teiul si malaiul negru/ / si parca-s vii si par ca nu-s/ o simpla foaie spre apus./ si par ca-s vocea unui tei/ ce-si plange anii din alei./ pe poteca mohorata,/ unde cade frunza rupta,/ pe pamantul tot mai sterp,/ randunici il mai astepta./ toamna-si nu mai sufla neaua,/ cuvintele-s golite toate,/ geaba mai citesc o carte,/ stand pe banca ruginita.../ capu-mi umbra n-are parte,/ toamna sufera in soapta,/ pasari inca se mai cearta,/ iar din carti rasuna moarte/ boabele malaiului cel negru.
48 comentarii