commentarii publicate de: daciana


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
pisici si plante - de daciana la: 06/02/2005 10:48:05
(la: Eficienta dispozitivelor antiradiatii.)
Voi face "sapaturi" pe net... :)
Ma intrebam daca in afara de pisica (oare trebuie sa fie neaparat neagra :D) si cactusi mai exista si alte metode de reducere a radiatiilor....
#35484 (raspuns la: #35460) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
incercare de raspuns la intrebarea: Din ce grupa faci parte? - de daciana la: 27/01/2005 12:22:58
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Din ce grupa fac parte? Liana sau copac?
Oare nu se poate ca 2 liane sa se infrateasca si sa creasca spre inaltimi, spre soare, sustinandu se reciproc?
Aceasta ar fi grupa in care m as incadra: fragilitate si putere... Stabilitate si instabilitate, mereu in alternanta...
Eu inca mai cred ca si o liana, chiar daca nu are un baobab prin preajma,se poate infrati cu o alta liana spre a se inalta spre cer...
Imposibilul nu exista pentru mine...
Credeam ca nici pentru altii...
Adevarul e ca mai cred inca in acest lucru: forta fragilitatii...
#34696 (raspuns la: #34621) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
"cine a tradat prima data va trada si a doua oara ..." - de daciana la: 27/01/2005 12:16:21
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
"cine a tradat prima data va trada si a doua oara Prieteniile nu se sustin doar cu inima , ci si cu mintea"

Probabil ca asa este...
Dar e foarte greu sa dai dovada de obiectivitate in astfel de situatii. Mi se reproseaza adesea ca nu stiu ce sunt acelea LIMITELE... ca vad totul doar in alb si negru... poate...
Dar eu chiar cred in faptul ca limitele exista doar pentru a fi depasite, ca imposibilul nu exista (decat temporar), ca orice este posibil daca iti doresti cu adevarat...
Si mai cred in oameni... Nu pot pune suspiciunea la baza oricarei prietenii... Pentru ca ar fi mult prea trist, iar lumea ar fi mult prea urata...
#34695 (raspuns la: #34234) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
replica la "nu trebuie sa cerem oamenilor" - de daciana la: 23/01/2005 00:44:36
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Din 10 ianuarie 2005 de 2 ori am incercat ca refac aceasta iluzorie prietenie. Asa stiam si eu: nu trebuie sa ceri nimic, doar sa dai. Se intampla insa ca uneori sa apara momente de cumpana in viata. Cum ar fi o boala. Pe care nu o poti depasi fara sustinere. Nu poti lupta singur si atunci, in prima faza speri ca ti se va oferi un sprijin cat de marunt. Sa simti ca este cineva langa tine, ca viata e totusi frumoasa, ca o sa treci de impasul in care te gasesti si totul va fi macar asa cum era,
daca nu mai bine.
Mai ales cand ai procedat si tu la fel atunci cand prietenul a fost in dificultate.
Scuza ca e prea slab nu tine. In aceste clipe eu sunt mult mai slaba decat el, nu mai am forta de a lupta 100% singura si am nevoie de ajutor.
Dupa prima impacare mi a reprosat ca nu i am cerut ajutorul si ca nu trebuia decat sa cer si mi l ar fi oferit.
Asa am facut... Evident, m a acuzat ca de fapt nu am nevoie de ajutor, ca sunt suficient de puternica sa lupt singura ca e prea obosit, stresat de propriile probleme, ca eu cer ajutorul doar pentru a l tracasa pe el.
Dupa ce am pus punct din nou acestei asa zise prietenii, m a asaltat din nou cu rugamintile, pentru ca ii sunt de folos. Si e constient de acest lucru. La mine gaseste oricand sustinere (chiar si asa bolnava), il pot ajuta in profesie etc...
M am lasat din nou induplecat si am mers si m ai departe: i am cerut sa mi lase macar iluzia ca ma sustine moral. Macar sa ma minta ca imi ofera ajutorul, pentru a putea lupta eu singura dupa aceea.
