s-a opintit sufletul/ pana-ntr-o gara de la marginea lumii/ acolo, printre pietre si mal,/ incovrigat si zgribulit/ si-a lasat povara pe o punte/ si a trecut singur/ dincolo…/ dimineata/ l-a gasit printre fluturi/ alerga ca un copil / sa-i prinda…/ dar ei se jucau…/ erau verzi, prea verzi…/ si el a obosit. / / pe seara/ cu talpile tocite / de atatia fluturi / cu pleoapele prea grele de noapte/ s-a intors sufletul/ la puntea sa./ dar acolo.../ nimicul respira aer de stapan./
2 comentarii

mi s-a parut interesant articolul asta... ca tot s-a mai vorbit aici despre asa ceva.../ dau linkul, textul fiind prea mare pentru o singura confa.../ http://www.observatorcultural.ro/lasitati-neonestitate-tribunal*articleid_25302-articles_details.html
7 comentarii