o vad mereu. la aceeasi ora, imbracata la fel. aceeasi expresie, de parca isi traieste viata in ritmul lent al tramvaiului in prag de seara. o statie si inca una, in timp ce intunericul e sfasiat din loc in loc de fulgerul stalpilor de lumina. / transa. nemiscare totala. de fiecare data cand o vad ma intreb daca respira, daca nu cumva e o viziune, o statuie, o fantoma. sunt convinsa ca daca as saluta-o sau as intreba-o ceva nici macar n-ar tresari. pare sculptata in vesnicie, rupta de lume, pierduta intr-o realitate numai de ea cunoscuta. / si-atunci incep sa-i tes eu povestea. poveste de dragoste neamplinita – stiu, e un subiect banal. dar tocmai aceasta banalitate confera veridicitate bas
...continuare .
3 comentarii