu, nu-i posibil, mai curand o asemanare. S-ar putea sa fie fratele geaman a lui Dinu Milogu. S-a dumirit doar cand seful de sala a anuntat ca "Domnul Dinu doreste sa va adreseze cateva cuvinte, rog liniste!"
Cand domnul Dinu a treminat spiciul toti s-au ridicat in picioare si au aplaudat si aclamat pe vorbitor, numai el a ramas pironit pe scaun, cu imbucatura inca neinghitita. Un chelner s-a apropiat si l-a intrbat la ureche: "Nene Ghiorghita ori iti e rau?" Simtea cum il apuca nabadaile si asta nu-si vede de treburi il intreaba tampenii. "Ba foarte rau draguta si nu-mi trece decat daca patronul vine la masa mea." "Se face nene. Ma duc sa-i spun dorinta dumitale" si s-a trezit cu patronul la masa lui cu insotitoare cu tot. Bunicu a inghitit imbucatura si doar atat a spus: "Tu?.."holbandu-se ca apucatul la viztatorul din fata lui ramanand cu ochii pironiti pe chipul lui. Nu, nu-i greseala el este sigur Dinu Milogu, confirmare care veni si din partea celuilalt. "Da, Ghiorghita... Hai pan' la mine in birou" si facu semn unui chelner sa-i mute tacamul in biroul lui.
Dinu a fost sarac si venit de la tara cand razboiul era in toi. A muncit pe unde a apuca, munca cu rupere de oase si castig putin. Intr-o zi facand un pariu cu alti colegi de munca cine castiga mai bine timp de o saptamana s-a apucat sa caute si alte slujbe, dar tot cam fara bani. Se apropia ziua scadentei si nu prea castigase mare lucru si ca orice oltean ambitios si de frica sa nu piarda pariul i-a venit ideia sa se apuce de cersit in colt la Coltea. La inceput nu pre il baga nimeni in seama si nu castigase decat doua monede si alea de la niste babe care-l priveau cam pofticioase. I-a venit ideia sa zica si ceva nu sa stea ca mutu. Incet, incet a compus si cunoscuta-i "poiezioara", e drept nu prea academica, dar acum ii aduce o gramada de bani. Bineanteles ca a castigat pariul, mai ales ca ce castigase intr-o saptamana acum castigase intr-o zi. Asa ca s-a lasat de munca si a inceput sa cerseasca zilnic pana intr-o zi cand l-a vazut un consatean, oltean de-al lui si a simtit ca-i crapa obrazul de rusine. Asa a hotarat sa cerseasca in alta parte, ca Bucurestiul e plin de olteni si mai stii... S-a urcat in tren si cersind din compariment in compariment (niciodata nu a inteles de ce nasu' nu-i cerea biletul) asa a ajuns si la Buzau unde in fiecare sambata si duminica este in Piata mare. In restul saptamanii cersea in alte orase. Afacerea mergea si prinsese chiag, dar se purta tot imbracat modest si curatel sa nu atraga atentie. Intr-o zi de iarna geroasa a vrut sa intre in birt sa bea un vin fiert. La usă un chelner l-a oprit, vezi doamne ca nu este imbracat decent. Atunci si-a propus sa puna mana pe birt si sa intre in el cand va dori si mai ales sa-l dea afara pe nesimtitul de chelner sa ramana pe drumuri. Mai intai a inceput sa se intereseze al cui este. Asa afla ca este al unuia Profir Bundala, care avea doar o mostenitoarea cam tanta, sluta si urata ca muma padurii. Bietii oameni erau inebuniti ca nu scapa de tuta din casa, nimeni nu se incumeta s-o ia de nevasta. Asta mai putin l-a preocupat pe Dinu, ba din cotra era un atu in plus. Si ce daca e urata, noaptea si muma paduri e frumoasa.
