-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

scrisoare catre Lia 1


de vania la: 17/07/2006 17:37:00
modificat la: 20/07/2006 20:29:32
taguri: Proza_scurta 
voteaza:
draga mea Lia, sunt un prost. pentru ca te-am botezat ca pe "personaja" aia geniala din Pendulul... lui Eco, sperand undeva in fundul orgoliului ca eu as fi asemanator cu Casaubon - demn personaj, erudit, in plin vartej al gandurilor, in plina crestere. mi-l inchipuiam, ciudat, si cu niste plete satene, lungi - proba implacabila de libertate... adica ceea ce nu mai am eu, ca de-aia zic ca sunt prost.

sunt prost pentru ca, uite, iti scriu din nevoia de a nu lasa praful sa se astearna pe cuvintele pe care le-am rostit odata. exercitiu disperat de neuitare. ma sperie ca sensurile saracesc odata cu cresterea in varsta si (cum sa nu) cu inceputul unei "cariere" care te obliga la un limbaj lemnos. mi-e foame de epitete si de cuvinte care inseamna mai mult decat scheletul lor grafic. limbajul meu, cu putina culoare pe care o avea, s-a stropsit intr-o uscatura in care zac politeturi exagerate si aparent necesare, formule predefinite ("universale", imi vine sa rad), englezisme compensatoare, prescurtari mesengerice (hai, ma, sa vorbim repede, intens si prescurtat), rugina unor clisee, meduzele unor propozitii din care trebuie retinut,in fapt, doar un cuvant.

cuvintele pe care ni le spuneam bucurandu-ne de ele aproape erotic,sorbindu-le silabele suculente si luminandu-le de conotatii noi, jucause, muzicale - parca ne vorbeam la limita dintre Sorescu si Mozart. bile si cercuri, carevasazica...

am nevoie de un Ionescu in mine.

o sa iti mai scriu, pentru ca stiu ca nu o sa imi raspunzi. cat m-or mai lasa oamenii astia...
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (10):


la limita dintre Sorescu si Mozart:) - de alex andra la: 20/07/2006 22:34:44
Foarte fain. Se vede ca iubesti cuvintele si stii ce sa faci cu ele.
Lia ta nu e decat un pretext.
Iubita adevarata e mai degraba scriitura:)

Lost without music in a world of noises
#134417 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Nu-i asa ca si-au pierdut... - de rolia la: 21/07/2006 21:30:14
Nu-i asa ca si-au pierdut cuvintele consistenta ? .Unii vorbesc doar ca sa se auda .Nu conteaza ce ,cui , si cum o spun .Insa eu ma intreb daca nu cumva "limbajul de lemn" este folosit din varii motive .Daca Lia ta exista i-ti va raspunde candva .Poate ii este dor si ei de muzica cuvintelor incarcate de sens si sentiment .Daca insa ai facut exercitiu
literar ,ai talent ,bafta .
#134545 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
limba de - de vania la: 24/07/2006 20:46:39
nu stiu pe unde citeam de curand ca limba actuala nu e de lemn, ci de plastic, varianta ce mi se pare cu mult mai realista. lemnul e pana la urma natural, viu la origini, destul de greu de modelat, geometric. plasticul se muleaza pe orice suprafata, e antibiologic si nascut mort, pervers si greu de eliminat. cat despre Lia...
#135113 (raspuns la: #134545) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Omniprezentul plastic - de rolia la: 27/07/2006 20:08:26
Omiprezentul plastic,da ai dreptate ,are toate "calitatile necesare timpului in care traim " .In ce o priveste pe Lia , continua sa -i scrii ,o ve-i regasi candva ,daca nu in ''prezentul" acesta ,intr-unul viitor .Totul este sa fii pregatit ,sa o recunosti .
#135902 (raspuns la: #135113) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
vania - de Cri Cri la: 04/08/2006 00:42:38
limbajul meu, cu putina culoare pe care o avea, s-a stropsit intr-o uscatura
Sincer, nu cred ca esti in pericol. Nu aici, cel putin.:)

Iar daca ma intrebam de unde parca "te stiu", e fiindca am patit fenomenul descris de tine: am citit si am plecat mai departe visand. Ca nu ne vom mai pune intrebarile astea niciodata. Ca vom sti mereu sa gasim zbor pentru cuvinte in noi, intre noi.
Societatea? Profesia? Ne ingradesc doar aparent.
Cred ca mai multe finantzari am obtinut din cauza limbajului direct si cu conotatii surprinzatoare, pe alocuri chiar "colorat", decat datorita meritelor proiectului pe care-l descriam.
Cineva, insa, trebuie sa sparga gheatza (a se citi "tiparele"). Nu suntem ingraditi dinafara, de subiectul expunerii, ci din interiorul nostru, de teama parerii celorlalti, pierzand, astfel, din vedere ca si lor le e teama de acelasi lucru; ca dezinhibarea noastra poate declansa reactii in lant :)
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#137318 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cri - de vania la: 04/08/2006 20:00:52
pericolul intervine atunci cand nu mai realizezi ca folosesti in fiecare zi aceleasi cateva sute de cuvinte si cand asta nu te mai ingrijoreaza. ce am scris e o frica perpetua de aceleasi culori, aceleasi vorbe, aceleasi trasee de gandire. mi-e frica de a nu-mi fi frica.