S a intamplat sa mi fie rau ieri, cand el se distra cu rudele lui, undeva in alt oras.
Am trimis un mesaj cersind doar doua cuvinte de incurajare... Chiar asa i am zis: da mi o iluzie ca esti cu mine, ca nu sunt singura, ca sa pot lupta zilele astea, apoi nu te mai deranjez...
Mi a raspuns cu mult sarcasm ca este o gaselnita de a mea, pentru ai strica lui distractia.
Si ca o sa ma ajute cand va fi singur, nu inconjurat de rude, la petrecere. Adica peste o zi-doua...
Cat de trist e totul :(((((
#34244 (raspuns la: #33941) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
replica la "nu trebuie sa cerem oamenilor" - de daciana la: 22/01/2005 16:52:41
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
NU trebuie sa ceri nimic unui prieten?
Poate ca nu... Daca nu e vorba de un fals prieten, de un simplu profitor, cu siguranta nu... Ce ne facem insa atunci cand respectivul desi spune raspicat faptul ca iti e prieten te lasa sa te prabusesti in momentul in care ai mai multa nevoie de ajutor?
In clipa in care te acuza de faptul ca tu esti de vina pentru ca nu i ai cerut ajutorul, pe sistemul : "cere si ti se va da"...
Am acceptat si asta. De cand am deschis aceasta conferinta (pe 10 ianuarie 2005) l am iertat de doua ori... Nu stiu cum se face, chiar atunci cand trecea prin momente crtitice (iar si iar)...
Si s a intamplat sa cer si eu ajutor, mai mult (sau mai putin :) ), i am cerut simpla iluzie a unui sprijin... Pentru ca asa spusese :"cere si ti se va da!" Si mi s a dat: o portie buna de sarcasm, de egoism... Pentru ca lui ii era temporar bine, iar mie rau... Maine sau poimane va fi invers: din nou va avea nevoie de ajutor, iar eu am sa i ofer sprijinul, mai mult chiar, voi actiona ca sa i fie bine...
Si lui i se va parea firesc si nici macar nu i pot spune : "te am ajutat", pentru ca mi ar putea replica: "M ai ajutat pentru ca ai vrut, nu pentru ca ti am cerut eu asta!"
Se pare ca nu sunt destul de puternica incat sa nu mi mai pese ce se va intampla cu el...
Ce situatie imposibila :(((( !
#34202 (raspuns la: #33941) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
multumesc mult pentru informatii - de daciana la: 19/01/2005 15:59:48
(la: Cum se intocmeste un plan de afaceri?)
Multumesc mult pentru informatii :)!
Entuziasm avem, de idei nu ducem lipsa, cu norocul inca nu suntem clarificati. Desi norocul si l mai face si omul.
Evident, planul ala de afaceri e pentru a i convinge pe bancheri, care judeca tot prin prisma cifrelor.
Dar pana la urma vom reusi cumva :)
#33792 (raspuns la: #33663) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
multumiri - de daciana la: 19/01/2005 15:49:09
(la: pentru suflet)
:) multumesc mult pentru cuvintele scrise aici...
a fi folosit - de daciana la: 15/01/2005 22:25:10
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Am procedat asa cum m au sfatuit multi din cei de aici: am discutat cu el, i am dat o noua sansa, a promis, dar minunea nu a tinut decat 3 zile :)))!
Am senzatia ca am fost folosita (aproape certitudinea), dar nu mai vreau sa tin locul unei organizatii de caritate. Prietenia presupune reciprocitate, zic eu. Se pare ca de abia acum ma trezesc la realitate :). Iar desteptarea asta e dura!
Am sentimentul ca am fost o umbrela folosita pe vreme rea si pe care nu s a sfiit s o arunce in debara cand vremea era insorita (pentru el).
Cat e de trist totul :(((
#33519 (raspuns la: #33441) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Rabdare... - de daciana la: 14/01/2005 20:35:23
(la: Oare ce sa fac???)
