commentarii publicate de: sperantao


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
OCTAVIAN SĂRBĂTOARE - de sperantao la: 02/07/2009 11:02:00
(la: Zamolxianism)
4.Activităţile sacerdotale în zamolxianism capătă forme specifice de rituri de trecere, iniţieri şi alte manifestări religioase caracteristice. La românii de astăzi primul sacerdot din viaţa omului este de exemplu moaşa care a ajutat la venirea copilului pe lume. Sunt felurite obiceiuri legate de prima baie a pruncului, de botez, de ajungerea la adolescenţă, maturitate, căsătorie, moarte. Se mai practică de exemplul obiceiul, mai mult sau mai puţin organizat, al existenţei unui sacerdot al casei, o persoană care are sarcina de a menţine tradiţia spirituală a familiei. Un astfel de rol va fi mai bine conturat odată cu cristalizarea societăţii zamolxiene moderne. Feluritele ritualuri, care acum sunt practicate mai mult sau mai puţin în cadrul creştinismului ortodox care patronează religia populară, vor căpăta coerenţă proprie zamolxiană.
Societatea zamolxiană este un organism în devenire. Vom asista treptat la un fenomen de renaştere a românilor pe o fundaţie spirituală ancestrală. Aşteptăm cu interes să-i cunoaştem pe preoţii decenei care se declară independenţi de clerul creştin-ortodox. Vom asista la construirea primelor temple zamolxiene moderne şi a noi sanctuare zamolxiene. În prezent le avem doar pe cele moştenite de la daci. Primul cimitir zamolxian îl avem deja la Săpânţa în Maramureş.
Ne întrebăm: Cine sunt zamolxienii zilelor noastre? Sunt milioanele de români, care deşi nu sunt pe deplin conştienţi de bogăţia spirituală pe care am moştenit-o de la străbuni, îşi vor da seama în timp de sinele lor autentic. Personal pot spune fără ezitare: Sunt zamolxian! Şi vor fi din ce în ce mai mulţi români care, realizând valoarea spiritualităţii noastre autohtone, vor afirma: Suntem zamolxieni!
În concluzie, discutând cele cinci teme fundamentale care constituie o religie, id est, definirea puterii divine, relaţia omului cu Dumnezeu, teologia, practica şi societatea religioasă, constatăm că ele au consistenţă în spiritualitatea autohtonă a românilor. Lucrarea se adresează mai degrabă publicului larg decât specialiştilor din domeniul religiei zamolxiene moderne emergente. Am făcut un apel la înţelegerea emoţională şi logică a celor care consideră religia ca fiind importantă în viaţa lor. Premisele expuse fac referiri la noţiuni cunoscute la nivelul popular religios. Prin metoda evaluării deductiv-logice am construit un argument al renaşterii zamolxianismului.
Şi răspunsul la întrebarea dacă poate religia geto-dacilor să fie renăscută este: DA. În prezent există date suficiente pentru conceptualizarea zamolxianismului modern într-o religie care exprimă etosul poporului român şi al străbunilor lui geto-dacii, şi prin aceasta reaşezarea ca centralitate în conştiinţa românilor a spiritualităţii autohtone a arcului carpatin.
Vă mulţumesc pentru atenţie.

