auzind povestea cu ursuletul de la sibiu, mi-am adus aminte de niste prieteni si de povestile lor adevarate totusi. banuiesc ca putini stiu ca in tarisoara asta este cel putin o echipa de tineri nitel mai in varsta ca mine, care s-a ocupat inca de prin anul 2000 si inca se ocupa de salvarea ursilor. tre sa ai un pic de nebunie sa faci treba asta , curaj sa iesi din propriile sosete si sa te ocupi de mos martin aflat in situatii limita. un urs prins in latul braconierului, un urs fara un picior pe care probabil si l-a ros ca sa scape dintr-o capcana, un pui de urs ramas orfan, etc. mai greu este de ursii ce s-au invatat sa se apropie de oameni, ursii ce nu mai au frica de om. aceia sunt foar  ...continuare .
9 comentarii

era dimineata, zi de vineri. costel se trezise devreme pentru ca avea de plecat in cursa. trebuia sa transporte cereale in zona brasovului. amarat cum era de vreun an incoace, incepu sa manance din fasolea de post fara carnuri sau sunci ca sa nu plece la drum cu burta goala. totusi se gandea mestecand ca parca e cu afumatura. afumatura nu era in fasole era in bucatarioara aceea ingusta, de ieri de cand bufnise soba. afumatura o tragea pe nari si mesteca la fasole. ciudata este viata asta cand zici ca ai ajuns undeva comod te pravalesti in gol. costel locuia acum intr-o bucatarie lipta de casa de o ridicase impreuna cu nevasta de care acum divortase. cu vreo 25 de ani in urma se casatorise c  ...continuare .
1 comentariu