deseori pe vreo alee,/ când cu joaca m-am luat/ în copilăria mare,/ de-un scop mândru m-am legat./ păsărelele din parcuri,/ pe traiecte iluzorii,/ mă-ndreptau spre semilune/ cu statuile notorii/ şi-mi doream ca după viaţă/ să-mi fac locuşor în parc/ după merite plătite,/ pe un soclu să mă-mbarc./ paznici, străjuiau aleea/ cu pumni albi, în sus, castanii/ şi-n deplină siguranţă/ îmi ziceam să treacă anii./ si-au trecut, nu pot a spune…/ siguranţa-n frământare/ a vagabondat tot timpul/ liberă prin închisoare./ n-am călcat porunci prea multe,/ poate –aşa mi-o fi fost scris,/ n-am sculptat pietre de moară/ decât noaptea şi în vis,/ doar mi-am
...continuare .
8 comentarii