Fii natural si incearca sa ai rabdare, pana se hotaraste ea. Nu o soma sa ia o decizie rapida pentru ca s ar putea sa te urasca mai tarziu... Important e sa existe reciprocitate de sentimente. Sa nu fie un simplu joc pentru ea, pentru ca te ai putea alege cu inima sfaramata in final.
Daca consideri ca merita, asteapt-o sa se hotarasca, daca nu, mergi mai departe...
Totul e sa fii sigur (pe cat posibil) ca nu e un simplu moft din partea ei si ca, in final, nu il va alege pe un al treilea....
Bafta!
replica la "TELENOVELE" - de daciana la: 14/01/2005 11:17:14
(la: Cum recunoastem un prieten adevarat?)
Stimate domnule anonim, am citit cu interes randurile tale. Banuiesc ca nu ai foarte multi prieteni, ca te descurci intotdeauna doar prin fortele tale.Dar omul e o fiinta sociala, totusi...Atunci cand am scris aici, pe forum, nu am facut o pentru a mi dovedi "talentul literar"... Pur si simplu netul iti ofera sansa de a afla mult mai multe opinii decat in viata reala despre un anume subiect.
Se pare ca n am fost eu indeajuns de clara: problema nu era cu mine, ci cu prietenul meu. Eu, in final, m am descurcat si singura. El nu poate face asta. De ce? Sa zicem ca a devenit dependent de mine. O dependenta care, uneori, a ajuns sa ma oboseasca. Pentru ca e destul de dificil sa lupti pentru doi.
Iar pentru a merge mai departe, pentru a l sustine in continuare, am nevoie macar de iluzia ca sunt putin sustinuta si eu.
Cercul meu de prieteni e format in prezent mai mult din sahisti. In viziunea lor, viata e ca un joc de sah, intotdeauna trebuie sa gandesti cu trei mutari inainte, pentru a ti fi bine. Ratiune nu sentimente.
S ar putea sa fie un mod corect de gandire, dar in viata ca si in partidele de sah,in ce ma priveste, cu toate criticile lor, mai sparg tiparele cateodata. Si recunosc, se intampla sa pierd uneori. La sah nu i o tragedie: azi pierzi o partida, castigi maine alta.E totusi un simplu joc... Dar cand e vorba de oameni, lucrurile se complica... Esecurile sunt devastatoare...
Asa cum s a intamplat cu persoana de care vorbesc. Am decis ca e un suflet trist si singur care trebuie ajutat. Dar nu facand opere de caritate, ci facandu l sa recastige increderea in oameni, oferindu i prietenia mea.
Se pare insa ca uneori, daca iti dedici toata energia cuiva, in incercarea de a l aduce pe linia de plutire, acea persoana ajunge sa creada ca asa e normal sa fie, ca i se cuvine, ca nu trebuie sa dea nimic in schimb. Rolul de victima, de neinteles al sortii e foarte comod.
Nu mi pare rau ca am luat aceasta decizie, de a mi l face prieten, dar pentru ca am investit prea mult in aceasta relatie de prietenie, eu zic ca am dreptul sa cer un raspuns pe masura.
Asa cum m au sfatuit cei mai multi care mi au raspuns (si le multumesc pentru asta), am stat de vorba serios cu el. Inca e confuz, asa cum poate sunt si eu in aceste momente. Nu se simte destul de puternic, dupa loviturile sortii pe care le a avut de indurat in trecut.
Se pare ca nu am gasit eu inca modalitatea de a l face sa priveasca iar cu incredere viata, oamenii... Dar nu ma dau batuta!
Repet: o partida de sah o pot pierde, dar nu mi permit sa pierd un om care are nevoie de sustinerea mea macar pana isi va recapata, din nou, increderea in fortele proprii. Desi... in viziunea mea, nu exista prieteni temporari sau din interes, ci prieteni PE VIATA.
#33364 (raspuns la: #33217) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...