toamna fusese seacă şi uscată, apoi, către sfârşitul lui octombrie, porţile cerului s-au deschis lăsând puhoaiele să inece pământul. pământul până mai ieri uscat, se transformă într-o pastă lipicioasă în care picioare se afundau până peste glezne. nu dorea, toamna, să plece fără să-şi fi pus amprenta asupra anotimpului ce-l stăpânea. pădurea, prin care până nu demult vântul se juca printre frunzele ruginii întărite de vremea căderii, era acum golaşă. nu se mai vedeau decât crengile uscate ce păreau a fi degetele uscate ale unui uriaş carbonizat. Şi ploua şi ploua. cerul gri-cenuşiu părea că stă agăţat de vârfurile copacilor şi că nu mai vre  ...continuare .
3 comentarii

vara anului 1919. orăşelul părea mort. ziua, deosebit de călduroasă se apropia de sfârşit. vântul de seară prinse a bate ceva mai răcoros stârnind suioare de praf din drum, asemeni unor mici tornade, iar copacii de pe marginea drumului prinseră viaţă, foşnind. câte o caleaşcă mai trecea din când în când pe drumul pietruit, caii tropotind ritmic şi monoton, ameţiţi şi ei de căldura de peste zi./ peste tot, la toate casele, geamurile se deschideau lăsând să pătrundă în odăile reci şi întunecoase, un pic de lumină şi aer proaspăt. unde şi unde, câte o fata din casă prinse a scutura un stergar ori un mic covor pe geam , nu înainte de a se uita ca nu cumva  ...continuare .
4 comentarii