commentarii publicate de: Homo Stultus


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
scrisoarea aici - de Homo Stultus la: 24/06/2014 19:01:44 Modificat la: 24/06/2014 19:12:26
(la: divagatie)
http://www.lapresse.ca/debats/votre-opinion/la-presse/200902/02/01-823133-merci-la-vie.php
proud - de Homo Stultus la: 17/06/2014 02:51:26
(la: Dezbatere )
nu știu dacă se duce. N-am apucat să îl termin de citit, am aruncat un ochi între două exerciții de gramatică. (Mă omoară concordanța timpurilor...)

Mă refeream la autoritate în primul rând în contextul realității sociale (în articol e stat totalitar vs democrație).

Întruchipări ale autorității pot să fie multe. Cred că prima mea amintire în legătură cu asta e de la grupa mică de grădiniță atunci când am furat un creion colorat de culoare verde și bunicul meu (care îmi explicase că furtul e rău) m-a obligat să îl duc înapoi și să îmi mărturisesc fapta în fața celorlalți copii. Nu mi-a fost atât de rușine decât de câteva ori în viață.

#652067 (raspuns la: #652066) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
parțial - de Homo Stultus la: 17/06/2014 02:15:18 Modificat la: 17/06/2014 02:19:45
(la: Dezbatere )
Am citit o parte a articolului. În măsura în care voi avea timp o să-l și termin pentru că îl găsesc interesant. Am văzut că autorul (pe care nu îl cunosc, nu am deci nici simpatie nici antipatie pentru domnia sa) spune că școala este pentru copil ceea ce pușcăria este pentru adult. Într-o oarecare măsură are dreptate. Și școala și pușcăria au ca obiectiv (cel puțin la nivel declarativ) integrarea (sau reintegrarea) socială a individului. Această integrare înseamnă în primul rând un proces prin care cel asupra căruia se intervine, capătă o utilitate pentru societate (folosesc cuvântul ăsta deși nu îmi place).

Se vorbește de asemenea despre cum îi este răpită copilului libertatea și despre injustiție. Ce înțelegem prin libertate? Dacă prin asta se înțelege posibilitatea de a face singur alegeri în ceea ce privește viitorul atunci mă văd silit să spun că nu sunt de acord cu autorul. Nu poate uza de libertate decât o persoană care are discernământ. Copilul, cu tot respectul, din orice punct de vedere am privi, are un discernământ limitat (prin urmare și o libertate limitată).

Despre injustiție (câteva banalități). (Am citit cândva o demonstrație asemănătoare cu ceea ce o să scriu în rândurile următoare (am uitat unde și, dacă alterez sensul originalului, aici e totuși ceea ce gândesc)).

Cred că orice om cât de cât zdravăn admite faptul că principalul izvor de justiție e puterea. De altfel ăsta e și principiul care stă la temelia societății. Societatea, care naște legea și care veghează la aplicarea ei, este mai puternică decât individul și poate să îl pedepsească pe cel care încalcă rânduiala. La rândul meu, eu, un individ slab, îi acord putere societății (care poate să fie stat, gintă, trib etc.) pentru că ea este cea care mă apără de puterea samavolnică a semenului. Fiind supus legii mă pun la adăpost de bunul plac al celuilalt. Comunitatea își determină așadar nevoile și își stabilește rânduiala în funcție de acestea. Că această rânduială este dreaptă au ba (aici folosesc dreptate în sens de valoare absolută), e altă problemă. Ea este fără îndoială justă!

Relația cu autoritatea este una de simbioză (nu vorbesc aici de excepțiile nefericite care se găsesc din abundență în istorie). Accept să mă supun autorității cu bune și cu rele de teamă că, în lipsa autorității, voi fi la cheremul celui puternic. Dacă am trăi în epoca masculului alfa, atunci cred că am avea mult mai multe motive să ne plângem de injustiție.