Copyright © Octavian Sărbătoare 2009 şi anii următori. Autorul dau dreptul de copiere şi publicare a conţinutului lucrării, parţial sau integral, în orice formă, fără modificări, cu condiţia ca dreptul de autor să fie menţionat şi păstrat.
#457572 (raspuns la: #448751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
OCTAVIAN SĂRBĂTOARE - de sperantao la: 02/07/2009 11:01:12
(la: Zamolxianism)
3. Un alt aspect de menţionat este reprezentat de practicile zamolxiene, centrate în jurul cultului focului, prevalent la ciobanii carpatini din vremuri imemoriale. Există astfel focul sacru de mărimi diferite, precum sunt lumânarea, torţa şi rugul lui Zamolxe. Focul este folosit ca intermediar între planul existenţial al omului şi cel divin. La focul sacru al lui Zamolxe, omul religios, homo religiosus, intră în conexiune cu transcendentul lumii şi prin rugăciune creează legătura pământ-cer.
Alte practici ţin de momentele ciclice cheie ale anului solar, cele două echinopţii, cel de primăvară şi toamnă, şi cele două solstiţii, cel de vară şi cel de iarnă. Practicile zamolxiene sunt puternic marcate de participarea mediului, având astfel un caracter natural, nicidecum declarat prin revelaţia unei minţi umane care poate fi supusă judecăţii subiective. Practicile zamolxiene nu fac cultul personalităţilor declarate profetice sau sfinte, ci exprimă o conexiune a omului cu elementul natural din care este parte intrinsecă.
Şi un ultim aspect al definirii unei religii este reprezentat de societatea religioasă al cărei celule de bază este omul religios. Structura socială de perspectivă este: familia zamolxiană, grupul social zamolxian extins, comunitatea zamolxiană şi naţiunea română.
O societate religioasă necesită o organizare sacerdotală. În cazul nostru există deja un cler zamolxian, chiar în mijlocul celui creştin ortodox românesc. Aceasta se întâmplă deoarece creştinismul ortodox la români se află în sincretism religios cu tradiţia populară religioasă a românilor, care este provenită din vechiul zamolxianism, fiind forma evoluată a religiei geto-dacilor. Foştii preoţi zamolxieni, numiţi decenei, au fost absorbiţi în clerul creştin, aspectele sacerdotale caracteristice zamolxianismului au devenit parte din teologia actualului cler creştin ortodox românesc. Numai aşa se explică de ce această formă de creştinism pune mare accent pe tradiţia strămoşească. Este iminent momentul în timp când un preot creştin ortodox român va spune: „Sunt preot deceneu! Vreau să servesc într-un templu zamolxian, nu într-o biserică!” Şi o atare ieşire din clerul ortodox românesc este îndreptăţită. Preoţii decenei au existat înainte de cei creştini.
#457571 (raspuns la: #448751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
OCTAVIAN SĂRBĂTOARE - de sperantao la: 02/07/2009 10:59:45
(la: Zamolxianism)
2. Omul religios se împlineşte şi este mântuit atunci când îşi regăseşte sinele prin proiectarea imanentului către transcendent prin mijlocirea lumii în care a deschis ochii. Pentru români această lume este arealul carpatin, nicidecum deşerturi, mări sau munţi de prin alte locuri din lume care îi reprezintă pe alţi oameni, în căutarea împlinirii lor. Nu este nevoie să trăim religios din importuri de orice natură, avem o comoară de spirit care ne foloseşte la împlinirea fiinţei, la salvare şi transcendere.
În ce fel zamolxianismul pe care îl înfăţişăm conceptualizează dihotomia om- Dumnezeu? Dumnezeu, ca principiu transcendent al existenţei, descins în materie, este bine conturat în portretul Mântuitorului Zamolxe, personalitate paradigmatică a legăturii dintre oameni şi Dumnezeul transcendent. O articulare de idei a ceea ce înseamnă Dumnezeu este întotdeauna speculativă. În schimb, putem vorbi despre Zamolxe, portretul omului simplu, care ca homo religiosus a atins mântuirea devenind astfel una cu Dumnezeu. Poporul român păstrează vie amintirea trecerii lui Zamolxe prin lumea carpatină. Zamolxe sau Zeul Moş sau Zeul cu Tâmpla Ninsă, cum i se mai spune în popor, este bine reprezentat de Sărbătoarea Crăciunului. Bradul, simbolul pomului sacru carpatin, este asociat cu Moş Crăciun şi sărbătorile de iarnă din timpuri precreştine.
Legendele despre Zamolxe punctează în direcţia omului simplu ajuns zeu prin dobândirea înţelepciunii. Zamolxianismul, ca religie, ţinteşte înţelepciunea, nu sfinţenia, căutată în alte crezuri. Căci prin înţelepciune omul îşi stăpâneşte gândurile, îşi drămuieşte vorba şi îşi cântăreşte faptele. Astfel moralitatea, urmărită din perspectiva sfinţeniei în unele crezuri, devine o latură a aplicării înţelepciunii, şi nu a unui dogmatism de idei. Cenzurările mentale, fără înţelepciune, duc la boală mai degrabă decât la eradicarea răului. În zamolxianism regăsim o filosofie a vieţii abordată din perspectiva lui Socrate: înţelepciunea duce la virtute şi virtutea conduce la fericire. Omul zamolxian vede în realitatea lumii un teren de manifestare, în care aplicarea înţelepciunii duce la viaţa frumoasă îndeplinită aici şi acum, în această lume. Raportarea cu armonie la realitatea lumii îl situează pe zamolxian de partea ordinii lucrurilor şi astfel a împlinirii fiinţei umane, care este scopul vieţii per se.
Prin multitudinea de zeităţi care participă la viaţa românului, zamolxianismul se situează în sfera unui politeism care converge într-un monoteism de factură specială, concretizat de calea mântuirii arătată de Zamolxe, omul care prin efortul propriu a reuşit să atingă salvarea sufletului. Specialiştii în cercetarea religiei vor găsi în viitor o denumire potrivită zamolxianismului modern, marcat de o cale proprie mântuirii sufletelor şi de misterele realităţii lumii. Există o caracteristică a noastră, care a căpătat un contur din ce în ce mai pregnant după revoluţia din 1989: Zamolxe revine în sufletele românilor. Zeul care „ a dispărut” pentru o vreme, aşa cum afirmă câţiva cercetători ai fenomenului religios, printre care şi Mircea Eliade, renaşte în noi odată cu dorinţa de a ne întoarce la sănătatea religioasă a tradiţiei strămoşeşti. „Tentaţia dacică” a lui Densuşianu devine reală odată cu activarea spiritului străbunilor.
Un alt aspect în atenţie este teologia zamolxianismului. Religiile politeiste sunt lipsite prin definiţie de un panteon unitar care să creeze o coerenţă riguroasă teologică. Tocmai aici este prezentă latura creatoare a zamolxianismului: panteonul este deschis, pentru ca în viitor alte forme ale imaginarului religios să prindă contur. Mecanismul de înţelegere a zeităţilor, ca fiind o „creaţie umană”, este evident. Zânele şi zeii sunt creaţii spirituale ale imaginarului uman care se raportează la principiul existenţei, Dumnezeu. Divinităţile noastre populare exprimate prin Zâne, Ursitoare, Sânziene, Dochii, Iele, Drăgaice, Dragobete, Caloian fac parte din panteonul zamolxian, care are multe astfel de spirite şi duhuri, amplificând latura sa de mister. În două cuvinte putem spune că zamolxianismul este: mântuire şi mister.
#457570 (raspuns la: #448751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
OCTAVIAN SĂRBĂTOARE - de sperantao la: 02/07/2009 10:58:01
(la: Zamolxianism)
OCTAVIAN SĂRBĂTOARE (Australia), profesor de studii ale religiilor şi filosofie

Prezentare la Congresul al X-lea de Dacologie şi la Academia Dacoromână – Iunie 2009 Bucureşti, România

