perdeaua cade grea, stramba, murdara.../ peste ferestre vechi, de sticla innegrita/ si cum stam in fotoliul zdrentaros si putred/ eu, sopteam ceva din noica.../ si niste felinare rosii, mancate de vreme/ imi mai vegheau cuvintele perene/ si luminau fetele palide, manjite,/ acoperite cu ziare invechite/ ale tovarasilor mei.../ cesti ciobite de cafea neagra si deasa/ carti rupte, rasfoite iar si iar,/ si divane mari, cu perne de satin/ pazeau linistea ce-mi inspira dulce venin,/ afara ploaia bate-n geam si-n crengile batrane/ la noi focul a mocnit... dar e placut, e bine/ mirosul amarui de vechi / se lasa greu peste ale noastre capete plecate/ fum des de pipa ne impiedica vederea.../ soapte dup
...continuare .
comenteaza!