Stii, mai sunt oameni care nu au in dotare duiosie. Fie ca nu au invatat-o, fie ca o considera necesara, fie ca pozeaza in macho sau ca au fost agresati in copilarie, duiosia nu e ceva din ei.
Chiar nu ai patit-o niciodata?

Nu stiu ce sa admir mai intai, bogatia melodica, inspiratia versurilor sau frumusetea vocii...
Am plans ca un copil...

Mie sa-mi iei ultimul album al celor de la Aerosmith. Cu panglica roz si inimioare.

Tandretea e duiosia iubirii. Merg impreuna, sunt la pachet. Se poate si iubire fara duiosie dar...e pacat.

Iar melodramatic, esti!

Dimpotriva as zice. E o atitudine demna si realista in fata mortii.
Multam pentru clip. Superb. Multumesc!

E clar, ti-ai vandut biblioteca demult!

Vaaai, Lehar... Ce melodramatic esti...!

Daca ma fortez sa inteleg, dau de niste banalitati si de niste truisme vechi decand lumea:
Privim si nu intelegem ceea ce e ascuns privirii. (atunci cum sa privim, de moment ce e ascuns?)
In simtire sta nemurirea. (cu dulcele regionalism "ii")
Vrem un semn in loc de nemurire.
Rastalmacim cuvinte...

Oare nu le stim pe astea?

Apoi cuvantul E mijloc de comunicare, chit ca il golesti de continut. Si asa poti comunica, zic eu. Insa nu-l faci mai viu daca il folosesti alambicat.

E doar o parere.

"...reusita oricarei manifestari artistice e data de raportul dintre intentie si rezultat" - spui.

Nu cred. Cred ca singurul lucru care conteaza e emotia lasata, indiferent de mijloacele folosite sau in posesie.

Poftim? Mai zi o data, dar sa intelegem si noi!

Si am uitat sa iti repet: rockul, o mare tampenie! Hehe.

Ah, numai daca ai avea si tu cartea aia...

Nu-sh cum se face, nene, dar de cate ori apar si eu pe o confa, hop! Un pincfloiduletz apare.
Soarta rea...

Imi permit sa iti recomand aceasta carte. E scrisa de un om extrem de vertical. Citatele puse sunt doar sa iti deschida apetitul, cartea nu e deloc o coletie de citate...

Politia nu consuma paine ca e demostrat stiintific ca consumul exagerat de paine prosteste. Ori politia trebuie sa stea desteapta, intr-un stat tanar ca al nostru.
Untul, o stie orice politist, e o grasime de care trebuie sa ne ferim. Deci ne ferim.
Pisica, o stie deasemenea orice politist, nu se arunca de la geam ca poate deceda in contact cu solul patriei.
Iar ca un politist sa ne arunce pe noi pe fereastra e deja foarte improbabil, aproape hilar. Si noi putem pati ca pisicile, sa stii!
Rezulta deci improbabilitatea evidenta ca acest act sa se consume.
Problemele insa nu trebuie sa fie neaparat logice. Asa ca problema pusa cu gingasie de non_p ar merita un raspuns elaborat.
Ma voiu gandi toata noaptea la el.

..ar trebui sa fim arestati.

Nu glumeam dar cred ca nu am fost inteles.
Nu-mi place experimentul pentru simplul fapt ca nu ma emotioneaza deloc. Nici cadentarea nu mi se pare o chestie prea interesanta.
Am vrut sa sugerez ca nu mai era nevoie de ultimul vers. Era mai interesant sa intuim ca sunt gandurile unul clovn. O poti reface vazand totul din aceasta perspectiva. Daca ai talent, o sa iasa un poem bun. Asa insa, nu mi se pare ca e o poezie.

(Ca un mica divagatie: cunosc un tip care practica meseria de clovn si e destupat, destept si extrem de serios. Eu am respect pentru oricare forma de arta.)

E interesant. Pare o evadare din rational, un fel suav de a face cupaj din senzatii si tresariri. Poate prea fracturata pe alocuri, parca unele fraze nu-si au rostul, altele par lungi si de neinteles, insa totul are o receptare usor opiacee.
Tot ce conteaza in proza, ca si in poezie, e emotia lasata. Si aici ai castigat, dar mizand pe o carte mica. E mai bine, e mai rau? E mai dificil.
Sincer, consumasi si altceva in afara de rom? Hai, ca nu zic la nimeni!

Asta nu e poezie. Nu e nimic.
Si nici nu trebuia ultimul vers. Se intelege ca esti clovn.