într-o seară, pe când luna se prelingea din ochii mei/ precum o bucată de unt topit,/ m-am apucat să te conturez pe o pânză de aer/ pe tine, bărbatul de niciunde/ am închis ochii şi te-am răsuflat încet/ prima dată ţi-am conturat părul între degetele mele/ apoi chipul,/ ochii,/ obrajii,/ nu am uitat tâmplele, bărbia, buzele/ reţin felul în care îmi bătea inima/ locuia în mine o colivie închisă/ ţi-am conturat umerii, braţele, trupul,/ la urmă ţi-am lăsat palmele/ le-am cules în ale mele/ asemeni unui buchet demult pierdut/ mi-am trecut palmele peste palmele tale/ încet/ ca şi când de acolo, din mijlocul lor/ aş fi vrut să mă mai nasc o dată/ sau poate
...continuare .
30 comentarii