se-ntâmplă că prea multe nu credem,/ dar nu de mult, căci timpul iute zboară,/ un prunc a fost născut de o fecioară/ În ieslea unui han din betlehem,/ când a-nceput să umble o-ntrebare,/ nu printre cei cuminţi şi nici nebuni,/ ci printre cei ce nu cred în minuni/ ce numai el în univers e-n stare ;/ cine a fost, ce-a fost şi ce-a făcut (?!)/ de prunc şi azi, mai mult chiar, clevetesc,/ orbiţi de-a lor trufie, ponegresc/ divinul plan ce tatăl l-a avut,/ Însă ce-i clar şi de necontestat,/ de nimeni, cât ar fi ei de zevzeci,/ că naşterea acestui prunc, în veci,/ a omenirii faţă a schimbat ./ valeriu cercel
20 comentarii