|
arhiva: 08/11/2010
De ce iubim
de
alek
la: 08/11/2010 23:04:21
seara de vara. se aflau in acelasi loc. locul lor. locul in care puteau vedea totul – totul lumii si totul lor./ stateau, privind raul cum trece pasiv pe sub ei, singurul martor al sentimentelor si gandurilor lor./ soarele murea incet, lasandu-si sangele curat si arzator pe firavii nori./ totul trece, doar ei raman./ - ma simt straniu, spuse cu un glas in care puteai simti curiozitatea si fericirea acelui moment. ma simt de parca as fi inconjurata de o dulce, asa de dulce si totusi – or’ poate de-aceea – atat de-amara melancolie incat ma destram in mii si miliarde de bucatele./ locul bucatelelor il luasera cuvintele, care se raspandira in jurul ei – in mintea celui de langa ea, car
...continuare .
35 comentarii
|
|
22:27
de
alek
la: 08/11/2010 23:01:52
obrazul meu drept e zgariat de surasul tau sardonic,/ in timp ce cu mana mea stanga/ incerc sa prind conturul cuvintelor tale/ transparente
19 comentarii
|
|
La pomul lăudat...
de
Murafa
la: 08/11/2010 22:01:03
când văd multe comentarii la un text, intru să îl citesc, sperând că e unul bun de a atras atenţia cafegiilor. dar cafegiii fac un fel de forum pe subiect... propunere: aduceţi discuţiile la o cafea, să nu mai piardă timpul ceilalţi citind textele...părerea mea.
27 comentarii
|
|
Acasă
de
Murafa
la: 08/11/2010 21:02:55
am găsit prin mirişte/ drumul spre casă/ unde mai miroase a liliac ./ Într-un colt, sub nuc,/ caut copilaria ./ În praful uliţelor/ mă aşteaptă copilul/ cu ochii uscaţi;/ găsesc fântâna/ din care izvorau visele ./ În adâncimea ei/ mă strig pe nume/ şi ecoul îmi răspunde a pustiu …/ de mult cautam drumul spre casă/ fără să ştiu./
3 comentarii
|
|
Orbii viseaza?
de
Alexandros
la: 08/11/2010 16:25:09
cei nascuti fara vedere pot visa?/ visul pentru mine este o experienta preponderent vizuala./ presupun ca aceia care s-au nascut cu vedere pot extrage din memoria lor vizuala, acel putin sau mult ramas, in functie de data pierderii vederii, elemente care le-ar permite vise. / cum arata ceva ce vezi cu mintea si nu vezi cu ochii?/ lipsa functiei vizuale pe mine nu ma convinge ca anuleaza formarea a ceva in creierul nevazatorului ce poate fi numit imagine, ci doar ca e uimitor de distorsionat, de ireal.
18 comentarii
|
|
Infirmii nu merg in paradis
de
Murafa
la: 08/11/2010 15:17:05
cred că nu m-ar fi durut atât de mult realitatea, dacă nu aveam amintirea anului trecut. sau a celuilalt an. Întâi am simţit oboseala în picioare. inexplicabilă. tăcută. ameninţatoare. tot ce e tăcut pare şi ameninţător. Şi durerea aceea nelocalizată era ameninţătoare. nu de la început, pentru că rar îti dai seama când vine un început. ca să nu obosesc, mergeam mai încet. mişcările îmi erau lente... până ajunsesem să cred că e un firesc. mi se părea că sunt în normalitate. cei din afară mă vedeau leneş în mişcări, comod chiar. Şi doar un ochi de specialist, al lui toni, a observat că e un ceva. nu ştiu dacă a fost un noroc descoperirea lui (pent
...continuare .
14 comentarii
|
|
zvîrcolirea nopţii
de
INSULA ALTUIA
la: 08/11/2010 15:07:39
noaptea îşi neglijează lecţiile pentru a doua zi / i se pune / un nod amar în gît şi-o umezeală/ în ochii de căprioară cu picioarele tăiate / tăcerea e o lectură fără litere / ca o dezinvoltură vegetală / copac lîngă copac plictisiţi / deşi fiind buni amici / nu-şi primesc cuiburile / din iarbă crudă / şi colbul muzeelor. / / ferestrele cerului se deschid / îl incomodează fracul negru / are un glas de bas / lipsit de dulceaţa / ca o deznădejde / a mîniei dumnezeieşti / în amintirea unei fete moarte / de tînără.
