Zeului Soare

odă tradiţiilor noastre - #1 - Căluşarii



E gerul de iarnă apus.
E crivăţul falnic răpus.
Sunt frunzele verzi,
Nasc iepele iezi
Şi soarele râde de sus.

Şi-i soare şi-s florile mii
Pe verzile-ntinse câmpii.
Frunzişu’ e-n joc,
Că-i zi de soroc
Şi-i noaptea cea făr’ de făclii.

Şi-i noaptea când ies de sub nuc
Trei zâne de negru bucluc.
Si-nvârt, în ascuns,
Joc vechi, nepătruns
Şi-n noapte, ‘napoia se duc.

Şi-n noapte de le-or urmari,
Flăcăii or înnebuni.
Căci din vechi părinţi
Ele fură minţi
Şi aduc necuratu-n copii.

Şi-aduc necuratul în casă,
De stă usturoiu’ pe masă,
De vin căluşei,
Dansând voinicei
Să arză blestemul, să-l arză!

Să arză blestemul cu joc,
Să-nvârtă alunul de foc,
Flăcăi iscusiţi
Din datini şcoliţi,
Iau dracul de pe-al uşii toc.

Iau dracul de-l bagă-n mormânt!
Şi pun usturoi pe pământ
Şi stâlp pun pe el
Şi-nalţă drapel
Şi fac poartă nouă jucând.

Şi fac poartă nouă în horă,
O horă ce nu are soră.
Nebunul de foc
Il pun la mijloc
Şi zboară in juru-i o oră.

Şi zboară în juru-i pereche,
Daci tineri de datină veche.
Cu vas nou de lut,
Cu apă umplut
Şi-i spun numai vrăji în ureche.

Şi-i spun numai vrăji de năduf,
Şi-aruncă ulcioru-n văzduh
Şi-l udă din cap in picioare
Cu apă din nouă izvoare
Să-l treacă de orice zăduf.

Să-l treacă de orice-ncercare,
Să sară cu danşii-n picoare,
Să intre în joc
Că-i om cu noroc
Şi Domnul îl ţine sub Soare.

Şi Donmul îl ţine-încă treaz,
Să joace Călusul viteaz.
Şi mândrii ei sar,
Şi joacă cu har
Până s-o crăpa iar de azi…

Până s-o crăpa iar de zi
Şi-n fir roş şi alb or ieşi
Cu toţii pe drum,
Cu-al lor joc nebun,
Cu Mutul şi-ai lui doişpe fii…

Cu Mutul şi-ai lui doişpe sori,
Ce fac între fete furori.
Şi vin an de an,
Şi-au scris acest neam,
Pe el şi-ale lui trei culori!

Pe el îl descântă-n vioare,
Şi-n măiastrul joc de picioare.
S-arate cui o fi
Că noi nu vom muri
Şi om fi neclintiţi de sub Soare!