Dinu a inceput sa dea tarcoale casei, imbracat la trei ace cu garoafa la butoniera, plimbandu-se pe trotuarul de vizavi cat era ziulica de mare. Safira, fata birtarului, l-a vazut o data, de zece ori si i-a cazut cu tronc baiatul. I-a spus ma-si si aceasta la instiintat pe barbate-su, care greu s-a lasat induplecat sa-l abordeze pe flacau. "Ce, fa, crezi ca ala este chior? Uitate ce chipes e." La insistentele femeii s-a lasat induplecat ca stia ca Retuta lui nu o sa-i dea pace pana cu face ca ea. Ca din intamplare intr-o zi Dinu si cu Profir s-au intalnit, au schimbat cateva cuvinte si Profir l-a invitat acasa sa-l cinsteasca asa, cum se cade pe o caldura de foc, cu o inghetată, lucru pe care Dinu atata astepta şi cam greu s-a lasat comvins sa accepte invitatia. De atunci nu a mai plecat din casa lor, iar el vedea in Safira nu urata si tampa, care de cum scoatea o vorba da cu maciuca in oale, ci averea din carca ei. Ii deveni draga. Spre toamna au facut sui nunta. Dupa nunta Dinu i-a propus socrului sa se ingrijeasca el de birt apoi sa i-l vanda lui oferindu-i ceva banuti, cam la jumatea valorii. Mai tarziu s-a felicitat ca a avut aceata ideie cand dupa nici un an jumatate scumpa lui nevasta a fost intelpata de o viespe si in cateva ore, din cauza socului anafilactic produs de intepatura, s-a petrecut in lumea celor drepti.
Pe chelnerul care nu l-a lasat sa intre l-a ridicat la rang de sef de sala, ca o rasplata ca l-a abitionat si nu l-a dat afara cum isi propusese catranit ca nu-l lasase sa intre in acea zi geroasa.
Cu toate astea el tot venea la Buzau, mai ales ca isi gasise acolo o vaduvioara cu trei copii, care era tare frumoasa si focoasă. De cersit cersea acum din placere, altfel simtind ca ii lipseste ceva, dar mai ales ca vaduvioara asta stia despre el.
Intr-un din zilele pe cand cersea in Piata mare a intalnit un micut cersator pe care l-a luat sub obladuriea lui. I-a placut baiatul ca era tare fasnet si simtitor. L-a invatat cum sa castige simpatia trecatorilor si cum sa se chivernisească si sa puna bani de-o parte, pentru zile negre. Intr-un fel l-a adoptat si mai tarziu l-a indemnat sa faca scoala, ba chiar sa mearga si la facultate, ajutandu-l dupa puteri si avea, mai ales ca atunci cand il vedea isi aducea aminte de copilaria lui. Nicuta, asa il chema pe micul cersator, l-a ascultat si il considera al doilea parinte alui ca parinti cu avea.
Au venit coministii si a ramas fara birt. Nu l-au lasat nici macar sa lucreze in birtul lui asa ca s-a intors mai abitir le meseria de cersator, dar numai in Piata mare din Buzau. Aici era si singura lui bucurie, Nicuta, acum profesor la o scoala dintr-o comuna limitrofa si care nu uitase ajutorul pe care l-a primit. Nicuta niciodata nu l-a ocolit si ici nu a tinut secret relatia lor. Cand s-a asezat la casa lui, casa facuta cu mainele lui dar si cu bani de la Dinu, Nicuta l-a asezat in capul mesii alaturi de tata socru, care se uita cam urat la el ca stia ceine-i. Nicuta si sotioara lui l-a iubit ca pe un parinte si acesta cersea mai putin in Buzau acun schimbandu-si locul de munca la Braila si Galati, unde isi luase si o camaruta. A murit singur doar cu gandul la Nicuta al lui, cam prin anii 1965-66 caruia , simtind ca ii vine sfarsitul i-a lasat o scrisoare si un testament si se spune ca in camaruta lui s-au gasit sub saltea 43 de cecuri cu castiguri in masini si patru cu cate 10000 de lei, toate pe numele lui Nicuta, copilul lui de suflet. Ganditi+va ce valoare aveau cand o casa bunicica in noile cartiere muncitoresti, costa intre 50-60 de mii lei

Si maine este o zi... poate mai buna!