4 comentarii
|
|
Delir
de
Homo Stultus
la: 08/11/2010 14:57:59
acum vreo câteva zile, pe o bancă ÅŸedea cuminte ÅŸi zgribulit un pui de gripă. avea niÅŸte ochi de câine bătut cu ziarul în ziua de crăciun. sincer să vă spun, eu sunt om milos. când l-am văzut aÅŸa, copil de pripas al unei nesimÅ£itoare maici, m-am crezut dator să îl invit să petreacă un timp cu mine. / după ce s-a codit o vreme, a acceptat. nici nu ÅŸtiÅ£i ce binecrescut e. ca să nu vină cu mâna goală, în prima zi mi-a adus o durere de gât ÅŸi o tuse seacă. de ieri, mi-a înmânat buchetul de frisoane. bonus, un nou record de debit. amazonul e un pârau amărat pe lânga nasul meu. / suntem din ce în ce mai apropiaÅ£i. până ÅŸi visele mi le petrec în jurul sÄ
...continuare .
18 comentarii
|
|
Antologiile revistei SINGUR.Comunicat 2
de
Stefan Doru Dancus
la: 08/11/2010 14:23:58
antologiile revistei singur.comunicat 2/ precizare: deşi numărul autorilor care au trimis materiale pentru a apărea în antologii este imens, numai autorii confirmaţi au plătit taxa de participare. dacă cineva susţine că a fost respins şi a plătit, să facă dovada de plată (chitanţă poştală sau bancară) ori să ne apeleze la adresele de contact menţionate peste tot. de altfel, înafara acestei taxe de participare, grupul media singur a investit 1200 euro, sumă care ar trebui să fie suficientă pentru a acoperi tot ce ţine de bunul mers al acţiunii. / statistică/ numărul total al autorilor care au trimis texte pentru a apărea în antologiile revistei singur:/ 1.poezi
...continuare .
comenteaza!
|
|
Eliberare
de
gabyp
la: 08/11/2010 14:08:40
imi pierdeam tĂcut paŞii prin noianul/ gÂndurilor fierbinŢi Şi vroiam sĂ cerŞesc/ starea eliberĂrii de nemurire. dar cui?/ cuprinde-mi mâinile şi mă-nsoţeşte/ pe ultim drum de vreme prăfuit,/ căci buruienele în largul lor vor creşte/ iar liniştea îmi voi găsi-n sfârşit!/ că plec, acum, nu-mi pare rău prea mult,/ poate doar un regret minor/ că n-am ştiut odată să te-ascult/ Şi toată viaţa am fost un trecător./ nu mă striga,să nu mă plângi,/ doar lasă-mă acolo unde sunt./ tu du-te seara printre colţi de stânci/ să-mi asculţi cântecul purtat de vânt./ e prea târziu să plâng. acum ,/ eu anii mi-i înşir în salbe./
...continuare .
comenteaza!
|
|
Corida
de
Murafa
la: 08/11/2010 13:55:54
alerg ca taurul după himera roşie./ În întuneric sunt numai eu şi ea…/ suliţa/ se va înfige nemilos în carne,/ dar obişnuinţa de a alerga / după himeră/ va fi mai puternică./ am să omor taurul,/ am să-l omor cu propria-mi moarte. / / /
6 comentarii
|
|
la Văratec mă ajunge toamna
de
Sancho Panza
la: 08/11/2010 08:39:33
la văratec, altfel curge totul,/ timpul s-a făcut răşină-n brazi,/ liniştea e pâine coaptă-n vatră,/ alta e măsura pentru azi./ altfel te trezeşte înserarea -/ mortului din tine, clopotar./ trece duhul locului prin ziduri/ să aprindă candele de har./ sorb răcoarea toamnei ca pe-o apă/ proaspăt înălţată din fântână,/ toată neputinţa mea de om/ Ţi-o aşez în iertătoarea mână./ din ascunsul tău, priveşti şi vezi/ cum în cupa asta de pământ/ se înmiresmează cu sfială/ încercarea de-a te prinde-n gând./ aş îngenunchea, dar nu simt trupul/ iar cuvântul meu e tot o rană,/ la văratec mă aşez în mine/ ca într-o dumnezeiască strană./
20 comentarii
|
|
|
 loading... |
