voi lăsa primăvara aceasta/ de azi/ să mă pătrundă cu toată dantelăria ei de rădăcini aeriene/ să-mi cerceteze sufletul, să-l dozeze în fiole inegale/ cu reactivii inventaţi cât timp n-a mai venit/ voi lasa-o să-mi descopere simbiozele/ cu mareea, fulgerul şi păsările din palme/ să-mi pună fluxul vital sub microscop/ nutrindu-i dependenţa de inima mugurilor/ În care se trezesc florile nenăscute / să-mi numere tresăririle să-şi graveze ploile cu spirale/ de fiori răsturnaţi neatent / din scâncete cu nuanţe de senin şi ierburi/ uimindu-şi neaşteptările cu expansiuni de culoare / mă voi lăsa sorbită în atingere/ o altă licoare setei sale de început / oda  ...continuare .
45 comentarii

mi-am scos sufletul din cutie/ Şi toate simţurile erau întinse pe cordar./ acum iubirea poate să-şi treacă arcuşul peste / acordându-mă./ cortina tremură, încet se-nalţă/ Şi viaţa se aşează mai bine în scaune, aşteptându-mă./ -de ce închizi întotdeauna ochii?/ -ca să văd sunetele. / cuvintele se înfăşoară căutându-mă/ iar literele mă ciupesc, pizzicato./ acesta-i partitura ce am descifrat-o, / de unul singur./ la început a fost cuvântul!/
8 comentarii

mai am un singur dor (iii)/ norocul nostru, apărut abia după vreo două ore de aprobări din cap din partea noastră, a fost o criză de tuse a lui costea. tot încerca să mai zică ceva, dar pieptul îi scotea sunete de tobă stricată, încît cu greu reuşi să ne explice cum că de fapt l-a tras curentul în autobuz, că e mai sensibil la gripe şi că, fir-ar să fie, tusea asta spartă cu cocoloaşe de flegmă pică la fix pentru sinuzita lui, după care o zbughi la baie să se doftoricească. prin urmare, noi şi doamna costea. mîna destinului a potolit biciul lui dumnezeu. slavă domnului!/ – Şi ce-aveţi de gînd să faceţi zilele-astea în oraş? – începu femeia./ suna  ...continuare .
8 comentarii

mai am un singur dor (ii)/ ne-am ruşinat un pic, ca la comandă, eu am încercat să-mi netezesc cutele apărute între timp pe stofa kaki a uniformei, Ţofel, ce să mai zici, deşi îl cunoaşte pe costea de vreo patru ani, a încercat să-i dea o replică, destul de firavă însă. parcă se chinuia să facă prima declaraţie de dragoste:/ – noi, dom’ căpitan – apoi ceva mai cu vlagă – doar nu stăteam să vă priveghem atîta drum! – adevărul e că o convocare aduce a permisie. program lejer, formalităţi pedagogice, iluzia unei libertăţi temporare. trei zile. la drept vorbind, eram fiecare pe barba lui, numai că impresia lui costea era fermă. trebuia să joace un ro  ...continuare .
comenteaza!

mai am un singur dor (i)/ cuvintele sînt ciudate, deseori joacă feste. mai ales în armată, au înţelesuri îndoielnice, duble, ascund intenţii greu de aproximat. sînt incontrolabile. dar nu întotdeauna e aşa. mi-am dat seama de toate astea, încă o dată, acum, la ultima convocare. mai era nevoie oare? poate că da. Întotdeauna e nevoie. necesitatea trebuie luată în calcul mereu, e un priveghi permanent. / ne porniserăm spre tulcea eu, Ţofel şi costea. faluhin invocase o problemă medicală, aşa că rămăsese pe bară. e minunat cînd eşti anunţat pentru convocare. ceea ce, în sine, este o plictiseală. minunea e a oamenilor pe care-i vezi, feţe noi, pentru că ajungi  ...continuare .
comenteaza!

ne-am minuna o vreme/ am umple apoi cupele de întuneric cu cergi în dungile curcubeului/ leuşteanul şi melcii ne-ar locui visele o vară / tu întreg eu pe jumătate adormită/ ne-am trezi pe plaja dezbrăcată de nisip/ ne-am cresta tălpile în pietre ciobite de vânt/ ne-am amesteca sângele şi valurile / eu întreagă tu pe jumătate icar/ am înşira îngemănate cearşafuri/ vele îmbarcărilor spre îndepărtate cytere.../
85 comentarii

/ 1. nu iti crea o imagine falsa. este incomoda, greu de intretinut si usor de depistat./ 2. fii prietenul dusmanilor tai. un proverb islamic spune ca „numai iubindu-i poti sa-i distrugi”./ 3. ramai modest. dar fa in asa fel ca lucrul asta sa se stie. trebuie sa ai orgoliul modestiei tale./ 4. daca pierzi teren lasa impresia ca ai facut-o intentionat. impune un principiu: am dat doi pasi inapoi, ca sa-mi pot lua avânt./ 5. nu fura pe nimeni. daca o faci totusi, schimba obiectul intr-o alta podoaba./ 6. nu refuza ajutorul imbecililor. pentru a ramâne sus iti trebuie unanimitate./ 7. nu-ti explica greselile. invaluie-le in mister si abstractiune. nu schimba mare lucru, dar deruteaza./ 8.  ...continuare .
16 comentarii

