ALBASTRA

Inot in realul banal ce mă anulează pe părţi…azi albastrul simţirii,ieri nonculoare.Toţi sunt cadavre care se mişcă lasciv catre liniştea sicrielor…Unul işi târâie sufletul nedesprins incă de trup si braţu-i drept stă inert pe asfaltul topit sfidând parcă fiinţa ce a fost, altul moare iar şi iar repetând ,ca pentru noi spectatori pasivi, scena morţii:neatenţia,o maşina si lumină...lumină multă pentru inlocuirea efectelor speciale.
Mă alătur lor,nu de alta, dar ca să dea bine in decor şi urmez traiectoria trasată pe propria lor piele ,de antreprenorul de la pompe funebre-Dumnezeu.Cu toţii am comis un hybris la inceputuri...ne-au plăcut merele.Pentru asta plătim acum cu o viaţă simulată si suptă de esenţă.
Iuţesc pasul,ceea ce provoacă indignare in rândul tuturor, incercând să mă pierd in neantul de după cortina de ceaţă ce se lăsase pe pupilele lor şi imi straâng bine inima in palmă,iar sângele speriat fuge din vene pititndu-se in sân.”Eşti un laş” gândii eu şi când abia mă dezmeticesc ochii se lovesc de tabloul ce se desfaşura in faţa mea:pe o clădire dărăpănată fără geamuri,din beton masiv bleu,cu un scris strâmb de tipar trona numele instituţiei: Pompe funebre.Atunci izbucni in râs.Un râs spasmic cu convulsii,cu buze răsucite şi dinţi batjocoritor de albi.Am crezut,probabil,că mă incearcă psihedelismul din cauza iluziilor cu care mă hrăneam.Am inchis ochii şi am uitat de timp şi spaţiu.Când m-au găsit eram acoperită cu diftină,intr-o cutie dreptunghiulară...Nu puteam să mă mişc şi nici nu mă străduiam prea tare...efectul dlaudenului administrat cu câteva clipe inainte de a-mi fi spălat creierul.Nu ştiu exact cât timp am petrecut aşa in precomă dar un lucru e cert.Atunci când m-am trezit era o linişte ce imi perfora pielea si imi otrăvea cugetul.E momentul in care tânjeam la relaxarea bolnavă pe care mi-o ofereau băuturile.Nu e mult de atunci,dar probabil suficient ca preconştientul să imi joace feste.O văd şi acum prin geamul murdar pe santeza ce se incolăcea in jurul copaselor mele in fiecare seară după terminarea programului.
Samanul mă prevenise...a transgresa divinul e sinonim cu Hamartia.In plus nimeni nu a incercat şi cu atât mai puţin a reuşit asta.
Dar intotdeauna,ca strămoşii pe care genele i-au indemnat sa guste marul,mă complăceam,dar conştient,in a sperjura sacrul...Păcat ar fi putut să iasă o figură bună,aproape perfectă ,sferică,fără colţuri.