o frunză între două jumătăţi de toamnă/ ce-mi consola pudoarea clipei, smulsă,/ spre dimineaţă a căzut răpusă/ lăsându-mă octombriană/ cu gându'-ntors precum vinul în must/ cu sfinţii furişaţi de prin icoană/ În cana de cafea doi nori am muls/ Şi am plouat octombriană / trecând prin toamnă fără-de–veşmânt/ mic-dejunez apusuri fără vamă/ Şi în oglinda apelor de ploaie/ mă îmbăiez octombriană/ / din înserarea cupelor degust/ lumină în culori de curtezană/ sub baldachinul visului sădesc/ seminţe de octombriană/ / mai pun de-un ceai de veşnicii ,/ precum mă ştii,/ octombriană/
11 comentarii