Comunitatea are (în acest stadiu) nevoie de sistemul de învățământ (cu toate bubele lui de pe creștet) pentru că acest sistem răspunde (bine sau rău) unor nevoi sociale. Sunt și țări în care există o alternativă la sistemul public (home schooling). Aceste alternative cer însă atât de multe resurse din partea părinților încât ele nu sunt o opțiune pentru majoritatea. Nu mai vorbesc despre responsabilitatea absolut strivitoare ce te apasă atunci când îți asumi pregătirea cuiva pentru participarea la viața socială.

Urmează câteva rânduri scrise de partea mea insensibilă.

După multe ori calitatea școlii ca sistem este pusă în discuție. Cei care fac asta s-ar simți absolut lezați dacă cineva ar îndrăzni să pună și problema calității copilului. În foarte multe țări (comunități) acestei probleme i s-a răspuns într-un mod tacit. Sunt oameni care știu foarte bine despre ce vorbesc aici. Nu e de mirare că sunt zone în Statele Unite unde o casă mediocră lângă o școală publică „bună” a ajuns să coste și peste un 1,5 milioane de dolari. Calitatea unei școli nu este dată numai de curriculum, programă, bază materială, profesori ci și de calitatea elevilor. Asta e, unii suntem mai proști decât alții din născare, oricât de mult am încerca să ascundem asta după noțiuni ca inteligență multiplă și alte ejusdem farinae.

Din nou, despre autoritate, respectiv despre bou și cerb. E destul de delicată treaba. Ai nevoie de autoritate, în același timp această autoritate trebuie să fie reglementată. E ca un dans. Cea mai reușită relație între autoritate și limita autorității a reușit-o omenirea prin inventarea democrației (cel puțin până în acest moment). Ca să-l parafrazez pe autorul articolului, cred că se impune ca omul să fie bou când trăiește într-un sistem democratic și cerb într-unul totalitar. Problema e că treaba stă exact pe dos. (Când spun asta mă refer strict la relația cu autoritatea nicidecum la contextul care a cauzat discuția din tren despre care vorbește autorul).
proud - de Homo Stultus la: 07/06/2014 06:21:08
(la: cotidiene)
Azi mă urmărește cuvântul tricheur. La cursul de franceză mi-a fost oarecum drag că l-am știut când ne-a întrebat de el. :)

Despre discuții, ai dreptate. Treaba e că mai sunt și zile când nu ai suficientă răbdare, diplomație, tact să demontezi o prejudecată care e, de fapt, enervant de stupidă.
#651977 (raspuns la: #651969) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
alex andra - de Homo Stultus la: 07/06/2014 06:12:19
(la: cotidiene)
De fapt, nu cu diferențele am eu o problemă. Umanitatea e o gașcă simpatică atunci când diferențele sunt privite ca oportunități de lărgire a orizontului.

Când diferențele (din cauza micimii sufletești sau noetice) nasc dispreț sau ură e deja o problemă. :)
#651976 (raspuns la: #651967) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
anadaria - de Homo Stultus la: 24/04/2014 01:51:09
(la: exercițiu cu vorbe)
după cum spuneam citând un personaj moromețian „asta devine după facultăți”. Cred că fiecare trebuie să aleagă cum și cu ce poate.

Înțeleg perfect acel „stay hungry, stay foolish” către care trimite comentariul tău.
#651716 (raspuns la: #651711) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proud - de Homo Stultus la: 24/04/2014 01:46:42
(la: exercițiu cu vorbe)
Just! Așa este.

Unele țin de interior, altele de exterior. Cu printre...riorul aș avea eu unele lucruri de lămurit.:)

De altfel, atunci când iau o decizie (mai ales dacă e neforțată de context), țin să o duc la capăt indiferent de reacția afectivă ulterioară. Reacțiile de tipul ăsta sunt oricum pasagere și nu merită luate prea în serios.
#651715 (raspuns la: #651687) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza sc - de Homo Stultus la: 24/04/2014 01:35:35
(la: exercițiu cu vorbe)
Se poate viețui destul de bine în umbra lui „what if?” Cred.
#651714 (raspuns la: #651662) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pescadorul - de Homo Stultus la: 24/04/2014 01:32:19
(la: exercițiu cu vorbe)
Te uita dar si, mai ales, priveste! :) Despre partea "cititului", ad libitum :)
#651713 (raspuns la: #651660) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
da - de Homo Stultus la: 14/04/2014 01:06:39 Modificat la: 14/04/2014 01:09:50
(la: Mai citiți ?)
Momentan: Toddler 411, Jo Frost's Toddler Rules si Getting past NO de William L. Ury (o recomand tuturor celor care vor sa isi imbunatateasca "abilitatile de negociere"). Nu e chiar beletristica, nu stiu deci daca se pune. :)