RENAŞTEREA ZAMOLXIANISMULUI,
RELIGIA STRĂBUNILOR ROMÂNILOR

Proiectul a pornit odată cu lansarea pe 24 februarie 2009, la sărbătoarea Dragobetelui, a ideii de înregistrare a zamolxianismului ca religie în România şi Republica Moldova. Prezenta lucrare este centrată pe a răspunde la întrebarea: poate religia geto-dacilor să fie renăscută? Pentru aceasta am construit un argument bazat pe noţiuni de religie în general şi pe tradiţia populară religioasă românească în particular.
Ce împortanţă are religia în viaţa unui popor? În esenţă o religie se adresează sufletului, el însuşi chintesenţa fiinţei umane, în sensul de conştiinţă a existenţei. Binecunoscutul erudit Mircea Eliade afirmă că omul spiritual este într-o continuă opoziţie cu desacralizarea lumii spirituale. O astfel de constatare se aplică şi în cazul etosului românesc care astăzi este asaltat, în condiţiile expansiunii societăţilor de consum.
Ce este important în aceste circumstanţe? Este imperativ să ne redescoperim statornicia în identitatea noastră etnică spirituală. Precum spune cercetătoarea în domeniul etnografiei şi folclorului românesc, Corina Bistriceanu: „Ne paşte altminteri pericolul transformării în adevăraţi nomazi ai noii lumi desacralizate, în populaţii mişcătoare, cărora dorul şi urâtul nu le poate fi astâmpărat decât prin amintirea vetrelor părăsite”. Milioanele de români care şi-au părăsit vetrele după revoluţia din 1989 sunt o mărturie a atracţiei lumii desacralizate. Dar avem un mare avantaj, în comparaţie cu alte popoare din Europa. La noi, românii, există un filon spiritual sănătos rămas de la străbuni. În vestul Europei, mitologiile populare au pierit sufocate de dogma bisericii creştine.
Prezentarea RENAŞTEREA ZAMOLXIANISMULUI, RELIGIA STRĂBUNILOR ROMÂNILOR, aduce în discuţie distincţia care trebuie făcută între cele două componente ale creştinismului ortodox românesc de astăzi, id est, creştinismul propriu-zis şi tradiţia religioasă strămoşească, urmaşă a ceea ce se ştie că reprezenta în vechime religia geto-dacilor, zamolxianismul.
Sincretismul religios, prin definiţie, permite o separare clară a constituenţilor. Ne întrebăm astfel, care sunt elementele de creştinism şi care cele autohtone româneşti? Răspunsul la această întrebare ne face să aducem în prim plan spiritualitatea arcului carpatin. În ceea ce urmează vom arăta cum religia nativă a românilor există acum şi aici, cu noi, în arealul carpatin. Cei mai mulţi dintre noi purtăm în suflet, mai mult sau mai puţin conştient, acest filon spiritual oriunde trăim în lume, la New York, Barcelona, Roma sau îndepărtatul Sydney.
Cum poate fi conceptualizat zamolxianismul modern din realitatea zilei, şi nu din trecutul istoric? Religia zamolxiană modernă are ca temei memoria colectivă a neamului românesc. Poate fi conceptualizată mai ales din tradiţiile populare ale românilor; ele conţin date necesare pentru a constitui un crez de factură religioasă, având prezente cele cinci componente esenţiale: definirea puterii divine, relaţia omului cu Dumnezeu, teologia, practica şi societatea religioasă. Mărturiile istorice şi arheologice despre geto-daci servesc drept punţi de legătură cu spiritualitatea străbunilor românilor.
Faptul că în acest areal există felurite influenţe spirituale din multe culturi şi de la alte popoare nu handicapează constituirea unui crez religios carpatin. O cercetare a originii lor poate interesa pe antropolog, pe etnolog sau pe istoric şi mai puţin pe omul religios. Dimensiunea sacrului unui popor se îmbogăţeşte cu abundenţa şi varietatea ideilor spirituale ale altora. Religia zamolxiană modernă reprezintă stadiul evolutiv al filonului ancestral geto-dacic, şi nu o reconstituire a celui din vechime. La conceptualizarea zamolxianismului trebuie să se ţină seama de această premisă: nu reînviem spiritualitatea dacilor ci o facem să renască în haine noi. Veşmintele noi spirituale sunt cele ale zilei, ceea ce găsim în prezent în arealul carpatin. Din teologia populară se constituie o religie autohtonă care ne reprezintă ca popor. Alte popoare au procedat la fel când şi-au conştientizat spiritualitatea proprie. Exemple: Shinto japonez sau religiile amerindienilor sau ale aborigenilor australieni.
Prin renaşterea zamolxianismului vom reuşi să intrăm spiritual în matca proprie şi să devenim creatori conştienţi ai propriei identităţi spirituale. Timpul este de partea noastră, generaţiile care vor urma vor fi mult mai conştiente de spiritualitatea care ne reprezintă ca popor şi vor marginaliza importurile religioase care nu ne reprezintă pe noi, ci alte areale spirituale intrinseci altor oameni căutând legătura cu Dumnezeu şi salvarea în modalităţile lor caracteristice.






#457568 (raspuns la: #448751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
CONGRESUL AL 10-LEA DE DACOLOGIE EMINESCU 2009 - de sperantao la: 02/07/2009 10:54:11
(la: Zamolxianism)
Organizat de Dacia Revival International Society (cu sediul la New York), Congresul dedicat lui Eminescu ne-a reamintit personalitatea geniului românilor. Congresul s-a desfăşurat în perioada 14-16 iunie 2009 la Bucureşti.


Preşedintele Fundaţiei DACIA REVIVAL, dl.dr.Napoleon Săvescu a deschis lucrările Congresului printr-o retrospectivă asupra Congreselor anterioare, prezentând temele abordate, dar şi acţiunile practice, de recuperare şi promovare a valorilor şi simbolurilor geto-dacice. Manifestarea a fost prefaţată, duminică, de un spectacol de muzică, dans şi poezie, susţinut pe scena Teatrului de vară CONSTANTIN TĂNASE din Parcul Herăstrău de tineri interpreţi sensibili şi originali care au aprins în noi dorul de sufletul neamului românesc.