#92779 (raspuns la: #92721) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
greu... - de Sibipot la: 03/12/2005 10:09:52
(la: sa facem un film!)
Intr-o intalnire ne-am pornit sa scrim un roman, ide fapt mai intai o schita, in comun, fiecare contribuind dupa pricepere. S-a propus tema, apoi intriga si fiecare a venit cu personajul sau personajele conturandu-le caracterul, actiunile, slabiciunile etc.
Stiti ce a iesit pana la urma?...
Nimic...
Fiecare intalnire era un sir de controverse, de certuri (creative) care se terminau doar cu un sprit...
Acum fiecare scrie pe cont propriu...
Scuzati-mi scepticismul...
As fi fericit sa ma contraziceti...
#92359 (raspuns la: #92338) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
fictiune breee, nu adevar... - de Sibipot la: 03/12/2005 10:09:52
(la: Codul Da Vinci - o creatie literara, nu un documentar)
Cartea este un subtil slalom intre jalanele fictiunii si adevarurile religioase (atentie nu am spus istorice) care multora creaza o euforie a adevarului asa cum il percepe. Altii spun ca in sine cartea este slaba si ca in curanda va apare o carte care va dezvalui multe adevaruri (bineanteles asa cum le percepe fiacare). Totodata a dat frau liber imaginatiei si speculatiilor. Pavel Corut ne-a avertizat si sustine ca va da o carte in care "adevarul" va fi dat pe fata si DB va fi mic copil pe langa el. Vedeti daca un visator, un scriitor de fictiune ( nu spun stiincific)face aceasta afirmatie, atunci sa dam credit celor care au inteles alt mesaj decat si-a dorit autorul...
#92342 (raspuns la: #92310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Cartea este un subtil slalom - de Sibipot la: 03/12/2005 10:09:52
(la: Codul Da Vinci - o creatie literara, nu un documentar)
Cartea este un subtil slalom intre jalanele fictiunii si adevarurile religioase (atentie nu am spus istorice) care multora creaza o euforie a adevarului asa cum il percepe. Altii spun ca in sine cartea este slaba si ca in curanda va apare o carte care va dezvalui multe adevaruri (bineanteles asa cum le percepe fiacare). Totodata a dat frau liber imaginatiei si speculatiilor. Pavel Corut ne-a avertizat si sustine ca va da o carte in care "adevarul" va fi dat pe fata si DB va fi mic copil pe langa el. Vedeti daca un visator, un scriitor de fictiune ( nu spun stiincific)face aceasta afirmatie, atunci sa dam credit celor care au inteles alt mesaj decat si-a dorit autorul...
#92341 (raspuns la: #92310) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
tutror - de Sibipot la: 21/11/2005 10:34:00
(la: Întâlnirea cafegiilor - pe 26 noiembrie 2005)
O întîlnire virtuală îsi are farmecul ei prin însăsi anonimatul ei dar şi că aici fiecare poate vorbi si ceilalti ascultă. Toate întâlnirile "life" se transformă, deobicei, în chefuri în care toti vorbesc şi nimeni nu ascultă.

De acord cu întâlniri între useri incognito dar si organizate dar nu cred că astfel de întâlniri va contribui la coeziunea cafenelei. Pentrucă nu sunt posibilităti de întâlnire laolaltă, atunci cafeneaua se va tansforma in bisericute... de aici întelegeti ce va urma.

Racule te felicit pentru ideie dar nu întinde coarda, lasă lucrurile să meargă în firescul lor.
#89189 (raspuns la: #82283) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Prima lege antialcool(vin) - de Sibipot la: 30/10/2005 20:58:41
(la: La o cana cu vin !)
Donissos este otiginar din Tracia( de reţinut Tracia pelasgica nu Turcia orientala) si aici nu mai sunt dubii. El nu putea apare acolo unde se cultiva levantică si tufănele şi se bea ceai...