In alta ordine de idei, am fost oarecum dezamagit (cuvantul e un pic cam tare) de Orhan Pamuk inca de la Ma numesc Rosu. Inteleg ideea, imi place si totusi...
*** - de Homo Stultus la: 31/12/2013 10:11:55
(la: zoologice)
La mulţi ani tuturor! Să ne "revedem" sănătoşi în 2014!
zaraza - de Homo Stultus la: 31/12/2013 09:58:28
(la: zoologice)
If you want bones, you have to: Sit! Stay! Heel!
Maybe, if you are a cute puppy, you will get bones for free.
Pe scurt, cam aşa merge societatea.
#648975 (raspuns la: #648964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
proud - de Homo Stultus la: 31/12/2013 09:57:04
(la: zoologice)
Da!
#648974 (raspuns la: #648962) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
RSI - de Homo Stultus la: 31/12/2013 09:56:22
(la: zoologice)
În principiu e ceea ce Steve Jobs (că tot l-am luat exemplu) numeşte “connecting the dots backwards”. Oful meu era un pic în altă parte.
#648973 (raspuns la: #648957) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
zaraza sc - de Homo Stultus la: 31/12/2013 09:55:19 Modificat la: 31/12/2013 09:59:35
(la: zoologice)
“Ai exagerat un pic. Ideea e cam asa: un copil aparent fara inzestrari deosebite vrea sa ajunga mare intr-un domeniu oarecare.”

E un nonsens. Dacă nu ai înzestrări deosebite, nu o să ajungi Steve Jobs. Stupiditatea e că ţi se induce ideea că ai nevoie doar de pasiune şi poţi să faci orice. Să zicem că eu prin naştere sunt un porc ce a dezvoltat o pasiune pentru zbor. E suficientă această pasiune pentru o decolare?

E în regulă să ai visuri ce îţi depăşesc condiţia. Problema (din punctul meu de vedere) apare atunci când vrei să îţi faci o carieră din acele visuri. Poţi să ai pasiune pentru orice atât timp cât pasiunea nu e singura ta carte. E atât de uşor să îţi distrugi viaţa urmărind himere.
Ţi se aduc în faţa doar cazurile de succes (acel “one in a million”). E ca febra aurului. Se vorbeşte doar de acela care a reuşit să găsească filonul (printr-un noroc). Niciun cuvânt despre ceilalţi 1000 care au murit în mizerie deşi au urmat acelaşi drum (cu aceeaşi pasiune).
#648972 (raspuns la: #648954) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
pescadorul - de Homo Stultus la: 31/12/2013 09:53:08
(la: zoologice)
Să înteleg că doar unii se nasc cu talent şi toţi cu inteligenţă? Exprimarea “dotare intelectuală” e echivocă, ştiu. Sensul pe care l-am avut în vedere e mai aproape de “dat” decât de “acumulare”.

Consider că e un act de sadism să îţi laşi copilul să meargă către un scop care îi depăşeşte posibilităţile. Dintr-o generaţie de absolvenţi de medicină poate 1% ajung neurochirurgi (am fost generos, în România procentajul e mult mai mic).

Ştiu că sunt mai multe tipuri de inteligenţă. Ceea ce se uită adesea e că ea (inteligenţa), pe langă tipuri, are şi grade.
#648971 (raspuns la: #648952) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
Lascar - de Homo Stultus la: 24/12/2013 21:29:15
(la: Evolutia credintei in divinitate)
“pai, daca acceptam actul creatiei, credinta ar trebui sa fie o gena. Un fel de constanta, restul tinind de constient.”