Semnalăm prezenţa inedită, în cadrul Congresului de Dacologie EMINESCU 2009, a profesorului de filosofie şi studii ale religiilor Octavian Sărbătoare din Sydney - Australia.

Lucrarea prezentată de domnia sa:
RENAŞTEREA ZAMOLXIANISMULUI, RELIGIA STRĂBUNILOR ROMÂNILOR
ne îndreaptă privirea către o revalorificare a tradiţiilor româneşti populare, aducătoare a echilibrului şi stabilităţii în fiinţa noastra.
Aula Congresului a găzduit cartea PE CALEA LUI ZAMOLXE, a scriitorului australian de origine română Octavian Sărbătoare. Concisă, clară, este scrierea unui om de acţiune. Prin faptele relatate ne creează unicitatea înţelepciunii spiritualităţii iar mutarea centrului din orient către plaiurile noastre mioritice ne dă speranţa ivirii izvorului de viaţă în arealul carpatin.


Cartea a fost lansată în cadrul ACADEMIEI DACOROMÂNE în 18 iunie 2009, prilej de felicitare a autorului ei de către participanţii eminenţi ai acestui forum.
#457564 (raspuns la: #448751) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
4 Ce vrem să ştim despre istoria românilor - de sperantao la: 08/06/2009 11:46:16
(la: Zamolxianism)

Nu de mult, la Primul Congres Internaţional de Dacologie,

Bucureşti, hotel Intercontinental, domnul profesor doctor în istorie

Augustin Deac ne vorbea despre "Codex Rohonczy", o cronică daco-românească,

însumând 448 pagini, scrisă în limba română arhaică, " latina vulgara", cu

alfabet geto-dac.. Pe fiecare pagină se aflau scrise circa 9-14 rânduri. În

text sunt intercalate 86 de miniaturi executate cu pana, care prezintă

diferite scene laice şi religioase. Direcţia scrierii este de la dreapta la

stânga şi textul se citeşte de jos în sus. Descoperim că în bisericile

vechi, daco-româneşti, cultul ortodox se exercita în limba " latina

vulgară", chiar până în secolele XIIXIII, când s-a trecut la oficierea

cultului în limbile greacă şi slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca

"Jurământul tinerilor vlahi", diferite discursuri rostite în fata ostaşilor

vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică

privind viaţa voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091,

imnul victoriei vlahilor, conduşi de Vlad asupra pecenegilor, însoţit de

note muzicale etc. Atunci se miră şi se întreabă, pe bună dreptate, domnul

profesor doctor în istorie Augustin Deac: "de ce institutele de

specialitate ale Academiei Române au rămas pasive la descoperirea şi

descifrarea acestui document istoric, scris în limba dacoromână, latina

dunăreană, într-un alfabet geto-dacic existent de milenii, cu mult înaintea

celui latin al romanilor?" Dar, după orientarea ideologică ce o au, cei sus

amintiţi ar fi preferat ca acest diamant să nu se fi descoperit. Academia

Română ar fi trebuit să organizeze o mare sesiune ştiinţifică cu caracter

nu numai naţional, cât mai ales internaţional. Dar şi ei, la fel ca şi

"românii adevăraţi", vajnici urmaşi ai lui Traian, vor să arate omenirii ce

înseamnă să fii umil şi să-ţi dispreţuieşti strămoşii, trecutul şi

neamul...

Faptul că NOI, Românii, suntem strămoşii tuturor popoarelor latine

şi nicidecum o rudă marginală a latinităţii, ar trebui să ne facă să ne

mândrim şi nicidecum să căutam contra argumente, precum cei lipsiţi de

înţelepciune care îşi taie cu sârg craca de sub picioare...


Cu deosebită stimă,

Dr. Napoleon Săvescu,

Fondator & Preşedinte al "Dacia Revival International Society" of New York
#448751 (raspuns la: #448742) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
3. Ce vrem să ştim despre istoria românilor - de sperantao la: 08/06/2009 11:44:32
(la: Zamolxianism)
Dacă astăzi se consideră că 95% din
cunoştinţele acumulate de omenire sunt obţinute în ultimii 50 de ani, să
vedem cum şi noţiunile noastre despre istoria poporului daco-român pot
evolua. Când nu de mult s-a publicat teoria evoluţiei speciei umane în
funcţie de vechimea cromozomală, s-a ajuns la concluzia că "prima femeie" a
apărut în sud-estul Africii.
Următorul pas uriaş a fost în nordul Egiptului, iar de aici, în
Peninsula Balcanică. Când profesoara de arheologie lingvistică Marija
Gimbutas, de la Universitatea din Los Angeles , California , a început să
vorbească despre spaţiul Carpato-dunărean ca despre vatra vechii Europe, locul de unde Europa a început să existe, am fost plăcut surprins şi m-am
aşteptat ca şi istoricii noştri să reacţioneze la fel. Dar, din partea lor
am auzit numai tăcere. Când profesorii Leon E. Stover şi Bruce Kraig în
cartea "The Indo-European heritage", apărută la Nelson-Hall Inc.,
Publishers , 325 West Jack son Boulevard, Chicago , Illinois 60606 , vorbesc la pagina 25 despre Vechea Europă a mileniului 5 î.d.H., care-şi avea locul
în centrul României de azi, să nu fim mândri? Când studiile de arheologie
moleculară ne îndreptăţesc să ne situăm pe primul plan în Europa ca
vechime, nu-mi este uşor să le răspund unor persoane care nu citesc nici
ceea ce spun inteligent alţii despre noi şi nici măcar ce scriu eu. Studii
impecabile cromozomale, la nivel de mitocondrie, folosind PCR (polimerase
chain reaction), pot determina originea maternă a unor mumii vechi de sute şi mii de ani.
Teoria genoamelor situează spaţiul carpato-dunărean ca fiind, nici
mai mult nici mai puţin decât, locul de unde a început Europa să existe,
locul unde acum 44.000 de ani sosiseră primele 3 Eve şi primul Adam... Când
am scris "Epopeea Poporului Carpato-dunărean" şi volumele "Noi nu suntem
urmaşii Romei", "În căutarea istoriei pierdute" şi "Călătorie în Dacia -
ţara Zeilor", m-am bazat pe astfel de cercetări, dar şi pe cartea unei
somităţi în domeniul preistoriei Europei, D-l V. Gordon Childe, profesor la Universitatea din Oxford , Anglia , căruia i se publica, în anul 1993, la Barnes&Noble Books, New York , "The History of Civilization" , "The Aryans". El explorează într-un mod fascinant originea şi difuzarea limbilo
în Europa preistorică. Între paginile 176-177 publică şi o hartă arătând
leagănul aryenilor în timpul primei lor apariţii; şi minune mare, spaţial
Carpatodunărean este cel vizat! Când roata, plugul, jugul, căruţa cu două,
trei şi patru roţi apar pentru prima dată în lume pe teritoriul nostru,
dacic, când primul mesaj scris din istoria omenirii se găseşte tot pe
teritoriul nostru, la Tartaria, când primii fermieri din Europa sunt
descrişi pe acelaşi spaţiu, într-o perioadă când Anglia abia se separa de
continent şi din peninsulă devenea insulă - 6,500 î.d.H., (vezi John North,
"A new interpretation of prehistoric man and the cosmos", 1996, Harper
Collins Publishers, 1230 Avenue of Americas , New York , 10020, Chronology),
nu-ţi vine a crede că tocmai cei pentru care aduni aceste informaţii
formidabile despre poporul şi spaţiul pe care îl ocupa ţara noastră, te
decepţionează!
#448749 (raspuns la: #448741) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce vrem să ţtim despre istoria românilor - de sperantao la: 08/06/2009 11:35:19
(la: Zamolxianism)
Şi ultima întrebare:

