nebun aleargă o fantomă…/ ca o pată neagră de culoare…./ vântu-i alină durerea,/ lovit de vitraliile naturii…/ răpus cândva în luptă,/ arcul ce la biruit sub bolta de cleştar./ timpul lui a trecut,în nisip sa transformat/ o umbră străină cu chip de ceară,/ ce bântuia pe străzile cetăţii./ sub piatra arcadelor gotice medievale/ cu paşi pierduţi în aburul nopţii,/ căutând cetatea năruită…/ să reclădească din nisipul transformat…/ o clepsidra cu blazon a frunzei crinului regal/ pierdută-n eternitate,pierdută-n uitare…
4 comentarii