“pierdut poşetă piele fină/ de damă roz şi cu curea,/ În fund şi-n faţă cu meşină,/ la cârciuma de la şosea” ;/ doar ce-am ieşit, eram în hol,/ m-am dus şi eu pân-la veceu…/ cu acte, ruj, aveam şi-un pol/ În hârtiuţe de un leu,/ trusa de unghii, fixativ,/ (că rar mă duc la coafeză)/ batiste, pixuri, laxativ,/ ce nu aveam, cheia franceză…/ “cine-a găsit-o, să ia totul,/ o rugămimte aş avea :/ trimite-acasă idiotul/ pe-al cărui umăr atârna !”/ valeriu cercel
2 comentarii