Cum a fost posibil ca într-un aşa de scurt interval istoric TOATĂ

populaţia Daciei să-şi uite limba şi să înveţe o limbă nouă, limba latină ,

de la nişte soldaţi "romani" care nici ei nu o vorbeau?

Când toate popoarele civilizate din lume iniţiază, desfăşoară şi

promovează valorile istorice care le îndreptăţesc să fie mândre de

înaintaşii lor, găsim opinia unor astfel de "adevăraţi români", care, nici

mai mult, nici mai puţin, spun despre formarea poporului daco-român:

"soldaţii romani au adus femeile şi fetele dace în paturile lor şi aşa s-au

născut generaţii de copii, care învăţau numai limba latină de la tatăl lor,

soldatul "roman"...

Cum or fi venit ele din Moldova de azi, din Basarabia, de pe

Nistru, Bug şi de pe Nipru, acele soţii şi fete de traco-geţi şi carpi, de

la sute şi sute de kilometri depărtare ca să fie "fecundate" de soldaţii

"romani"?

După părerea stimabililor, femeile daco-gete erau şi "curve", ba

chiar şi mute, nefiind în stare să-şi transmită limba strămoşească copiilor

lor! Cât despre noi, urmaşii lor, cum ne-am putea numi altfel decât "copii

din flori" apăruţi dintr-o aventură amoroasă a întregii populaţii feminine

daco-gete, la care masculii autohtoni priveau cu "mândrie", aşteptând

apariţia "sâmburilor" noului popor şi grăbindu-se, între timp, să înveţe

cât mai repede şi mai bine noua limbă, limba latină , când de la soţii, când

de la fiicele lor (iubite ale soldaţilor romani cuceritori) ba chiar şi

direct, de la soldaţii romani năvălitori ce le-au înjosit căminele... La

Centrul Cultural Român, pe data de 26 octombrie 1999, am aflat de la o altă

somitate, de origine română, prof.dr. în arheologie Ioan Pisso, că dacii au

învăţat latina , de la romani, prin băile de la Sarmisegetuza lui Traian!

De ce prin băile romane şi de la nişte soldaţi cam fără haine pe ei?

Nu prea ştiu ce a vrut să spună stimabilul profesor din Cluj despre

bărbaţii daci, dar cred că nici un român, nici măcar în joacă, nu are voie

să facă o astfel de afirmaţie decât dacă... de fapt tot dânşii ne spun că

ne tragem din "doi bărbaţi cu... braţe tari"! Astfel de declaraţii

"istorice" te fac să-ţi doreşti să fii orice, numai român nu!

Domnilor , Dacia a fost cotropită de romani în proporţie de numai

14% şi pentru o perioadă istorică foarte scurtă, de 164 de ani. 86% din

teritoriul Daciei nu a fost călcat de picior de legionar roman. Este greu

de crezut că într-o aşa de scurtă perioadă istorică, dacii să fi învăţat

latina , fără ca pe 86% din teritoriul lor să-i fi întâlnit pe soldaţii

romani. Dar dacă nu de la romani au învăţat dacii latina , atunci de la

cine?- se întreabă aceiaşi demni urmaşi ai lui Traian?

Herodot ne spune că, cel mai numeros neam din lume, după indieni,

erau tracii. Iar Dio Casius ne spune şi el: "să nu uităm că Traian a fost

un trac veritabil. Luptele dintre Traian şi Decebal au fost războaie

fratricide, iar Tracii au fost Daci". Faptul că dacii vorbeau " latina

vulgară", este "un secret" pe care nu-l ştiu numai cei ce refuză să-l ştie.

