unii scriitori se zbuciumă ca să scrie, au nevoie ca stimulente de alcool, ţigări, droguri şi sex. sau de dead line-uri ca să-i precipite şi să le focalizeze atenţia. altora le iese de la prima mână, corecturile ulterioare fiind nesemnificative. sigur că, din punctul de vedere al receptării publice, doar valoarea operei contează. omeneşte însă, cei din urmă sunt mai în câştig, efortul lor creator fiind mai redus, şi au ocazia să-şi sporească dimensiunea operei mai rapid, dacă lucrează după un program strict şi nu sunt loviţi de lene. petru popescu ilustrează strălucit categoria. printre condeierii români, popescu apare ca un tip care conduce o maşină de curs
...continuare .
8 comentarii