cand mai am ragaz peste zi, ori in cate o noapte insomniaca, intru in arhiva cafenelei. nu am un plan anume, aleg doar o zi, imi stabilesc un pas (spre exemplu din trei in trei zile) si cetesc subiectele de acolo. si comentariile. / rasfoind am zambit, mi s-au strepezit dintii si neuronii, am ras de-a dreptul, v-am blagoslovit cu oarece ganduri bune – pentru inteligentele voastre, am cetit ce mi-a picat sub ochi./ constat ca, uneori, cand autorul ramane in pana de idei, ori schioapata versul, ori gandul se frange pe undeva, (as zice ca) are un instrument imuabil: crisalida la indemana poporului! / si de aici – da-i si lupta: crisalida-i precursorul iubitei, cerului, palmei, gandului, zamb  ...continuare .
15 comentarii

ochii tăi albaştrii, mă bagă-n boală/ părul tău brunet, de domnişoară/ Şi machiajul tău, de vampiroaică rară./ văd chipul tău privind la lună,/ eşti ca o muză şi te iubesc cu inimă nebună./ pielea ta catifelată, n-am s-o uit vreodată/ pentru că doar pe tine te doresc, dragă fată./ vino să ne petrecem noaptea toată/ Şi să sperăm că nu se termină niciodată./ tu eşti femeia minunată, dar ciudată/ ce mai zăpăcit deodată/ căci mă înec în ochii tăi, viaţa toată.
12 comentarii

lui c. ii placea sa facem dragoste pe bancheta din spate a masinii. ii placea si-n alte imprejurari, dar acolo zicea ca ma poate admira cel mai bine datorita perspectivei limitate. era un vanator de detalii, un fotograf ; imi iubea fiecare curbura a corpului si eu in clipele acelea ma simteam ca o opera de arta faptuita din mangaierile si vorbele lui./ a. se trezea foarte greu dimineata si numai dupa sute de sarutari si mangaieri. era nemaipomenit de talentat, un suflet mare care se simtea prizonier intr-o lume meschina. avea mereu nevoie de incurajari, dar odata ce reuseam sa-i indepartez incertitudinile, abia mai puteam tine pasul cu imaginatia lui. faceam dragoste cu orele si apoi ador  ...continuare .
48 comentarii

raman o gramada de trentze si nimicuri in urma noastra. o diploma colea, o medalie, o lingurita de argint, cinspe poze, treij' de coli de hartie cu scris marunt, marunt si indescifrabil./ vin pasi necunoscuti si maini searbede sa scormoneasca in nimicurile lasate in urma noastra. si nu inteleg nici cat drobul de sare de ce ne-am lasat irositi intr-un cotidian anost, de ce ne-am complacut, de ce ne-am mintit cum ca nu suntem in stare, ca nu putem./ i-am spus de atatea ori: tu esti frumoasa, esti desteapta, esti puternica. m-a privit de fiecare data cu ochii inlacrimati, speriata. da' ce o sa zica lumea. da' nu pot. fel si fel de scuze. sa se acuze. ori ascunda. de ce sa lupte, nu? cand mai  ...continuare .
20 comentarii

" semănăm - foarte mult - cu aşteptările noastre"/ tzutzu 1;/ " femeia căsătorită care nu îl ascultă pe soţul său , este neascultătoare faţă de dumnezeu" tztutzu 2.-/ "lenea merge atât de încet încât nu îi este greu sărăciei să o ajungă din urmă şi.....să o .....depăşească "/ tzutzu i21.08.92.
21 comentarii

absolutul, asa cum il gandeste mintea imperfecta a oamenilor, nu este altceva decat incercarea prosteasca de a avea in palme un curcubeu. fiecare dintre cei ce acced la absolut se nefericesc sperand la concretizarea unei meca imaginare./ mergea istovit printr-un desert fara margini, cu o cruce de argint intr-o mana, si sticla in care fusese apa, in cealalta. si inca ceva... imaginea unei oaze verzi, imprejmuita de palmieri mari, cu in izvor rece prin care se vedeau chipuri ale lui narcis valurite, ochi luminosi, zambete complete, oglindirea absolutului... inchise ochii, in mersul lui prin desert, si se vazu pe el oglindindu-se in apa ce forma mici baltoace cristaline, pe pietrele curate...  ...continuare .
17 comentarii

suntem gospodari?/ suntem!/ suntem inventivi?/ suntem!/ suntem zglobii?/ suntem!/ suntem jmekeri?/ suntem!/ pai bine domne' atunci hai sa inventam si noi ceva, sa scoatem patentu', sa-l vindem la bogatasi si apoi sa fugim in lume. deci,/ fiecare cafegiu pune un ingredient!/ pe zi, pe ora, pe secunda, pe luna... cum il duce mintea, cum il paleste chefu'./ de mesticat mesticam cu totii. stiti bancu, da?/ buuuuun, la treaba deci!/ primul ingredient: mililitri de cordialitate taiati cubulete rombulii.
39 comentarii

m-am îmbolnăvit subit./ aşa-mi spune medicul de familie./ Şi dacă nu aş fi făcut analizele indicate./ dar le-am făcut./ Şi mi-a ieşit că am, auzi dom’le:/ sindromul lui ulisse./ (fi-i-ar să-i fie de cap bolile de le-a adus în lume)./ Şi uite aşa, trebuie să-i îmbrac singurătatea/ să-i port sentimentul eşecului / Şi mai trebuie să şi lupt pentru supravieţuire./ de parcă viaţa mea nu mi-ar fi ajuns./ da-ntreb şi eu,/ din asta se moare?/
2 comentarii