"Când sub Traian romanii au cucerit pe daci la Sarmisegetuza n-au

trebuit tălmaci, afirmă Densuşanu şi asta schimbă totul. Deci, dacii şi

romanii vorbeau aceeaşi limbă!"
#448742 (raspuns la: #433975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce vrem sa stim despre istoria românilor - de sperantao la: 08/06/2009 11:31:34
(la: Zamolxianism)
From: DAVID LIEBERMAN
To: DAVID LIEBERMAN
Sent: Sunday, June 7, 2009 10:20:15 PM
Subject: Despre originile romanilor

Dr.Eng.LIEBERMAN DAVID

Forest Engineering Consulting

Cellph:++972-50-7497212

Cellph:++972-54-5341570

Fax: ++972-4-8254215

Email: liebdavy@netvision.net.il

Pe autor il cheama Napoleon, o fi stiind el ceva !... De aia romanii sunt
centrul latinitatii, bravo noua !

Dar lasand gluma la o parte, e interesant.
Objet: DACIA - A se citi cu atentie !!!

M-am întrebat de multe ori care este motorul schimbărilor pozitive

într-o societate şi trebuie să recunosc că de cele mai multe ori sunt

tinerii, care refuză să accepte un adevăr relativ, mincinos, contestabil.

Ei sunt cei ce nu sunt legaţi de interese politice ori religioase de

moment, ei sunt cei ce caută un adevăr absolut. Deci pe ei îi îndemn să-şi

întrebe profesorii de istorie şi de limba română:

Cât la sută din Dacia a fost cucerită de romani? Şi dacă profesorul

ştie răspunsul: 14 % din teritoriul Daciei (care se întindea de la vest la

est, de la lacul Constanţa-Elveţia de azi şi până dincolo de Nipru).

Urmează altă întrebare:

Câţi ani au ocupat romanii acei 14% din teritoriul Daciei? Şi dacă

profesorul va răspunde: numai 164 ani, atunci puteţi merge la următoarea

întrebare:

Soldaţii "romani" chiar veneau de la Roma şi chiar erau fluenţi în

limba latină ? Aici le va fi şi mai greu să vă răspundă, căci acei soldaţi

"romani" vorbeau orice limbă numai latina nu! Cohortele aflate pe pământul

Daciei cuprindeau soldaţi din diferite părţi ale imperiului roman, uneori

foarte îndepărtate. Găsim Britani din Anglia de azi, Asturi şi Lusitanieni

din peninsula Iberică, Bosporeni din nordul Mării Negre, Antiocheni din

regiunile Antiochiei, Ubi de la Rin , din părţile Coloniei, Batavi de la

gurile acestui fluviu, Gali din Galia, Reţi din părţile Austriei şi

Germaniei sudice de azi, Comageni din Siria, până şi Numizi şi Mauri din

nordul Africii (C.C.Giurescu, Istoria Romanilor, I, 1942,p.130).

Nota :Nu este amintit si aportul populatiei iudaice care a fost exilat pe
pamantul Daciei o data cu distrugerea celui de -al doilea Templu din
Ierusalim(vezi descoperirile arheologice din Sarmisegetuza si imprejurimi)
si cu inceputul primelor razboaie daco romanice

Şi ultima întrebare:

#448741 (raspuns la: #433975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ipocrizie de politete - de sperantao la: 04/05/2009 10:56:49
(la: Ipocrizie de politete)


Ai propune altceva in loc?
doamna Speranta - de Sancho Panza - de sperantao la: 22/01/2008 19:20:42
(la: Ce este iubirea?)

Ai perfecta dreptate.
#277443 (raspuns la: #274185) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este iubirea - de sperantao la: 12/01/2008 14:20:31
(la: Ce este iubirea?)
EDITURA FLORI SPIRITUALE
Judetul Hunedoara, Deva,
Str. Aleea Păcii, Bloc K3, ap.14,
Telefon: 0254214049
Mobil: 0748868127
E-mail: florispirituale@hotmail.com
Director Ileana Speranta Baciu

Imi propun sa consemnez ganduri de bilant si ganduri de viitor. Prozatorul australian de origine romana Octavian Sarbatoare aseaza ca intr-un sirag de pret actiunile acestei perioade care mai este langa noi prin implinirile ce le-a generat.

I: Anul 2007 abia s-a incheiat. Mentorul dumneavoastra spiritual, prin opera sa, v-a deschis dorinta de abordare a cailor cunoasterii Indiei. In ce fel ati inteles sa ii sarbatoriti amintirea?
R: La Sydney, in luna martie 2007, când s-au împlinit 100 de ani de la naşterea lui Mircea Eliade, am publicat prima parte a volumului IUBIRE IN INDIA. Momentul, prin data sa de „nastere”, a fost ales cu grijă de mine, deoarece am vrut sa dedic aceasta proza romantica memoriei lui Mircea Eliade, sa fie un volum omagial. Cu acest gest am dorit să reimprospatez amintirea celor care l-au apreciat pe marele erudit, recunoscut si ca o personalitate literară de talie mondială. Tot în martie 2007 am sosit în Romania, propunandu-mi sa-mi inchin timpul, ce mai era pana la sfarsitul anului, evocarii memoriei marelui carturar. Alaturi de Editura Flori Spirituale din Deva am publicat cateva carti beletristice in limba romana: Iubire in India (12 capitole in doua parti separate), India puterilor magice, India nemuritoare, Jivanmukti: Calea eliberarii spirituale in viata, Spirit si iubire in India si Yoghinii Indiei. Ele formeaza acum Colectia omagiala Mircea Eliade 2007.

Sunt cartile ce vi le recomand cu caldura. Sunt deosebite si corespund intocmai sintagmei introdusa de cafeneaua.com: te provoaca sa gandesti.
Ileana Speranta Baciu
#274184 (raspuns la: #263749) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este iubirea? - de sperantao la: 07/12/2007 13:43:01
(la: Ce este iubirea?)
EDITURA FLORI SPIRITUALE
Judetul Hunedoara, Deva,
Str. Aleea Păcii Bloc K3 ap.14,
Telefon: 0254214049
Mobil: 0748868127
E-mail: florispirituale@hotmail.com
Director Ileana Speranta Baciu

A treia parte a articolului CE ESTE IUBIREA? a autorului australian de origine romana Octavian Sarbatoare, o noua lumina asupra realitatii.

