in seara albastra si fermecatoare, in imensitatea senina si calma, mi-am ridicat capul aidoma unei lebede,si, privind in jur speriata dar fericia,glasul meu a inceput sa prinda aripi. intai timid,abia indraznind sa paseasca, s-a transformat usor in ceva ceea ce eu insami nu mai auzisem niciodata./ inmarmurita,imi ascultam glasul. parca se desprinsese de mine. nu-mi mai apartinea! se indeparta mereu de mine...se inalta spre cerul infinit. ajuns printre stele, in sclipirea lor eterna si fabuloasa pare atat de indepartat.../ cu forta,frumusete,gingasie si gratie neintalnita,vibra intens.fericire,iubire,frumusete,altruism absolut..toate aceste vibrau in glasul ce se imbina armonios pe gama cerulu  ...continuare .
14 comentarii

la vreme de seara mi-a venit gandul care-mi vine mereu, ca neghinita din poveste, in urechea dreapta.../ si anume sa ne unim cu ce avem, cu ce putem, ca sa imbunatatim lumea in care traim.unii au o haina in plus, altii pot rupe de la gura o bucata de paine pentru flamanzi, unii au darul cuvantului, altii darul de a canta si mangaia inimi.fiecare are ceva de dat pentru cei care au nevoia de a primi./ exista in internet un program numit "inima", sa-l instalam si sa-l folosim neincetat!
76 comentarii

atat de adanc ma tulburi, / ma atingi atat de demult, / atat de tarziu../ carbune fierbinte / in dimineti de pantec,/ simt causul palmelor tale/ in jurul calciiului meu/ drept sau stang, nu mai stiu.../ peste genunchii mei iti presari rasuflarea.. / tu, pedeapsa cea grea din zbaterea mea/ muzica fiintei, destin si descantec/ sunete mute pe portativ../ ochii tai, intunecati,/ cu gene vii, muscand din patimi,/ infipti in mine, definitiv./
8 comentarii

.
50 comentarii

dacă ionuţ este forma diminutivă a lui ion, ce rost mai are ionuţel-ul? da, poate fi o formă de alint a numelui ionuţ. În fine. mă dor genunchii. ora s-a schimbat, am trecut la ora de iarnă. se întunecă mai repede acum. intru în acea perioadă de aşteptare. de aşteptare a primei zăpezi, a crăciunului şi veseliei pierdute undeva în copilărie, pentru că acum, sărbătorile de iarnă nu înseamnă decît vînzări, creşteri ale vînzărilor. griji, bani, frig, încălzire centrală. asta aduce cu ea iarna. de ce? ne-am adaptat între timp. trăim cu toţii în minciună. ne minţim între noi, ne minţim pe noi. poate doar copii preşcolari mai aşteaptă cu înfrigurare şi  ...continuare .
26 comentarii

anul ăsta paştele cailor se suprapun peste kalendele greceşti, precum soarele când eclipsează luna. acest lucru se întâmplă doar o dată la o extindere de univers./ acuma, care-i scopul cauzei motivului de pretext al prezentei elucubrante elevaţii?/ rugămintea mea este să mă ajutaţi. lucrez la un amplu tratat cu privire la obiceiurile şi ritualurile populare, poporane, proletcultiste, extrasenzoriale şi spirituale (nu spiritiste!) care se au în loc cu ocasiunea acestei rarisime intrări în labirint / vă mulţumesc şi mă angajez să vă enumăr şi amintesc în prefaţă.
28 comentarii

hai sa dansam dragostea mea/ eu, in soare cu ochii deschisi / tu, cuibarit in pintecul meu/ de cind ti-am simtit bataia inimii/ te cunosc / de un secol/ hai sa dansam / viata/ dragostea mea
4 comentarii

text sters de autor
9 comentarii

luna rasare/ in picioare/ pe curmale/ si sare/ am facut-o/ la intamplare/ this is a bad joke!!!
19 comentarii

/ ...
20 comentarii

până la cenuşă mai e o ardere pe rugul de mure/ dincolo de perdele e ceaţă/ soare gângav minte gălbui/ gândul la tine ca un măr roşu în coşul cu pere/ cobor în zigzagul toamnei linie frântă/ / mi-au înfrunzit tălpile dragul meu/ /
71 comentarii

încă mai ţes ştergare din undele nopţilor / pentru fiecare fântână/ părăsită surpării în lut/ câte unul/ aud cum îmi trece suveica prin sânge -/ foşnet de ierburi mirându-se vântului / aşteptările au miros de lemn crud/ gândul / îşi tremură umbra în ape/ pe ascuns / mai înnod o scânteie/ cât o sângerare de mierlă / zeciuită apusului/ / copyright adriana lisandru / /
18 comentarii

nu vreau să produc stupoare,/ nici s-ajung iar de poveste :/ musca, pentru mine este/ cea mai proastă zburătoare ;/ n-am nimica personal/ chiar de este vreunul, frate,/ care intră şi se zbate/ În vreo balegă de cal,/ sau aşa cum zice-o vorbă,/ precum dumneaei, în grabă,/ doar ca să se afle-n treabă/ se amestecă în ciorbă,/ Şi apoi, privind la fapte,/ că pot face-o epopee (!)/ făr’ să aibe vreo idee/ cade-aiurea şi în lapte,/ Însă treaba cea mai cea,/ de consider musca bleagă,/ când mi-e lumea a’ dragă/ pică proasta-n ţuica mea,/ chiar când trag un păhărel,/ nu-i scot vorbe, numa’ zic,/ cicătelea mi-e amic (?!)/ mă trezesc, aşa, cu el…./  ...continuare .
3 comentarii