Maugham spunea (cu aproximare) ca omul se naste sau nu cu o fire religioasa. Daca nu ai aceasta fire prin nastere, o sa renunti relativ repede la credintele ce ti-au fost inserate prin educatie.

Religiozitatea ar putea fi (oarecum) si o problema de genetica. Astazi stim ca un schizofrenic are sanse considerabile sa fie (genetic vorbind) stangaci. S-ar putea ca treaba cu gena credintei sa fie cum e si treaba cu urechea muzicala. Daca te nasti afon nu poti schimba asta nici stand 100 de ani la Conservator.

Trebuie subliniat ca ne aflam pe taramul speculatiei.

Tutea (in tratatul sau de antropologie) are o perspectiva oarecum interesanta cu privire la adevar si cunoastere in general. Omul normal ar putea doar sa caute adevarul fara sa il poata determina. Cunoasterea fiind (scurt si superficial spus) mai degraba insusirea revelatiei la nivel individual, nu urmarea fireasca a unui demers de cunoastere (oricat de genial ar fi cautatorul). Ai crede ca gena despre care vorbeam exista intr-adevar, dar este doar a unora.

O problema care ridica unele dificultati ar fi cea a liberului arbitru. Gena asupra careia am speculat afecteaza liberul arbitru? In ce masura exista un liber arbitru daca noi suntem constransi intr-un mod absolut prin datele ontogenezei? Sunt unii constransi prin nastere sa fie religiosi si altii nu?

Nu imi mai amintesc numele omului de stiinta (francez parca, nu bag mana in foc) care spunea ca isi doreste sa fie religios dar nu poate (cred ca se poate afla despre cine e vorba din Apologetica lui I G Savin vol I, carte pe care nu o am momentan la indemana). Nu stiu in ce masura datul firii este un dat absolut. Consider totusi ca exista foarte putine elemente in fiinta care determina in mod absolut. Omul isi poate atenua sau altera tendinte, isi poate activa sau nu anumite potente. Datul fiintial e foarte important dar nu cred ca este atat de puternic incat sa excluda liberul arbitru. (in acest punct ma aflu oarecum in dezacord cu Maugham). (exista adica oameni religiosi desi nu e in firea lor dupa cum exista si oameni care scriu cu dreapta desi, genetic vorbind, ei sunt stangaci)
#648898 (raspuns la: #648891) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Homo Stultus la: 22/12/2013 20:01:13
(la: Evolutia credintei in divinitate)
Evolutia credintei in divinitate...

Divinitatea (principiu orb, forta impersonala, realitate personala absoluta, duhul licuriciului din padure) nu are un inteles absolut clar in timp si spatiu. Se poate vorbi (cred) si de o evolutie conceptului de divinitate, nu doar despre o evolutie a credintei in.

Consider ca este posibil ca, la obarsia sentimentului religios, sa stea starea de perplexitate si de revolta nicidecum teama de niste fenomene ale naturii, fie ele si neintelese. Nu cred in schimbarea esentiala a omului prin simpla curgere a timpului. (Il vad deci pe omul cavernelor ca fiind similar in ousie cu omul iphone 5.)

Exista probabil un moment zero in istoria speciei umane. Un moment cand omul realizeaza ca este o realitate personala (deci ceva unic sub soare). Aceasta descoperire aduce insa si perplexitatea caci vedeti dumneavoastra, aceasta minune care este omul, moare. Cum nimic din orizontul asta nu poate salva persoana de la distrugere, si cum persoana nu vrea sa fie distrusa caci ea este definita de o crestere permanenta intru relatie, e clar ca perplexitatii ii urmeaza revolta. Si persoana cauta salvarea in locuri stranii, trece chiar si dincolo de orizonturile perceptibile. Consider ca nasterea ideii de nemurire, de persoana absoluta transcendenta catre care sa tindem (ea fiind izvor si destinatie), aceasta nastere deci, este un act de supravietuire si de inteligenta.

Ar putea sa dea de gandit faptul ca aceasta idee apare in spatii geografice diferite si chiar in spatii care sunt izolate. Nu ma refer la teza ramasitelor revelatiei primordiale pentru ca asta este ceva pur crestin si lezeaza spiritele patrunzatoare si intelepte ale veacului.
*** - de Homo Stultus la: 18/01/2013 21:17:09
(la: Baby nu mai trage, ma predau!)
Nu chiar. Poate o jumătate sau un sfert de idee. Se pune?

