pe cât de tari se laudă bărbaţii/ c-ar fi în muşchiu’ lor ăla vioi,/ pe-atât se plâng mămicile lor, taţii,/ ce-au fost, din amintiri, cândva eroi ;/ nu existau pe-atunci telenovele,/ iar duşul îngheţa pân’ se culcau,/ de lipsuri nu mai zic, nici de lovele,/ dar şoimii,-n mândra patrie, sporeau,/ făcând, să mă iertaţi, din ăla bici,/ săreau şi peste mese, dar în pat,/ chiar dac’ o fredonau pe la servici,/ acas’ vedeai al muncii rezultat,/ primind îndemnizaţii şi prime,/ la numărul de şoimi şi de ierunci,/ fiind munca de jos la înălţime,/ c-aşa era politica pe-atunci,/ iar dacă ajungeau la o duzină, / nu aveau loc în ziare şi reviste !/ f
...continuare .
1 comentariu