Al doile argument ca vita de vie este originala de pe meleagurile Traciei este ca aici s-a dat si prima lege anti(vin) alcool, prin decimarea podgoriilor a fost tot pe acest taram de un rege pamantean ca urmare ca aceasta ocupatie si meteahnă devenise... pericol public. Asa ceva nu se poate face acolo unde se bea hidromel, ambrozie, borş (erau mari cultivatori de grâne de unde obtineau hushca necesara) sau zer înasprit, fiind si renumiti oieri...
#83019 (raspuns la: #72552) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Pt Cassandra si restul - de Sibipot la: 30/10/2005 20:58:41
(la: La o cana cu vin !)
"Nu gasesc cuvintul romanesc pentru procesul la care se supune vinul inainte de imbuteliere..."
simplu: Învechire, maturare, îmbătrânire...
#83006 (raspuns la: #70351) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Belle - de Sibipot la: 01/07/2005 00:41:24
(la: pastrav in smantana)
Merge orice fel de peste, mai ales peste oceanic, mai putin pesti rapitori (stiuca, avat etc)
Maioneza de usturoi o gasiti in http://caminultau.3xforum.ro
#57618 (raspuns la: #53091) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
PERCUSH ca la mama Corbu - de Sibipot la: 27/05/2005 10:03:21
(la: Retete Traditionale la romani:)
Imi permit sa va prezint o reteta tare gustoasa si la indemana oricui. Ea se prepara mai ales in Movila Banului, localitate de campie buzoiana, reteta culeasa de la D-na Corbu, taranca.
Percuşul se face numai din măruntaiele de la un porc, cu gighir cu tot, muşchiuleţii mici, un kilogram de slănină subţire cu şorici copt la foc, preferabil de pe jambon, o jumătate de kilogram de şunculiţă afumată, 2 urechi, o bucată de guşă aşa la un kilogram, sare, piper boabe, foi de dafin, boia iute după gust, intestine groase de porc, preferabil cele in care se umple lebărul.
Se pune la fiert toată cărnăraia, mai puţin slănina afumată, în apă cu puţin oţet şi sare, piper boabe şi foi de dafin. Cantităţile condimentelor rămân, după gust, la alegerea gospodinei sau gospodarului. După ce s-a fiert bine cărnăraia, având grijă să fie spumate la timp, se scoate cu spumarul şi se lasă să se răcească. Se dă prin maşina de tocat cu sită potrivită împreună cu foile de dafin şi piperul din fiertură, se potriveşte din sare, boia iute, coriandru şi ienibahar măcinat, dacă mai este cazul. Se frământă bine până devine o pastă, gustându-se dacă are condimente după gust. Se umplu maţele cu această compoziţie având grijă să punem feliuţe subţiri de slănină afumată în aşa fel încât atunci când tăiem percuşul în felii să apară neapărat şi o bucăţică de slăninuţă. După ce s-au umplut maţele, dar nu prea îndesat ca să nu se spargă la fiert, se leagă la capete şi se pun la fiert în supa data în clocot, la foc mic, şi după ce au dat în două - trei clocote se scot percuşii, se lasă să se scurgă bine de supă, eventual se şterg cu un prosop.
Se pun pe o planşetă cu un fund de lemn deasupra, mai întâi cu o greutate mai mică, apoi după circa 2-3 ore se adaugă o greutate mai mare cât să turtească percuşul, să fie puţin mai gros de un deget. Dacă este cazul se dă la un fum uşor, pentru o conservare mai bună, după ce s-au uscat bine. Se consumă peste iarnă cu o ceaşcă de ţuică fiartă ca aperitiv chiar şi la mese mai simandicoase.

sursa ISTORIOARE GURMANDE....
poate e posibil - de Sibipot la: 27/05/2005 09:27:56
(la: Green Oaxacan Mole with Pork and White Beans (Porc mexican))
nu toti care intra in acest site sunt buni cunascatori al limbii engleze... E pacat ca aceasta reteta nu poate fi savurata de toti... poate gasiti o solutie... merci!



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...