PARTEA A TREIA
6. Dumnezeu este iubire (God is love)

Am lasat acest aspect ultimul, deoarece gasesc ca are complexitatea cea mai mare. O astfel de nădejde s-a dezvoltat din cultura crestina, ingloband si parerea ca iubirea este o taina.
O astfel de viziune, prin modul in care se poate exprima, are implicatii logice interesante. Daca Dumnezeu este iubire si iubirea este Dumnezeu, in aceasta formulare se intruneste latura totala a spiritualitatii iubirii.
O concluzie esentiala este aceea ca fara spiritualitate nu putem intelege iubirea, deoarece Dumnezeu, asa cum se arata in Biblie, este spirit.
Expresia „Dumnezeu este iubire”, mai ales vehiculata in forma ei in limba engleza „God is Love”, este cea mai raspandita in lumea spirituala diversa, trecand barierele religioase. Apeleaza in primul rand la constiinta de Dumnezeu, o stare mentala care, atunci cand este inalt constientizata, se poate spune ca este iubire. Credinta hindusa este si mai explicita, ecuand iubirea (bhakti) cu cunoasterea sufletului. Prin urmare, numai cei care cunosc sufletul pot spune ca iubesc.
Pe aceste coordonate spiritualitatea orientala a dezvoltat conceptul de tantra, care, cunoscand complexitatea energiilor corpului uman a elaborat notiunile de sexualitate sacra. Hindusii, mai cu seama, au imbinat spiritualitatea si sexualitatea, ideile ca „iubirea este sex” si „Dumnezeu este iubire” pornind de la aspectele empirice ale vietii si nazuinta de legatura cu sursa creatiei. O astfel de opinie este putin raspandita in lumea crestina deoarece impletirea dintre spiritualitate si sexualitate este o noutate care contravine pacatului originar; culturile greaca si romana, pe care s-a grefat crestinismul, a pierdut astfel de notiuni, timpul vestalelor Romei a apus de mult.

Opinie

Am prezentat sase tendinte urmărite in definirea iubirii, care, cred eu, intregesc spectrul actual de idei. Modalitatile de exprimare a iubirii au avantajele si dezavantajele lor, ele nu se pot înlocui una pe cealalta deoarece fiecare raspunde la o necesitate intrinseca a omului aflat pe diferite nivele ontologice de constientizare.
Se poate spune ca iubirea cuprinde in ea componentele fiecarei opinii prezentate. In ciuda eforturilor de a gasi un raspuns, care sa-i defineasca intreaga existenta, iubirea va continua sa ramana neelucidata.
Totusi, gasesc ca fara latura spirituala iubirea dintre oameni nu poate fi implinita. Cei care doresc sa traiasca extazul iubirii, care asigura energia mentinerii relatiilor cuplului pe intreaga perioada a vietii, este necesar sa dea preponderenta aspectului de constientizare al ei.
Asocierea dintre iubire si spirit ne arata directia implinirii.

Octavian Sărbătoare, scriitor australian de origine romana, decembrie 2007, Sydney, Australia. Autorul prozei romantice IUBIRE IN INDIA, aparuta in iunie 2007 in Romania la Editura Flori Spirituale. Articol publicat de Ileana Speranta Baciu, directorul Editurii Flori Spirituale, cu permisiunea autorului.
#263733 (raspuns la: #90455) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
ce este iubirea - de sperantao la: 07/12/2007 13:39:59
(la: Ce este iubirea?)
EDITURA FLORI SPIRITUALE
Judetul Hunedoara, Deva,
Str. Aleea Păcii Bloc K3 ap.14,
Telefon: 0254214049
Mobil: 0748868127
E-mail: florispirituale@hotmail.com
Director Ileana Speranta Baciu


Partea a doua a articolului CE ESTE IUBIREA a scriitorului australian de origine romana Octavian Sarbatoare, o noua lumina asupra realitatii.

4. Iubirea trece prin stomac (Love takes into account the welfare)

Este o vorba popular raspandita, cu multiple consecinte, mai cu seama privind incheierea unor casatorii rentabile. La o astfel de imaginatie adera in general parintii cuplului, ei vorbind din proprie experienta. Sunt cei care probabil s-au casatorit din dragoste, prin care au inteles sex, iar viata de mai tarziu le-a infirmat opinia.
Cei maturi, dupa esecul iubirii catalogata ca sex, cad usor in latura materiala, emotiile sexuale, pe care acum nu le mai pot trai datorita tocirii simturilor, sunt inlocuite cu senzatii gustative. Prin urmare, cred ei, iubirea trece prin stomac, astfel ca urmaresc in prieteniile barbat-femeie, ca aliantele ce se fac intr-un mod avantajos sa aduca implinirea materiala pentru amandoi.
Aceasta perspectiva are priza la public, deoarece, pe parcursul vietii, cei care nu pot accesa aspectele calitative ale iubirii cad in mod invariabil in experientele gustative.

