cine s-ar mai putea lua/ dupa miros de durere,/ umpland urme de pasi in plecare,/ cine ar mai cauta nordul/ dupa stele inecate in ochi inchisi,/ cine ar mai sapa dupa comori/ intr-un pamant plin de rugina,/ cine ar mai avea curaj/ sa ridice muntii cu mana/ pentru a face raurilor loc sa treaca,/ cine ar mai simti doar cu palmele/ trezirea in mijlocul unei aureole boreale,/ cine ar mai strange cozi de comete/ pentru a fi recunoscut,/ cine ar mai iubi atat de mult/ incat sa ne tina locul in viata aceasta,/ cine ar mai ierta nevinile/ cu care ne mandrim atat,/ cine s-ar mai desprinde in fasii incolore/ pentru a bandaja cerul/ prin care au evadat/ toate sentimentele noastre,/ cine-si mai aminteste  ...continuare .
9 comentarii

căldura e mare şi atotcuprinzătoare. setea din gâtlejurile oamenilor de asemenea, sau chiar mai mult. sorin şi gusti simt şi ei asta cu ţesuturile lor, aşa că se cantonează cu nonşalanţă pe terasă la „corso", tocmai în miezul zilei, când căldura este la apogeu, odată cu soarele, care la ora douăsprezece (ziua) este chiar deasupra capului meu (aşa m-a învăţat duda iaroslav, profesorul meu de geografie din ciclul gimnazial; cred că mi-a spus şi „zâna", cum era, sau este numită profesoara mea de geografie din liceu; în facultate n-am făcut geografie, să mi se mai spună că la amiază soarele planează ca un uliu asupra mea). e binevenită o bere. sau mai multe.  ...continuare .
comenteaza!

un înger plângea/ pe marginea drumului / cu aripile rupte / Îi vor creşte altele, / îşi spuneau trecatorii / fără să se oprească, / Îi vor creşte altele.../ iar îngerul nu spunea nimic / pe marginea drumului, / cu aripile rupte şi lungi / atât de lungi încât / trecâtorii nu le puteau ocoli / spunând: / îi vor creşte altele...
comenteaza!

cei doi îngeri de lut/ au stat un mileniu/ pe pereţii opuşi/ ai aceleaşi camere/ până anul trecut/ când cineva i-a pus împreună/ spate în spate.../ spânzuraţi de candelabru/ formând un singur obiect/ cu două capete/ un singur suflet/ şi doua rânduri de aripi/ balansându-se riscant/ spre pereţii pe care nu au rămas/ decât urmele lor luminoase/ în locul unde au oprit trecerea timpului/ ...priviţi! trecând mai departe/ dar nu atingeţi obiectele/ sunt din lut ca şi dumneavoastră/ ...se vor sparge...
comenteaza!

a mai murit un vis în astă seară/ suntem mai buni şi mai bătrâni cu-n vis/ simţim în suflet picături de ceară/ din lumina-aprinsă pe ceaslovu-nchis/ dumnezeul doarme-ncătuşat în fiare/ răul horcăieşte peste visul mort,/ fără rost rămânem totuş în picioare/ căutând cu ochii-nceţoşaţi un port/ ancora-vom poate numai astă seară/ de pe pluta morţii, într-un scurt popas/ să-ngropăm la ţărmuri visul ce afară/ lângă noi acuma zace fără glas.../ când...lumina-i stinsă de alt vis ce zboară/ Îi strigăm - durerii că va fi ucis - :/ a mai murit un vis, şi-n astă seară,/ suntem mai buni şi mai bătrâni cu-n vis
4 comentarii