daca am putea sa gasim mereu zborul cuvintelor, pe care sa-l alimentam cu bruma de suflet, am fi salvati. dar la mine teama de a-mi trage cuvintele dupa mine, si nu de a "le" zbura ramane, nu stiu daca e bine ori rau, dar cert e ca o resimt ca un impuls de a nu merge pe aceleasi carari - nu stiu daca reusesc, dar urmand tiparele nu ajungi niciodata la tine.

cu gandul la o dezinhibare vie si in lant, vania.

#137400 (raspuns la: #137318) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
vania - de Cri Cri la: 05/08/2006 00:37:08
Se spune ca teama ne tine in viata.
Zborul se exerseaza; mereu-mereu pe alte trasee.
Putem cauta peisaje noi. Putem schimba peisajele vechi.
Peisajelor neschimbate le putem adauga cate o frunza sau o veverita.
Putem picta nuante pe culorile patinate, nuantelor limitate le putem imagina irizari, irizarilor monotone le putem rasfira apele...
Sta in puterea noastra, a tineretii din noi, imaginarea jocurilor din silabe, cu sensuri in caleidoscop. Nu exista cuvinte nespuse, poate doar neinventate inca. Dar, desi marea e aceeasi, nici un val nu e la fel.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#137465 (raspuns la: #137400) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cri - de vania la: 07/08/2006 18:45:36
acum ceva timp, am vazut o piesa a unui autor destul de anonim, cred ca era de prin ramnicu-valcea, al carei miez era tocmai zborul(parca asta ii era si titlul). pana la a colora, nuanta, rasfira irizari, trebuie sa incercam sa zburam. iar ca sa zburam, trebuie sa nu mai fim grei (grei de rele, de patimi, de rutina, de risipire ieftina, de ne-simtire) - adica sa ne dam frumusel jos pantofii si intr-o lume mare si incaltata regulamentar, noi sa invatam sa valsam cu talpile goale prin stratosfera. sa nu ne indreptam spre jos decat ca sa ajutam pe altcineva sa-si dezlege sireturile, sa il luam de mana, sa ii zambim si sa-l ducem si pe el in Salonul Oval al libertatii noastre din vis... soyez-les bienvenus!
#137824 (raspuns la: #137465) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
vania - de Cri Cri la: 07/08/2006 21:29:17
Cred ca am amestecat textele intre ele, ori m-am pierdut printre aripi. Te contraziceam dncolo; dar de fapt tu ai dreptate. Daca sari faza de nimfa, nu mai inveti zborul. Inveti moartea.
Am gasit ceva pe cafenea (tot pe cafenea!, desi.. eu pe google cautam altceva); un text vechi de tot, pe care nu l-a comentat nimeni:

Astăzi umerii mi-au fost sfâşiaţi într-o armată de greieri epileptici
şi brusc am simţit nevoia să mă retrag într-un loc
unde plouă mereu; să fac o groapă adâncă,
şi să pătrund în gura Pământului care să mă mestece
până-mi cresc aripi.

Muşchii fetei mi se contractă involuntar tulburaţi de zborul libelulelor,
Luna îmi mânjeste încheieturile de sticlă cu lumina
rămasă în jurul leului înaripat ce şi-a abandonat scheletul
păstrând în el doar stelele scuturate de Dumnezeu
peste aureolele boreale.

Mă gândesc că aş fi putut fi pasărea
care să-i ciuguleasca Pământului stelele din cerul gurii,
îngerii mi-ar fi exilat zborul fără vreun motiv anume
şi-as fi rămas acelaşi om mergând rătăcit
în respiraţia cerului.

user: Aleksandar



Poate ca e inevitabil sa mai si cadem; chiar sa ne ingropam in pamant, pentru a ne patrunde de vraja inaltimilor; pentru a ne-o dori suficient.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#137860 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
cri - de vania la: 08/08/2006 17:36:16
e inevitabil sa cadem pentru ca draga de gravitatie stie mai bine ca de acolo trebuie sa ne ridicam. esential e sa nu ne oprim la nivelul solului - ori in zbor, ori in curs de ridicare...

multumesc pentru poezia lui Aleksandar :)
#138075 (raspuns la: #137860) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...