noaptea încinsă se despuiase grabnic de nori, lipsită de pudoare, şi strălucea acum ca o femeie pregătită pentru noaptea nunţii, iar luna plină veghea somnul liniştit al satului înghesuit între dealurile ţintuite cu viţă-de-vie. undeva, într-o margine nevăzută, ţipătul unei bufniţe izbucni şi se fărâmiţă, împrăştiindu-se pe uliţele tolănite printre case, un câine hămăi neputincios către niciunde şi el se aşeză pe treptele prispei, pufăind alene. pentru câteva secunde, i se păru că luna se prăvăleşte peste turla bisericii şi se înfige ca o sinucigaşă furioasă în crucea din vârf, dar strânse pipa între dinţi şi îşi spuse că astfel de g
...continuare .
comenteaza!