adevăratele poezii, nu se scriu.../ nu au cum să se scrie/ ele.../ te ridici puţin pe vârfuri şi, desenezi pe cer/ o noapte frumoasă,/ plină de stele/ alături de o lună mare şi îmbujorată, aproape de inima ta/ te ridici puţin pe vârfuri, sau nu...mai bine,/ apleci cerul spre tine/ asemeni unei crengi/ şi-i culegi seninul pe care-l pui după ureche să-l auzi/ te ridici puţin pe vârfuri, apoi, te apleci puţin în faţă/ doar atât cât să poţi admira de pe marginea norilor/ timpul.../ (jos, sub tâmple, se întinde peste şapte clipe/ şi şapte amintiri,/ ca şi-ntr-o poveste despre tine,/ un bâlci mare şi roz,/ cu râsete şi sclipiri,/ oameni şi paşi de dans
...continuare .
21 comentarii