5. Iubirea este o reactie chimica (Love is a chemical reaction)

Este formularea stiintifica si logica. Ea a prins radacini datorita veridicitatii stiintei. Tratata ca o stare psihologica, iubirea este o reactie a anumitor stari chimice ale creierului; felurite comportari ne predispun la anumite acte care pot fi numite stari de iubire.
Trebuie observat cu atentie ca un astfel de crez in iubire elimina aspectul emotional. Iubirea ca reactie chimica nu poate explica partea de trairi sufletesti ale protagonistilor. In cel mai bun caz, persoana indragostita, fiind in faza care da simptome de instabilitate sau boala, poate lua un medicament, schimbandu-si astfel chimismul organismului.
Multi oameni care traiesc stari de iubire pe care nu le mai pot controla apeleaza la astfel de metode, fireste ca prin aceasta devin „normali”, starea de „suferinta” inceteaza si cu aceasta intregul mister al iubirii este pierdut.
Societatea capitalista moderna, prin psihologia de consiliere in problemele sentimentale se bazeaza pe o astfel de opinie pentru a-i vindeca pe suferinzi. Iubirea ca reactie chimica are un viitor in societatile care il streseaza pe om.

partea a doua

Octavian Sărbătoare, scriitor australian de origine romana, decembrie 2007, Sydney, Australia. Autorul prozei romantice IUBIRE IN INDIA, aparuta in iunie 2007 in Romania la Editura Flori Spirituale. Articol publicat de Ileana Speranta Baciu, directorul Editurii Flori Spirituale, cu permisiunea autorului.
#263731 (raspuns la: #90455) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Ce este iubirea - de sperantao la: 07/12/2007 13:35:54
(la: Ce este iubirea?)
EDITURA FLORI SPIRITUALE
Judetul Hunedoara, Deva,
Str. Aleea Păcii Bloc K3 ap.14,
Telefon: 0254214049
Mobil: 0748868127
E-mail: florispirituale@hotmail.com
Director Ileana Speranta Baciu



Am sa va prezint in urmatoarele randuri parerea scriitorului australian de origine romana Octavian Sarbatoare, despre iubire. Este o noua lumina asupra vietii reale.


Ce este iubirea? - O evaluare de opinii.-


De-a lungul istoriei s-a scris enorm despre iubire, un subiect care continua sa ramana neelucidat. Bogatia informationala formata in jurul acestui nucleu conceptual ne face sa ne intrebam, pe buna dreptate, daca o astfel de tema va putea fi vreodata clarificata. Autorii de teme sentimentale inclina mai mult sau mai putin catre o anumita definire specifica.
În literatura genului si in opinia publica si-au facut loc cateva tendinte.

1. Iubirea este sex (Love is sex)

O astfel de opinie este foarte raspandita. Romanele de dragoste sunt cele care o intretin cel mai mult. Intr-o astfel de acceptiune, mai devreme sau mai tarziu, aspectul tactil devine dominant. Protagonistii cred ca satisfacerea simturilor le va astampara setea de iubire, aducandu-le implinirea.
La aceasta opinie populara adera şi cei care sunt preocupati cel mai mult de aspectul emotional al iubirii, aducandu-le multumirea superficiala ca li se ofera ceva facil, iubirea tactila fiind cea mai la indemana.
Totusi, ulterior, viata infirma faptul ca iubirea ar fi doar sex. Partenerii casatoriti, care au prilejul de a-şi satisface iubirea prin sex, oricat de mult doresc, nu pot spune ca au gasit stabilitatea cuplului exclusiv prin activitatea sexuala reusita.
Omul realizeaza ca exista un mister al sexualitatii, generand o alta judecată, ideea ca iubirea ar fi o taina.

2. Iubirea este o taina (Love is a mistery)

Este credinţa cea mai vehiculata in crestinism, în definirea iubirii. Propozitia are cu adevarat incarcatura spirituala, dar din nefericire se opreste aici. Aspectul de mister nu este elucidat, lasand la indemana credinciosului sa-l descopere, cumva.
Cei care pornesc sa afle taina iubirii, in acceptiunea crestina, pe parcursul cautarii ajung in cele din urma la sentimentul vinovatiei si al pacatului. Reconcilierea dintre misterul iubirii, ca definitie data de crestinism si doctrina pacatului actului sexual prin care omenirea a cazut in dizgratie (vezi povestea Evei si a sarpelui din Biblie) este imposibila. Concluzia la care ajung cautatorii din aceasta directie devine evidenta: pacatul actului sexual nu poate fi un mister.
O astfel de libertate de introspectie poate duce oriunde. Cei care se aventureaza pe un astfel de drum sfarsesc rataciti pe cai laturalnice, fara repere.
Inspirat de ideologia crestina a generozitatii totale, exista conceptia ca iubirea este o daruire neconditionata.

3. Iubirea este o daruire neconditionata (Love is unconditional surrender)

Este iluzia vehiculata de cei/cele care ajungand la capatul puterilor de a mai trai iubirea visata, fiind in stare sa ofere totul, sa-si inlature si ultimele rezerve, de autoprezervare, in speranta ca iubirea li se va implini.
La suprafata raţionamentele par ca duc la rezolvarea dilemei. „Daca ofer totul, mi se ofera totul. Nu tin nimic pentru mine, astfel ca Dumnezeu ma va rasplati.” isi spune cel/cea ce crede in iubire neconditionata.
Dar, in realitate, o astfel de practica este ca semnarea unui cec in alb. Celui caruia i se ofera o astfel de ocazie poate trece pe cec oricat doreste. Intr-o astfel de situatie se asteapta reciprocitate, dar viata este cu totul alta. Putini sunt cei care raspund pozitiv la astfel de gesturi. In cele mai multe cazuri astfel de metode de a implini iubirea sfarsesc in suferinta. Neconditionarea in iubire nu poate functiona fara ca cei implicati sa posede un nivel inalt de constiinta.
Opus unui astfel de crez este conditionarea in iubire, aparenta ca ea sa fie un rezultat al satisafacerii altor nevoi, in deosebi a celor materiale.



partea intaia

Octavian Sărbătoare, scriitor australian de origine romana, decembrie 2007, Sydney, Australia. Autorul prozei romantice IUBIRE IN INDIA, aparuta in iunie 2007 in Romania la Editura Flori Spirituale. Articol publicat de Ileana Speranta Baciu, directorul Editurii Flori Spirituale, cu permisiunea autorului.

#263727 (raspuns la: #90455) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...