spre nemurire azi ma nasc/ un strop...inot in sila printre nori.../ cad ace fine de ninsori/ pe un tesut zbarcit si flasc./ in anotimp cu triste ploi/ ma nasc , traiesc si mor-napoi/ suflare rece-n focuri noi/ priviri in vid de prosti spre noi./ ceata deasa-n minti nebune/ demult uitate-n vesnici ploi/ in putregai,noroi....si-n noi/ in vesnici ploi demult uitate... / uitat si gandul ud de paie.../ lasat in suflet sa se-inmoaie/ pierdut in minte si-n noroi..../ pierdut in mine.... si in voi...
2 comentarii

cum ne hotaram sa iesim din umbra, sa ne lasam vazuti (cititi)? ce ne indeamna sa vrem sa fim remarcati? si totusi nu aceasta e intrebarea la care incerc sa gasesc un raspuns, ci mai degraba …/ cind realizam nu mai suntem copii? in prima zi de scoala, cind simtim fiorul primei iubiri, cind ne mutam de acasa, cind primim prima leafa, cind ne simtim liberi, cind spunem da la starea civila, cind devenim parinti sau … cind ni se usuca lacrimile amare si incet, incet dispare suferinta generata de pierderea unui parinte drag, a unui om a carui viata ai senzatia ca nu a fost deloc irosita, a unui om care ti-a fost model si impreuna cu care adesea ai cutreierat in speranta gasirii acelui ceva  ...continuare .
5 comentarii

cu gura plina de praf si piparci/ tot furlandisindu-ma pe langa tine / mi-e ca mi-am muscat varfu’ inimii/ cand te-am lovit stocastic peste gura / cu-aripa/ scrantita cum sunt nici fugi nu mai pot/ si ca sa nu-ti stigheresc suferinta/ ti-am mai trantit un ghiveci zoraliu/ aceeasi caliceala de tocana fara porodici/ din care numa' sfara ne-o ramas/
6 comentarii

duminica seara de vara in melbourne....am atitea emotii in asteptarea amy lee & comp. ca nici nu ma mai intereseaza agorafobia mea. sint pregatita ca de un eveniment, o sarbatoare a sufletului...toate fetele sint in dantele negre, catifele si manusi....ghete de lac....ma inscriu in decor...impreuna cu vlad, fiul meu.stau si ma gindesc acum....cum doamne am devenit, redevenit, reinventat sa pot "vorbi" aceeasi limba ca evanescence. cum am ajuns sa simt atit de intens, pina la identificare stilul asta de rock wagnerrian./ "haunted"...da, bintuita de tot ceea ce a fost sau as fi vrut sa fie..."goind under"...de cite ori nu am cintat singura in nopti lungi si fierbinti...simtind ca ma scufund, ca  ...continuare .
comenteaza!