Cred că ei, intelectualii adică, sunt de mai multe soiuri.

Aș crede că soiul de intelectual cel mai comun e ăla despre care scrii: op.cit., apud, idem, ibidem, atunci când îți compui teza de licență, dizertația, lucrarea de seminar sau chiar teza de doctorat (asta în cazul în care îți aduci aminte să citezi corect).

(Aș sublinia că nu am în vedere și citatele din profesorul îndrumător sau coordonator. Pe astea le trec mai mult la categoria ”tribute” sau, mai pe românește, ”uite neamule ce important ești și cât de frumos citez eu din opusul lui 'mneata. Dă și mie un zece, trăiască familia dumitale!”)

Intelectualul ar putea fi un fel de meseriaș (în sensul de profesionist) desțelenitor de ogoare noetice ca să aibă posteritatea unde-și pune apudurile și ibidemurile fără frica de mărăcini.

Ar rezulta că subiectul nostru se poate defini ca fiind un tractorist la cugetului. (plan cincinal inclus).
#639459 (raspuns la: #639431) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului
*** - de Homo Stultus la: 18/07/2012 12:40:51 Modificat la: 18/07/2012 12:41:51
(la: Satrapul oriental)
Nu cred că în România primul lider autoritar a fost Carol al II-lea. Voievodul, Domnitorul, Domnul nu sunt chiar figuri democratice. Că o mare parte din ”fibra românismului” își are obârșia în iobăgime e dincolo de orice dubiu. Nu trebuie condamnată această nație pentru că a stat în genunchi și a apelat de multe ori la viclenie pentru a supraviețui. Când ești mic și pricăjit nu te apuci să îi cerți pe vecinii tăi care sunt culturiști. Când contextul general ne-a permis, am profitat. În felul ăsta s-a obținut Independența și s-a realizat Unirea. Regulamentul de conduită al cafenelei nu îmi permite să exprim în mod explicit ce atitudine aș avea față de orice individ care folosește cuvântul naționalist luându-l în derâdere. Spre deosebire de alții, nu îi uit pe morții din 1877, 1907, 1916-1918, 1940-1945, 1989. Adevăratul naționalist nu este cel care vorbește despre anumite valori ci omul care în ciuda faptului că există o clasă politică infectă se duce și se sacrifică pentru țara lui atunci când vede că e nevoie.

O să spun deschis ceea ce cred despre luptătorii anticomuniști de azi: niște nulități din punct de vedere moral. E ușor să lupți cu comunismul când comunismul e mort de 22 de ani (comunismul nu comuniștii). Sunt exact același tip de oameni care purtau lupta de clasă împotriva chiaburilor în comunism.

Ca să nu îmi fie atribuite anumite tendințe o să spun că, din punctul meu de vedere, legionarismul a fost un mare rahat la fel ca și nazismul și comunismul.

Îmi e simpatică viziunea exprimată despre domnul Băsescu. Pot să pun acest lucru pe seama unui tip de atașament sentimental. Să înțeleg că în România democrația a început cu domnul Băsescu? Dacă este așa înseamnă că domnia sa a fost generat de o Românie nedemocratică. Cred că suntem martori la nașterea unui nou concept: nedemocrația... democratică.

Cred că viziunea unui mic fuhrer Antonescu poate să fie pusă pe seama frustrării. Este, fără îndoială, un lucru pe care îl pot înțelege și cu care pot empatiza. Pot să sper că în urma referendumului de pe 29 nu vor mai exista motive noi de frustrare. Sunt convins că certitudinile ce vor rezulta în urma acestui referendum nu vă vor fi pe plac. Pot să încerc să vă aduc o alinare spunând că lovitura pe care domnul Băsescu și susținătorii domniei sale o vor primi (cu ștampila) poate să fie vindecată de trecerea timpului.



Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...


loading...

cautari recente
mai multe...

linkuri de la Ghidoo: