-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Stim ce este intr-adevar iubirea?


de casandra_radu la: 18/07/2006 09:14:00
modificat la: 20/07/2006 21:47:50
voteaza:
Acest text nu a fost scris expres pentru cafeneaua noastra. Dar reprezinta un moment din viata mea si poate mai mult decat atat; este o scrisoare trimisa cuiva. Acum, aici, reprezinta o invitatie pentru toti de a impartasi ceea ce doresc.

Iubirea este libertate. Iubirea este neconditionata. Nu depinde de cata atentie primesti din cealalta parte. Iubirea nu se agata, nu se cramponeaza si nu cere nimic. Esti recunoscator atunci cand iubirea iti este primita de celalalt. Si este atat de rara!
Oamenii confunda iubirea cu multe alte…"simptome" Confunda iubirea in primul rand cu dorinta sexuala, cu atractia, cu pasiunea. Apoi la acestea se adauga nevoia, posesivitatea, sufocarea celuilalt. Superb a descris Osho iubirea, printr-un singur atribut: "racoroasa…". In schimb cand este fierbinte, doritoare, sufocanta, posesiva – aceea nu este iubire. In acest caz este multa suferinta, mai ales cand dorinta nu este intampinata, cand asteptarile nu se realizeaza. Este intr-adevar o relationare, cei doi sunt doua polaritati, uneori ajungand pana acolo incat devin adversari, dusmani, intra in competitie pentru control, pentru supravietuire. Este o inchisoare, o povara…iubirea nu este asa. O relatie este astfel, dar nu iubirea.
Cum zicea sus numitul, iubirea este racoroasa, iti da avant, iubirea inseamna sa fii in comuniune cu fiinta iubita – adica dispar polaritatile. Nu sa o incatusezi, sa ii pui lantul in jurul gatului.
Ma amuz cand constat ce considera unii oameni a fi iubire. Se cearta, se bat, se omoara..dar ce bine ca ei se iubiesc. Se ucid unul pe celalat lent ucigand si ceea ce se infiripase candva. Motivul pentru care multi oameni raman intr-o relatie este trecutul. Momentele frumoase petrecute candva. Este ca si cum te-ai sinucide lent. Traiesti in trecut, te agati de el desi prezentul nu mai are nimic in comun cu ceea ce a fost odata. Este o crima impotriva propriului tau suflet sa mai ramai langa celalalt fie si o clipa, daca in acea clipa esti nefericit.
Candva am fost profund nefericita si aproape am reusit sa ma sinucid sufleteste. Din fericire pentru mine, circumstantele au facut sa ma aflu din nou singura. Momentul rupturii a fost eliberator, a fost poate cea mai mare usurare pe care o simtisem pana atunci. Acel moment, ca un soc, mi-a trezut constinta adormita. Am inteles multe lucruri atunci si totodata simteam cum incetul cu incetul, in fiecare zi, ma vindecam. Mi-am recapatat luciditatea si vedeam clar toate greselile, toata stupizenia situatiei pe care am intretinut-o.
Racoarea, libertatea, devotiunea…gustul absolutului. Al naibii de periculos, dar incomparabil. Ma consider norocoasa ca mi s-a intamplat. Aproape toti traiesc vieti la rand si nu ajung sa stie, sa traiasca. A fost o intrezarire spre absolut. A trecut, acum nu exista decat prezentul.
Toti oamenii au potentialul de a iubi, 99,9 % insa nu pot face asta. Ei doresc, tanjesc, fug de singuratate, pun lanturi si numesc aceasta iubire. Nu pot fiindca nu le permite nivelul spiritual. Sunt prea ancorati in lucruri marunte, in banalul de zi cu zi si nici macar nu sunt prezenti in clipa "prezenta". Fie sunt in trecut fie sunt undeva in viitor, isi fac mari planuri – toate iluzorii. Ei traiesc pentru trecut sau pentru viitor, de aceea le scapa cel mai frumos lucru din lume- clipa prezenta.
Oamenii numesc multe lucruri “iubire”. Dar ceea ce exista in numele iubirii este doar ideea de iubire.
Gelozia – este asociata de marea majoritate a oamenilor cu iubirea.
Ce spune Osho despre gelozie
Gelozia este foarte complicata. Contine multe ingrediente. Lasitatea este unul dintre ele, atitudinea egoista este alt element, dorinta de monopolizare – nu e experienta de iubire ci doar de posesivitate, o tendinta de a fi competitiv, o frica adanc inradacinata de a fi inferior…
Deci multe lucruri sunt incluse in gelozie.
Iubesti o persoana – sau cel putin crezi ca o iubesti...Daca intr-adevar iubesti, atunci gelozia nu e cu putinta. Daca vezi ca persoana iubeste pe altcineva, vei fi fericit: iubesti persoana si aceasta este fericita cu altcineva, si tot ceea ce vrei tu este ca ea sa fie fericita. Nu te vei simti gelos/geloasa, ci di contra, te vei simti recunoascator persoanei care-l face fericit pe omul iubit....
Dar aceasta este iubirea autentica, care este o specie rara. Ceea ce exista in numele iubirii este doar o idee. Tu “iubesti” o persoana si aceasta inseamna ca posezi acea persoana. Tu “iubesti” o persoana si aceasta inseamna ca acela nu poate iubi pe nimeni altcineva. Daca iubeste pe altcineva te insulta, iti dovedeste ca esti inferior, ca exista oameni mai buni, mai de iubit decat tine. Aceasta raneste ego-ul, iti raneste posesivitatea, iti raneste dorinta de monopolizare.
Si in esenta este lasitate pentru ca nu incerci sa infrunti realitatea in ceea ce priveste iubirea ta, intr-o maniera sincera, directa. Problema nu este ca omul iubit iubeste pe altcineva, intrebarea este: iubesti tu acea persoana intr-adevar? Si tu nu esti destul de curajos pentru a infrunta acea intrebare. Si aceasta este adevarata intrebare care trebuie pusa.
Daca iubesti o persoana atunci nimic nu conteaza.
Iubirea “permite” libertatea.
Iubirea “permite” ca orice simt el ca vrea sa faca, poate face. Orice simte ca il face fericit, aceasta este alegerea lui. Daca iubesti persoana, atunci nu interferezi in intimitatea sa. …Nu ii incalci fiinta. Nu vreai ca aceasta sa iti dea socoteala unde a fost, unde este, cand e tarziu. Nu este bine asa. Este viata sa, unde merge, daca vine tarziu sau nu...ai iubit persoana asa cum este – si asa este ea. Nu ii incalci intimitatea. Nu ii deschizi scrisorile, nu te uiti prin buzunarele sale, in jurnalul sau, in agenda cu numere de telefon. Nu incerci sa cauti indicii. Toate acestea sunt lucruri urate.
Trebuie sa infrunti realitatea. Daca nu o faci, aceasta este lasitate.
Si, pentru a o ascunde faci atata caz de gelozie incat uiti complet ca este vorba doar despre lasitatea ta. Este nevoie sa iti clarifici daca este ideea ca iubesti persoana sau daca este o realitate ca o iubesti. Realitatea nu are probleme, doar ideile aduc necazuri fiindca sunt superficiale. Dedesubt sunt atatea gunoaie incat acele idei nu te pot ajuta. Orice lucru marunt si imediat incep problemele.
Nu pot concepe ca daca doua persoana intr-adevar se iubesc se vor certa vreodata pentru orice motiv, ca vor incerca sa-si impuna vreo idee, pentru orice motiv, ca vor incerca sa-l opreasca pe celalalt in ceea ce vrea sa faca.
Cerinta de baza a iubirii este: Il accept pe celalat asa cum este el. Si iubirea niciodata nu incearca sa schimbe persoana conform ideei tale despre acea persoana. Nu incerci sa “tai” persoana pe ici si pe colo pentru a o aduce la “marimea” adecvata – ceea ce se face peste tot in lume, de altfel.
Oamenii care cred ca se iubesc – se hartuiesc reciproc incontinuu, incerca sa creeze imaginea pe care o doresc. Ei vor ca celalalt sa fie precum o marioneta iar sforile sa fie in mainile lor.
Si acelasi lucru il faci si celalalt: el vrea ca tu sa fi o marioneta iar sforile sa fie in mainile sale. Astfel va exista un conflict permanent, mizerie, durere.
Si atunci ne minunam: de ce au scris poetii asa multe lucruri frumoase despre iubire? – fiindca nimic nu pare sa se intample! Exista doar in poezii.
Adevarul este ca majoritatea poetilor nu au iubit vreodata. Ei sunt indragostiti de ideea de iubire, astfel incat creeaza poezii frumoase, povesti frumoase. Sau poate ca au iubit, dar au esuat, astfel incat pentru a se consola, ei creeaza situatia sopusa in poeziile lor. ...
Este o compensatie. In viata, ei rateaza, asa ca transpun in scris, in scris poetul creeaza fantezia pe care ar fi vrut sa o traiasca aievea, pentru a-si uita viata, pentru a-i uita uratenia.
Decu fie poetii nu au iubit niciodata si nu au cunsocut agonia iubirii, ori daca au iubit au cunoscut agonia ei si au vrut sa cunoasca si extazul....
Lasitatea este cea care te tortureaza. Pur si simplu, infrunta realitatea, daca iubesti omul sau nu. Daca il iubesti atunci nu exista conditii. Daca nu-l iubesti, atunci cine esti tu pentru a pune conditii? Daca il iubesti, il iubesti asa cum este, daca nu-l iubesti, nu este nici o problema – el este nimeni pentru tine, deci ce conditii sa ii pui? Poate face orice doreste sa faca.
Dar trebuie sa iti infrunti sentimentele intr-un mod foarte sincert. Si intalnirea directa cu propriile tale sentimente iti va arata calea.
Viata nu este grea – noi o facem asa fiindca suntem lasi – nu vedem acel lucru care stim ca este acolo. ... Nu ne uitam fiindca stim ca poate va fi greu sa infruntam realitatea. ... Dar este mereu usor sa infrunti realitatea. Iar aceasta te face inocent si complexitatile care nu sunt necesare nu apar. Altfel, o persoana va continua sa traiasca in imaginatie, sa-si inchipuie ca iubeste, ca poate muri pentru celalalt. Tu nici macar nu suporti sa il vezi pe celalalt fericit pentru un minut cu altcineva – si tu crezi ca poti muri pentru acea persoana!
Doar incerca sa vezi ce simti intr-adevar pentru celalalt – si gelozia va disparea. In majoritatea cazurilor, odata cu gelozia si iubirea ta va disparea. Dar este bine fiindca ce sens are sa ai aprte de o iubire plina de gelozie, care de fapt nu este iubire?
Daca gelozia dispare si iubirea ramane, atunci ai ceva consistent, care merita.
(Extrase din Osho – “Light on the Path”, in trad. libera).

Am constatat ca traind in prezent nu suferi. Nu ai cum. Ancorat in tine insuti, inradacinat in tine insuti nu ai cum sa suferi. Oricum nu suferi "lumeste".
Nu sunt de acord ca posesivitatea porneste din adancul sufletului. Porneste de la ego, din minte. Din teama de singuratate..si din toata micimea de care numai omul e in stare. Iubind neposesiv esti perceput ca indiferent (zambesc amar la aceasta constatare). Daca esti perceput astfel, insa, inseamna ca nu ai ce cauta langa cealalta persoana fiindca aceasta nu a inteles si, evident, nu simte astfel, caci se afla intr-o dimensiune pamanteasca. Si nu poti sa-l smulgi din dimensiunea lui. Constientizarea nu este ceva ce se poate transmite. Este ceva ce se intampla in adancurile fiintei si, dintr-odata valul pica iar tu "vezi" dincolo. Asa ca..nu poti cere nimic, nici nu ceri. Iubirea nu cere. Dorinta cere, mereu si niciodata nu e satisfacuta, fiindca atunci cand e implinita se naste o alta dorinta. Acesta e mecanismul mintii. Mintea traieste prin dorinta, este hrana ei. Numai in mintea omului iubirea este asociata cu posesivitatea. La suprafata, da. Asta e tendinta. Dar, cand privesti dincolo, in tine insuti, aceasta nu exista.
Cat despre distante…nici eu nu cred in dragostea la distanta. Distanta aceea intre doi oameni care stau in aceeasi casa, acelasi pat si sunt la ani lumina distanta. Se percep distorsionat, se incatuseaza reciproc, sunt disperati ca sunt nefericiti impreuna. Se uita perplex unul la celalat asteptand ca celalalt sa faca ceva pentru ca totul sa fie bine. Ori iubirea nu e ceva ce se face. Sexul se face. Iubirea este sau nu este…iubirea este o calitate a fiintei (afirma Osho). Aceasta "dragoste" la distanta nu e dragoste.
Cat despre iubire, ea nu cunoaste distante, timp si alte valori fizice. Ea este. Nici macar nu poti spune ca iubirii nu ii pasa de nimic, de orice s-ar intampla, fiindca prin simplul fapt ca este, nu mai exista nici o nuanta in plus.
Cineva mi-a spus ca "lipsa totala a posesivitatii intr-o relatie o asociez dezinteresului fata de persoana iubita"… astfel "iubesc" oamenii. Cu posesivitate. Daca ei nu sunt posesivi, sunt indiferenti – astfel stau lucrurile mai mereu. Si chiar sunt, nu simt nimic, se folsesc de celalat pentru sex si pentru a nu fi singuri uneori. Dar …cum ar fi sa iubesti dar sa nu fii posesiv?! Periculos, nu? Adevarul este ca niciodata nu stii ce simte celalat si este un mare risc. Fiindca mai toti nu isi asuma riscul si responsabilitatea, incep sa acapareze pe celalat, sa devina posesivi. Este teama. Iubirea nu cunoaste teama, cunaoste doar avantul. Iubirea e curaj. Un profan ar zice ca e nebunie. Intr-un fel este, dar e singura nebunie pentru care merita sa traiesti si singura pentru care merita sa mori.
Cat despre concesii si sacrificii…iubirea nu le cunoaste. Poate ca din afara, vazute de altcineva asa par, dar in tine acestea nu exista. "Sacrificiile" nu sunt sacrificii, sunt gesturi de calda invaluire a fiintei iubite", iar compromisurile..eh..nu e ca si cum ai simti ca dai din buzunar, ci oferi benevol, fara a pierde nimic. Iubirea e si dura, insa. Caci iubirea nu satisface nevoile si mofturile, ci ofera lucruri dincolo de acestea.

Zambesc. Niciodata nu am mai vorbit atat de mult despre iubire, asa cred. Ce ciudat este sa transpun in cuvinte asa ceva. Am facut-o in scopul comunicarii, desi stiu ca la voi ajung doar cuvintele. Poate veti vedea dincolo de ele, poate nu. E un risc. As fi incantata sa nu ma cititi cu mintea, desigur asta e ceva ce tine numai de voi si aveti libertatea de a percepe in consecinta.
Am fost in iad si am fost in paradis.De mine depinde pe unde ma mai plimb. Pretul posesivitatii e insasi fiinta, iar acest pret nu-l voi mai plati pentru nimic, vreodata. Daca e sa imi asum o viata in solitudine, asa procedez. Fiindca am inteles.


comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (77):


casandra radu - de Alexandros la: 20/07/2006 22:40:02
Imi place cum scrii si cum gandesti.
Mi-ar place sa se si poata transpune in realitate gandirea ta.
(Apropos, cat este din Osho si cat din experienta ta?)
Am de comentat pe textul tau cel putin tot cat ai scris tu.
E idealul de iubire asa cum vezi tu lucrurile si ai dreptate ca nici 99,9% nu au parte de asa ceva.
Cred ca seamana cu iubirea fata de Dumnezeu.
Altfel in iubirea pentru de o persoana nu putem intinde altruismul pana acolo, incat sa fii recunoscator persoanei care face fericit pe omul iubit, numai daca nu esti chiar tu acea persoana.
Daca omul iubit ajunge sa fie facut fericit de altcineva, inseamna ca te-a inselat la greu pana a ajuns acolo.
Nu stiu daca poate fi considerata gelozie curiozitatea de a sti unde a fost iubita(iubitul) o saptamana.
Si de ce nu crezi in iubirea la distanta?
Daca iubirea poate fi perfecta de ce nu ar fi si posibila, vazand in comentariul tau ca pasiunea si atractia sexuala nu sant obligatorii?

Promit sa mai revin.




"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#134418 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Scopul fiecaruia - de zaraza sc la: 21/07/2006 15:19:03
Recunosc ca el nu ma iubeste asa...se pare ca nu intelege ce e iubirea...dar ce e de facut? Poate am si eu o vina pe undeva, dar cine sa-mi spuna? Cine sa-si bata capul mai exact...

Ajung la intrebarea de capatii, pentru cine traiesc/traim. Eu traiesc asa ca sa le fie bine si celorlalti. Caci se pare ca sotul meu e destul de multumit asa...Daca e tacut...il las in pace...Sa fiu egoista si sa caut aiurea iubirea?...Si daca o gasesc si acela nu e liber? Si daca stric viitorul copilului meu? Al altora...? Nu risc nimic daca eu cred in viata de dupa...dar risc totul daca o pierd. Asta e! Nu traiesc ca sa iubesc. Scopul meu e mintuirea.

cere si ti se va da
#134550 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
casandra radu - de lavdyi la: 21/07/2006 21:30:14

Initial am raspuns intr-o maniera profund dezaprobatoare fata de ceea ce-ai scris tu aici. Dar am sters tot si m-am hotarat sa te las sa te bucuri de aprecierea celor care vor fi de acord cu tine. Care in mod normal ar trebui sa fie extrem de putini tinand cont ca doar 0,1% din pamanteni sunt capabili de o asemenea intelegere a lucrurilor. Noi restul ne incapatanam cu pseudoiubirea asta de care avem parte si care nu respecta standardele de calitate trasate de tine, alternand in perioade de sex, pasiune, compasiune sau gelozie.
#134561 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
intrebare - de Belle la: 21/07/2006 17:30:15
care sa ti-o pui tie insati: persoana careia ii era adresata scrisoarea ce-a zis? printre altele, ti-a spus daca a apucat s-o citeasca pana la capat si sa mai ales sa urmareasca unde bati?

p.s. eu daca primeam asa scrisoare fugeam cat ma tineau picioarele
#134579 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Comentariu.Ce esta iubirea? - de angyal la: 21/07/2006 23:55:15
Da, am curaj sa spun ca stiu ce este iubirea.Am trait acea dragoste care se gaseste in filme,am simtit-o atit de la distanta cit si de aproape,
fara ca unul din noi sa fi fost posesiv.
Cuvintele sint prea putine in comparatie cu ce se simte,
Daca ar fi sa ramin singura ,doar amintirea gindului la aceasta dragoste
ma va ajuta sa depasesc clipele grele.
Cred ca am citit exact cum ai dorit,nu doar cu mintea.
#134636 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
casandra_radu - de victor c la: 22/07/2006 01:02:08
Stimata Casandra Radu, as vrea sa va scriu personal. Imi puteti da o adresa de e-mail ?
#134639 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
casandra radu - de Cri Cri la: 22/07/2006 00:23:27
Parerea mea: ai citit Osho si te-a "indoctrinat". Printre randuri, nu te-ai uitat. Nu ti-a sarit in ochi ca emite "idei bune de plantat"? Ca nicaieri nu tine cont de atributul "umanitate"?
Sunt confuzii grave in text. Una dintre ele ar fi iubire=siguranta de sine, in timp ce ele se exclud de fapt. A doua ar fi altruism=nepasare. Am citit bine ce-ai scris; nu eu fac confuzia ci tu. Nu poti iubi pe cineva si sa-i spui in acelasi timp: "sinucide-te daca asta te face fericit; eu te iubesc prea mult ca sa ma opun dorintelor tale!"
Ma rog... a face "portretul" iubirii mi se pare deja pretentios. Nimeni nu e chiar atat de intelept.
Dar.. ma mir si eu.. Ce fel te-a gasit! :)))

--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#134644 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
casandra_radu & angyal - de unicul la: 22/07/2006 11:40:36
casandra_radu :) Promit sa citesc maine articolul !.
angyal ,,fara ca unul din noi sa fi fost posesiv ,, Iubire e atunci cind nu poti sa-ti suprimi egoismul la dorinta de al (a) avea acea persoana , iubirea e atunci cind nu poti concepe viata fara acea persoana . Evlavia asta ... te citez : ,,Daca ar fi sa ramin singura ,doar amintirea gindului la aceasta dragoste ma va ajuta sa depasesc clipele grele ,, La draqu ! Nu te abati de la stilul clasic de drama in care barbatul moare , spre ex titanic , Tristan si Isolda , Ghost , Troia , pina si King Kong (saraca maimutzica ) , parca te fascineaza o dragoste neimplinita .Eu nu sint deacord cu aceasta toleranta , aceasta complacere in situatie , intradevar ma emotionez la dramele de genul acela sint ,,viata mea ,, dar pt mine prefer un happy end , merg pe conceptia ,,ori la bal ori la spital ,, . Oricum :)))) femeile sint vinovate in fata mea pt moartea Tipului din titanic si a celorlalti masculi nevinovati . Iti vorbesc o saptamina despre dragoste !!
#134658 (raspuns la: #134636) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
casandra - de everlast la: 22/07/2006 18:58:53
..te contrazici in tot ce ai scris si,in plus nu stii despre ce ai scris.Ai incercat sa-ti explici cumva ceea ce ai trait si de ce simti atata durere,sau ai simtit.Nu am avut rabdare sa citesc pana la sfarsit,dar banuiesc ca era la fel de monoton ca si inceputul.Iubirea nu e ceva ce iti poti explica in totalitate,nu e ceva ce iti explici din carti citite.Carti scrise de oameni ca si noi.Iubirea nu e numai pentru intelepti,ea poate fi simtita si de oamenii simpli,chiar cred ca pot spune ca ei sunt mult mai intelepti in iubrirea lor decat cei care cauta sa inteleaga sensul iubirii.Ei nu cauta explicatii,nu se cramponeaza de explicatii desarte,ci doar o simt si o traiesc.Intreaba un om simplu ce e iubirea si banuiesc ca iti va spune ca nu stie.Dar o traieste.Nu poti explica decat foarte vag notinuea de iubire.Restul sunt doar statistici.Urasc sa incerc sa-mi explic iubirea prin randurile unui "om de carte" .Nu ma pot indragosti doar prin prisma a ceea ce stiu despre iubire si sa ma astept sa fie exact asa cum o explica cineva.Iubirea depinde la om la om si de la pereche la pereche.
Dar,parerea mea este asta..gresesti flagrant..iubirea este ceva neasemuit,exista inca de cand oamenii au inceput sa aibe discernamant,este cel mai minunat sentiment de pe planeta,sentiment ce nu poate fi distrus nici de cel mai mare rau al acestei lumi desarte,noi.Noi suntem cel mai mare rau si prin rautatea si deseratciunea noatra patam chiar si iubirea.Iubirea poate fi orice,dar explicata in totalitate nu.Iubirea este dincolo de toate sacrificiul de sine,atunci cand doua persoane se iubesc nu mai este cazul sa incerci sa-ti explici de ce simti gelozie sau unele lucruri care nu isi au rostul intro iubire.
Si din nefericire,cred eu,ceea ce ai trait nu a fost iubire,a fost doar o mare deceptie..in termeni foarte populari si nu extrasi dintr-o carte cu un autor celebru,iubirea ta nu a fost impartasita.Imi pare rau pentru asta,data viitoare incearca sa o traiesti cu inima mai mult si sa eviti sa incerci sa iti traiesti iubirea dupa carti.Iar atunci cand vei intalnii iubirea in sensul ei pur ai sa intelegi ca toate cartile din llume nu au reusit sa-ti explice iubirea nici macar cat sa reusesti sa te indragostesti.
#134746 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
raspunsuri - de casandra_radu la: 24/07/2006 20:46:39
pentru everlast
Nu stiu nimic, ai dreptate. Nu am incercat sa explic, ci exactinvers, am incercat sa exprim ceea ce am simtit. Fireste ca am esuat lamentabil, neexistand o posibilitate reala de a tanspune in cuvinte iubirea. Normal ca ma contrazic. Sunt o fiinta contradictorie.
Nici eu nu am avut rabdare sa citesc ceea ce ai scris tu in intregime.
Prima oara a fost dezamagire, a doua oara si tristetea a fost divina.
A treia oara a fost total si cand s-a terminat, s-a terminat cu totul, fara pareri de rau, fara tristeti, fara nimic.

pentru unicul
Ai dreptate, pe femei le fascineaza iubirile neimplinite. Unele chiar au un cult pentru asa ceva. Poate ca ele simt ca in acest fel iubirea atinge culmile, poate ca masoara iubirea dupa “cantitatea” si intensitatea suferintei.
Si esti simpatic cu femeile sunt vinovate pentru moartea masculilor.. :) Intotdeauna a fost asa.

pentru victor c
E-mailul este: casandra_radu@yahoo.com



pentru Cri Cri
Textul l-am scris inainte de a citi Osho. Extrasul despre gelozie l-am inserat acuma, cand am trimis textul spre publicare pentru cafeneaua.
Referitor la “confuzii”, perceptia expriamta iti apartine. Perceptia este unica si personala, nu am ce reprosuri sa aduc perceptiei altcuiva.
Cat despre “Nu poti iubi pe cineva si sa-i spui in acelasi timp: "sinucide-te daca asta te face fericit; eu te iubesc prea mult ca sa ma opun dorintelor tale!" - nici nu era vorba despre asa ceva. Era vorba despre :”Vrei sa fii cu altcineva...fii daca asta te face fericit, cine sunt eu sa ma opun dorintelor tale?”
”Ma rog... a face "portretul" iubirii mi se pare deja pretentios. Nimeni nu e chiar atat de intelept.” Nu am intentionat nici o clipa sa fac portretul iubirii. Un portret al iubirii ar putea mai degraba fi realizat prin muzica decat prin cuvinte. Muzica exprima mult mai mult decat cuvantul.

pentru angyal
E foarte bine ca ai trait. Ai avut noroc. Nu stiu cat de multa putere iti poate da o amintire...dar e bine sa nu folosesti o amintire frumoasa ca un refugiu in fata realitatii. Ceea ce a fost, oricat de frumos a fost, nu se mai intoarce. Si cu cat e mai frumos cu atat suntem (sau poate ar trebui) sa fim constienti de ireversibilitatea acelor clipe.

pentru lavdyi
Faptul ca cineva este de acord cu mine nu-mi aduce bucurie. Ma bucur cand cineva ma critica si descopar un element nou, ceva care mi-a scapat. Sau un alt punct de vedere.
Daca dezaprobi ceea ce am scris, te rog, scrie. Nu am venit aici ca sa fim de acord unii cu altii si sa ne laudam reciproc ce grozavi suntem.
Nu am trasat standarde de calitate. Textul e incercarea de a exprima o experienta personala. Subliniez personala. Cel putin in materie de sentimente nimeni nu poate sa spuna ce e bine si ce e rau. Fiecare traieste in felul sau. Poate ca exprimarile noastre se aseamana, dar cel mai probabil trairile sunt pur personale. Poti critica ideile cuiva, dar cum sa critici felul in care simte?
Si crezi ca eu nu alternez in felul descris de tine? Si eu ca orice muritor de rand. Dar cum s-a intamplat, macar pentru cateva momente sa simt altceva, mai presus de aceste lucruri. Si eu am “pesudo-iubit”, si eu am crezut ca iubesc, si eu am confundat pasiunea cu iubirea, si eu m-am atasat, m-am cramponat, am fost geloasa...toate alea. Dar am cunoscut si alte trairi. Asta am incercat sa transpun in cuvinte.

pentru Belle
Uite ce a raspuns persoana careia ii era adresata scrisoarea (scrisoare continand mai putin pasajul citat):
“Am avut o zi grea azi, zi care nu s-a terminat inca. Desi a mers totul bine, am venit acasa obosit, agitat, conectat inca la nebunia de dincolo de ziduri. Primul lucru pe care l-am facut, cu speranta, a fost sa-mi verific mail-ul. Multumesc. M-am adapat din cuvintele tale. Orice ai scrie ar fi pentru mine un dar nepretuit. Dar nu a fost orice. A fost mult mai mult. Profund, neformal, sincer, venit din inima, coplesitor. Nu incerc sa-ti raspund, nu incerc sa comentez, nu incerc sa analizez. Gust. Simt. Ma bucur. Nu ma intreb de ce, nu caut explicatii. Este ceva inedit, prea puternic pentru a fi cuprins in imaginea cuvintelor. Imi aduce liniste. Nu calm. Linistea concentrica unei bucurii profunde. Nu sper, nu astept, traiesc. E clipa. Renunt (n-am mai facut-o) la reprimari, la masti. Si nu ma simt vulnerabil, descoperit. Atins, insa, in strafundurile fiintei mele. As vrea sa stau o vesnicie sa te ascult, sa-ti vorbesc, sa te privesc. Dar clipele astea chiar pot dura o vesnicie. O stiu.”

Te cred ca fugeai. Cei mai multi fug, chiar daca ar vrea sa stea. Lasitatea e mereu o optiune convenabila, te scuteste de riscuri, de frica si de emotii.
Subsemnata prefera sa riste, si daca e sa regrete, sa regrete ceea ce a fost si nu ceea ce nu a fost, intrebandu-se ce ar fi putut fi daca...

pentru zaraza sc
Nu este nimic rau in a trai pentru altii. In sensul de –ai iubi, de a face totul pentru ei, de a-i ajuta, de a fi acolo si a-i sustine, la bine si la greu. Poate ca iubirea este poarta mantuirii.
Iubirea e un “loc” bun de unde sa incepem...

pentru Alexandros
Si mie imi place. E oarece afinitate intre ideile noastre.
Ceea ce am scris nu a fost gandit. A fost trait si apoi transpus in cuvinte, cu neajunsurile de rigoare ale exprimarii, desigur. Cred ca asta a fost ultima tentativa a a incerca sa exprim ceea ce nu poate fi exprimat in cuvinte. Cum ziceam mai sus, am scris inainte de a “face cunostinta” cu Osho, extrasul a fost adaugat pentru publicare.
Poate ca iubirea pentru o fiinta umana deschide calea catre iubirea pentru Dumnezeu. Nu stiu cum ar putea cineva sa-l iubeasca pe Dumnezeu daca nu a iubit o alta fiinta umana.
Altruismul nu paote fi intins pana acolo...asa este...dar te poti trezi ca asa simti.
Da, poate ca a inselat. Poate ca a fost cu altcineva de la bun inceput si eu nu am stiut. Poate ca am aflat pe parcurs, dar asta nu a facut sa nu-l mai iubesc, ci doar sa incetez sa ma mai vad cu el.
Nu am zis ca nu as crede in iubirea la distanta. Nu e vorba de a crede sau nu. Se intampal uneori sa nu poti fi cu persoana iubita, sa existe distanta fizica intre voi. In text m-am referit la o altfel de distanta. Distanta care exista intre doi oameni, fizic impreuna, dar sufleteste foarte departe.
Nu e vorba ca pasiunea si atractia sexuala nu ar fi obligatorii sau ca ar fi. Sunt firesti, naturale si eu sunt pentru tot ceea ce este natural. Dar pasiunea inceteaza cand stii ca nu esti singurul/singura. Iubirea nu. Asta e diferenta.
Revino :)
#135114 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
casandra radu - de Alexandros la: 26/07/2006 16:59:30
Cred ca asta a fost ultima tentativa a a incerca sa exprim ceea ce nu poate fi exprimat in cuvinte.

Regret sa observ si la tine rezerva in exprimarea gandurilor numai pentru ca ai primit unele critici. Chiar daca nu se poate exprima in cuvinte, se poate discuta despre cum vedem dragostea fiecare dintre noi.

Nu stiu cum ar putea cineva sa-l iubeasca pe Dumnezeu daca nu a iubit o alta fiinta umana.

Ai sa descoperi multi care nu iubesc pe Dmnezeu dar iubesc o fiinta umana, altii care iubesc pe Dumnezeu si nu fiintele umane....

Altruismul nu paote fi intins pana acolo...asa este...dar te poti trezi ca asa simti.
Da, poate ca a inselat. Poate ca a fost cu altcineva de la bun inceput si eu nu am stiut. Poate ca am aflat pe parcurs, dar asta nu a facut sa nu-l mai iubesc, ci doar sa incetez sa ma mai vad cu el.


Casandra, chiar poti simti asa?
A inselat(poate), te-a mintit(poate de la inceput) si totusi poti sa sustii ca-l iubesti?
Nu cumva chiar fundamentul dragostei ce te leaga de el e fals?
Daca exista ceva ce ulterior se degrada mai era de inteles, dar asa?
In copilarie mancam vara multa inghetata si de cate ori ieseam in oras nu-mi doream decat acea bucata de gheata indulcita si colorata.
Ulterior am descoperit ce gust are adevarata inghetata si am aflat ca ce voiam eu atunci era o pacaleala.

Distanta care exista intre doi oameni, fizic impreuna, dar sufleteste foarte departe.
Daca e asa nu e iubire:((










"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#135732 (raspuns la: #135114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru alexandros - de casandra_radu la: 27/07/2006 20:12:15
Sa nu ai nici un regret! :) Criticile sau laudele pana la urma nici nu ne ingrasa nici nu ne slabesc. Ultima tentativa a fost deoarece am realizat ca nu pot exprima aceasta stare in cuvinte, oricate as spune si orice fel de cuvinte sau fraze as folosi, tot nu "acopera" iubiea, nici nu ar avea cum.
Nu cred ca-l poti iubi pe Dumnezeu daca nu iubesti mai intai o fiinta umana. Oricum, multi il "iubesc" pe Dumnezeu asa ca idee, poate au un fel de reprezentare a sa, ca ar fi pe undeva prin ceruri. Dar cand iubesti simti ca este peste tot, ca el e tot, ca nu exista nimic profan, totul este sacru. Iubind o alta fiinta, creatia sa, poti ajunge, prin acea iubire sa iubesti intreaga existenta. Cand iubeam, nimic nu-mi era strain, tot ce ma inconjura imi era drag, eu nu mai eram eu, eu ma pierdeam in intreg...nu stiu sa transpun asta in cuvinte.
Nu am sustinut ca-l iubesc. Il iubeam chiar si atunci. Tin minte foarte bine momentul in care mi-a spus. Timpul s-a oprit in loc atunci. Nu mai eram in stare sa gandesc nimic, am ramas cu privirea fixa multa vreme. Apoi m-am uitat la el si l-am simtit mic, chinuit.L-am luat in brate. Mi-a parut atat de rau pentru el ca nu e in stare sa fie fericit, ori sa fie cu ea, ori cu mine, ori cu alta ori singur pur si simplu. Am simtit compasiune si am itneles ca eu nu pot schimba nimic. Ceea ce nu am acceptat a fost sa continui o astfel de situatie.
Ce pot sa spun? Daca vreodata ar avea nevoie de mine, il ajut. In ce ma priveste, imi traiesc viata, e tot ceea ce am. Daca unii considera ca datorita faptului ca nu stau sa plang, sa sufar ca un caine, sa fiu deprimata..si mai stiu eu ce alte minuni de astea-considerand ca iubirea "neimplinita" presupune suferinta si chin iar in lipsa lor nu e iubire...Tin sa ii contrazic pe acesti oameni. Iubirea care te distruge nu e iubire, e poate pasiune, patima, posesivitate, nenorocirea de a te sti mic, inferior, abandonat.
Iubirea iti deschide ochii, iubirea iti arata frumusetea vietii si ceva din spiritul ei ramane mereu cu tine.
Iubirea nu are motivatii, e un mister. Iubirea conditionata de atentia celuilalt, de iubirea lui, de fidelitatea lui, aceea nu este iubire, este un gen de tranzactie "sufleteasca" - iti dau ca imi dai, nu-mi dai, nu-ti dau.
Eu nu i-am intors nici o clipa spatele, i-am spus adevarul despre ceea ce simt, ce cred si faptul ca nu voi continua o relatie "paralela". El a fost cel care mi-a intors spatele. Mi-ar place sa stiu ce mai face, daca ii este bine, dar nu-mi raspunde. Probabil ii este la fel de bine ca in trecut.
Ceea ce s-a intamplat a fost cat se poate de simplu. Ne-am vazut si ne-a luat cu tavalugul. I-am spus: Traieste clipa!..caci eu numai asta faceam, fara ganduri, fara temeri. El a inteles ca ar fi ok ceea ce facea. A avut "tentativa" de a pune capat celeilalte relatii, dar apoi, spre usurarea lui a gasit un pretext ca sa nu o faca, si anume ca eu nu as fi sigura pe sentimentele mele. Prea comod ca sa faca schimbari in viata lui anosta, a inceput sa bata campii ca totul a fost un vis. A ramas la relatia sigura, comfortabila, calduta. Asta fac majoritatea covarsitoare a oamenilor. Si intre acei oameni exista distanta aia sufleteasca de care vorbeam...si din pacate mai toate cuplurile sunt asa. Nu sunt impreuna din iubire, ci fiindca se simt ok, in siguranta, stiu la ce sa se astepte unul de la celalalt, nu exista riscuri, pericole..sigur, nu exista nici fiori..dar ca sa ai ceva ce merita trebuie sa fii curajos. Dar ei sunt lasi.

Una peste alta, viata continua! El a ales-o pe ea, eu am ales viata. Nu ai ce sa faci decat sa accepti ca persoana iubita nu te-a ales si sa mergi mai departe pe calea ta. Ma bucur ca am trait ceea ce am trait. Acum, cine stie ce se va mai intampla..nu-i asa ca viata e palpitanta? :)

#135964 (raspuns la: #135732) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
casandra radu - de Alexandros la: 11/08/2006 00:50:10
Cu ceva intarziere (vacanta), comentez pe conferinta asta interesanta.

Oricum, multi il "iubesc" pe Dumnezeu asa ca idee, poate au un fel de reprezentare a sa, ca ar fi pe undeva prin ceruri. Dar cand iubesti simti ca este peste tot, ca el e tot, ca nu exista nimic profan, totul este sacru. Iubind o alta fiinta, creatia sa, poti ajunge, prin acea iubire sa iubesti intreaga existenta.

Ai observat bine ca iubirea fatza de o persoana te apropie de Dumnezeu, te face sa-l vezi si sa-l simti peste tot.
Te-am mai citit si in vacanta si am observat ca te prezinti ca nefacand parte dintre cei ce cred in Dumnezeu cu convingere, ci dintre cei ce au o alta reprezentare a lui, una descrisa ceva mai sus.
Semanam cumva aici.

Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala(poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Cred ca am mai spus, iubirea dintr-o singura parte eu o vad ca obsesie.
Chiar daca nu se manifesta agresiv sau agasant cu persoana iubita, cel ce face o pasiune pentru care nu primeste nimic in schimb, mai degraba acopera o dorinta proprie de a-si exterioriza un sentiment latent. E o chestie cel putin egoista.
Dincontra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.

Iubirea iti deschide ochii, iubirea iti arata frumusetea vietii si ceva din spiritul ei ramane mereu cu tine.
Iubirea nu are motivatii, e un mister.


Sant de acord cu ce scrii aici.

Iubirea conditionata de atentia celuilalt, de iubirea lui, de fidelitatea lui, aceea nu este iubire, este un gen de tranzactie "sufleteasca" - iti dau ca imi dai, nu-mi dai, nu-ti dau.
Aici nu mai santem intru totul de acord.
Cam asta e. O tranzactie sufleteasca. iti dau pentru ca meriti si nu-ti dau daca nu meriti :)))
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.

Asta fac majoritatea covarsitoare a oamenilor. Si intre acei oameni exista distanta aia sufleteasca de care vorbeam...si din pacate mai toate cuplurile sunt asa. Nu sunt impreuna din iubire, ci fiindca se simt ok, in siguranta, stiu la ce sa se astepte unul de la celalalt, nu exista riscuri, pericole..sigur, nu exista nici fiori..dar ca sa ai ceva ce merita trebuie sa fii curajos.
Aici iar ai dreptete.

Dar ei sunt lasi.

Sau nu lasi, ci loiali ...

Ma bucur ca am trait ceea ce am trait. Acum, cine stie ce se va mai intampla..nu-i asa ca viata e palpitanta? :)
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.

Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...



"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#138528 (raspuns la: #135964) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
casandra radu - de Cri Cri la: 11/08/2006 01:01:05
Nu stu de ce, pe undeva prin raspunsul tau intrevad concluzia ca n-am fi de acord. De fapt suntem. In ACELE privinte. In altele, am nenumarate rezerve.
Iar cu "portretul iubirii" ma refeream la Osho si alti teoreticieni, nicidecum la tine. Desi... daca recitesc..
Ma rog, daca n-ai intentionat sa faci asta, atunci ce-ai intentionat?
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#138529 (raspuns la: #135114) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
alexandros - de anisia la: 11/08/2006 01:17:51
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie. - o astfel de femeie, este femeia ficus! totul e sa o pui la lumina si sa-i dai apa, ca sa nu se ofileasca, in rest nu zice nici pîs, indiferent cum te comporti fata de ea. esti sigur ca ai vrea sa fi iubit de o astfel de femeie? ;)

imi place cum disecati tu, si casandra radu, problema iubirii, sentimentelor s.a.m.d.
ma reintorc la pozitia de cititor :)
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#138532 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
anisia - de Alexandros la: 11/08/2006 17:39:59
Rectific:
Mi-as dori sa fiu iubit de vreo 20 de astfel de femei.......
Ce mai viata as duce :)))

Slaba speranta, totusi, pentru ca asa cum spunea casandra radu, numai 0,1 % dintre femei simt asta si nu cred ca in cercul meu de cunosinte feminine din viata reala pot gasi, matematic, atatea femei.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#138625 (raspuns la: #138532) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Alexandros - de Cri Cri la: 12/08/2006 01:08:04
Vrei sa-ti deschizi gradina botanica, bag seama :)))
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.
#138720 (raspuns la: #138625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Vrei sa-ti deschizi gradina b - de Alexandros la: 12/08/2006 09:26:32
Vrei sa-ti deschizi gradina botanica, bag seama :)))

Daca e numai cu ficusi atunci se cheama plantatie ;)

(ptiu...am devenit troll. S-a luat de la Cri_Cri)


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#138750 (raspuns la: #138720) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
hehe cri cri, alexandros - de anisia la: 12/08/2006 13:28:21
isi deschide omul plantatie, ca sa invete ce este iubirea... de plante ;)
(hai ca am dres-o, nu mai e trollare) ;))
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...
#138770 (raspuns la: #138625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 08:52:03
Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.
Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?! Hmm :)
Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.
Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!
Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.
Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.
Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.
Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.
Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.
Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.
Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.
De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.
Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.
Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.
Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.
Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.
Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...
Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului. Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.
Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate. Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.
Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. A primi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.
#140585 (raspuns la: #138528) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru anisia - de casandra_radu la: 21/08/2006 09:33:48
Nu eu ziceam de 0,1 %, matematicianul nostru este Alexandros. Nu mi-a placut matematica si in nici un caz nu as putea calcula asa ceva.
plante, gradina botanica? Nu mai trolati oameni buni, iubiti! :))
#140591 (raspuns la: #138625) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru Cri Cri - de casandra_radu la: 21/08/2006 09:38:06
Nu disecam subiectul, nu portretizam iubirea...sincer, stii ce am intentionat? Poate vei crede ca sunt nebuna, dar pe undeva am sperat (si sper) ca cineva (sau mai multi) citind ceea ce am scris, sa se "zdruncine" nitel, sa intuiasca aceea ca iubirea este "altceva" si...cine stie..sa fie incitati sa iubeasca :) N-ar fi super misto sa raspandim iubirea asa cum raspandesc florile parfumul lor? Uite, asa doar pur si simplu. Ca o floare care nu se gandeste la cine o miroase, care nu infloreste pentru a fi vazuta si apreciata, ci fiindca asa este ea, e menirea ei, este natura ei.
#140593 (raspuns la: #138529) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
casandra radu - de Alexandros la: 21/08/2006 15:06:00
Sa clarificam, casandra radu: E vorba de iubirea dintre doua persoane (de sex opus ori ba:) ) si nu de iubirea de Dumnezeu, de mama, tata, frate,sora. Acolo datele problemei se schimba. Oricum e altfel de dragoste.



Tot nu ma poti convinge ca iubirea poate fi unilaterala (poate doar cea de Dumnezeu) si in timp ce tu iubesti din toata fiinta ta pe cineva, pe cineva care ti-a si demonstrat ca nu se ridica la nivelul sentimentelor tale, acesta e ori debusolat, ori neinteresat de tine.

Nici nu vreau sa te conving de nimic. Singura experienta autentica pentru fiecare este propria sa experienta si nu cea a altuia.
Iubirea de Dumnezeu unilaterala? Stii, mie mi se pare ca noi, oamenii suntem “copiii” mult iubiti ai existentei. In noi, natura isi gaseste expresia cea mai inalta, suntem singurele animale constiente de sine...oare sa nu ne iubeasca Dumnezeu, existenta?!
Hmm :)

Aici nu cerem. Doar oferim.Nu conditionam si nici nu santem conditionati.

Cineva zicea candva ca viata nu are nici o obligatie de a corespunde dorintelor tale. As adauga ca, de asemenea, omul pe care il iubesti nu are nici o obligatie de a te iubi si el si nu se poate pune problema ca el sa se ridice la nivelul sentimentelor tale. Nu este vina lui, nu i se poate reprosa unui om ceva ce nu simte. Nici macar de vointa nu tine. Chiar daca ar vrea sa te iubeasca, gandind la modul “ea ma iubeste enorm si ar fi bine sa o iubesc si eu, caci astfel vom fi fericiti”, iubirea nu tine de vointa. El nu este mai prejos decat mine doar fiindca nu simte la fel, pentru mine. Pur si simplu nu simte, asta este realitatea. Dar nu iubesti ca sa fii iubit, iubirea nu are motivatii, iubirea nu face calcule. Acestea le face ratiunea, nu iubirea.

Doar pentru ca nu simte "la fel de mult", trebuia scris. Daca nu simte la fel, se poate intelege ca nu simte deloc si atunci...
Ea ma iubeste enorm si "merita" sa o iubesc si eu caci astfel vom fi fericiti.
Iubirea nu tine de vointa in sensul "rational" dar vointa sufletului nu poate fi controlata de rational.
Iubirea are motivatii: un zambet, un gest, o mangaiere, o vorba, o anumita afinitate, o autoregasire in cealalta persoana, un vis, o dorinta, un... miliard de motivatii.




Iubirea dintr-o singura parte – obsesie? Adica cu alte cuvinte, iubirea care nu vine din ambele parti nu este iubire? Nu stiu cum o “obsesie” te poate apropia de Dumnezeu, te poate face mai bun...iubirea cand este, este, nu depinde de sentimentele celuilalt. Sunt multe cupluri in care numai unul iubeste, celalat se preface. Poate ca cel care iubeste poate iubi fiindca are convingerea ca celalat il iubeste. Daca ar sti adevarul...cine stie?!

Am zis ca iubirea de Dumnezeu are alte principii.

Asta cu cuplurile in care unul iubeste si celalalt se preface, in care unul poate iubi fiindca are convingerea ca celalalt il iubeste e mai aproape de realitate, dar nu e obsesie si mai mult contrazice teoria ta despre cel ce iubeste chiar stiind sigur ca nu e iubit.

Daca eu o iubesc pe Sulfina Barbu ( =)) )si tipa saraca nu stie nimic despre asta, intre mine si ea e o dragoste adevarata? Nu cumva e obsesie, casandra radu?



Cred ca fiecaruia dintre noi i-a murit candva cineva drag. Ei..acea persoana nici nu mai era in viata dar asta nu a insemnat ca noi am incetat sa o iubim. Poti iubi chiar si un om care a trecut in nefiinta, asa ca ce sa mai zic de un om care traieste...desi nu pot sa nu observ ca este mai greu sa iubesti un om in viata decat unul care nu mai este.

De acord cu iubirea pentru cineva ce a trecut in nefiinta dar e o altfel de iubire. Poate fi frate sora mama tata sau fosta iubita ai cam acelasi fel de sentiment pentru cineva ce ti-a fost drag printre noi fiind si care a disparut. Nu discutam despre asta

Nu vorbeam de pasiune. Pasiunea neintretinuta, pasiunea care nu primeste nimic in schimb, moare subit si nu mai reinvie. Pasiunea are nevoie de sustinere, are nevoie de atentie deosebita, de un interes poate extrem din cealalta parte. Esenta pasiunii este reciprocitatea, complicitatea. Ea nu poate exista independent, or daca exista, intr-adevar, pasiunea devine obsesie.

Ba pasiunea face parte din iubire si ma bucur sa observ ca mai sus ai dreptate cu conditia sa incluzi pasiunea in iubire

Si iubirea este un sentiment “latent”. Zace in fiecare din noi. Uneori mai reuseste sa iasa la iveala, dar deseori este obstuctionata de calculele noastre, de dorinta de siguranta, de teama. Eu nu ma opun iubirii. Daca “vrea” sa se manifeste, o las in pace sa faca ea cum crede de cuviinta :) Acuma, daca se intampla sa apara pentru o persoana care nu-mi raspunde la fel, asta este, oricum aceasta nu constituie o piedica. Am observat ca oricat te-ar iubi cineva, acest fapt pe tine nu te schimba cu nimic. Numai ceea ce simti tu te poate schimba.

Pentru o persoana care nu-ti raspunde la fel, ca intensitate sau la fel in sensul de a nu-ti raspunde cu iubire? Dar pentru una care nu-ti raspunde deloc?


Din contra, in dragoste ca sa mearga totul bine, trebuie sa fie un fel de competitie in care armele sant sentimentele si se face uz de tot arsenalul de fiecare parte.

Aici vorbesti de pasiune sau de dragostea inchipuita. Iubirea nu este un camp de lupta, competitia ii este straina iubirii. Multe relatii sunt astfel si oamenii se amagesc ca aceasta este iubirea. Sunt ei doi, sunt orgoliile lor si nesfarsita lupta. Care pe care, cine pe cine controleaza, instaurarea fortata a unui climat de incredere, gelozii, tradari si altele. Aceasta nu este iubire. Este disperare. Si multa risipa de energie. Doar o stiu, doi ani am trait astfel.

Stop..stop.. asta nu e iubire ce insiri tu acolo ! Asa spuneam eu despre competitie? In sensul de a domina, forta, controla? Nu.. Daca tu-mi spui o vorba frumoasa, iubirea mea (necontrolata de ratiune), ma face sa-ti spun doua vorbe dulci, care la randul lor vor primi replica pe masura :)
Daca traiai tu doi ani de iubire cum o vad eu nici nu mai voiai altceva de la viata.



Nu e iubire, casandra, ce simti tu acum pentru omul acela, ci compasiune.
Cand ai descoperit superioritatea ta fatza de el, prin faptul ca poti simti asa cum ai zis dragostea (minunat mod de a simti) si el nici macar nu intelege asta, dar sa simta, in acel moment dragostea ta pt el s-a diluat in sentimentul de prietenie. Chiar mai putin de prietenie, pentru ca si prietenii sant pe pozitii de egalitate. Condescendentza.
De ce crezi ca cei trecuti printr-o experienta deceptionanta , ca a ta traiesc mai mult din amintiri?
Iubirea lasa urme.


Da, este compasiune, poate ca aceasta este o forma superioara a iubirii. Este iubirea lipsita de pasiune, de dorinta de a fi cu celalalt, acceptarea realitatii asa cum este ea, impacarea si linistea de dupa furtuna.
Nu ii sunt superioara. Toti venim din acelasi loc, suntem facut din acelasi material si fiecare are acelasi potential. Nu ma simt superioara lui. Sigur ca mi-a parut las, mi-a parut prost. Dar si eu sunt lasa uneori, si eu sunt proasta. Acum aceste lucruri nu mai au importanta, care cum este. Conteaza doar ca a fost ceea ce a fost, ca am avut norocul sa traiesc astfel, sa simt astfel.
Si prietenia este o forma de iubire si nu o gasesc cu nimic mai prejos decat iubirea pentru o persoana de sex opus. Ba chiar ca prietenia este mai longeviva decat dragostea dintre un barbat si o femeie. Barbatii/femeile vin si pleaca...dar prietenii raman.
Da, am avut poate momente de condescendenta. Dar acestea sunt nesemnificative. Dupa ce am acceptat lucrurile asa cum erau, asa cum sunt, nu a ramas decat compasiunea, dar nu cea de pe pozitii de superioritate. Ci acea compasiune care contine dorinta de a-l vedea ca este bine, ca este fericit, ca termina acea relatie seaca, intalneste iubirea si traieste cu adevarat. Si asta nu trebuie sa se intample cu mine. Oricum, eu nu ma intorc niciodata in trecut.

Compasiunea nu e iubire casandra radu. Prietenia nu e iubire..


De ce o numesti experienta deceptionanta? Pentru mine nu asta a fost. Probabil ca asta isi imagineaza fiecare cand citeste ce am scris. Poate ca fiecare a avut macar o deceptie in viata sa si atunci interpreteaza ceea ce am scris ca fiind o deceptie. Nu o vad asa, nu o simt asa. A fost o experienta minunata, mai inaltatoare decat orice rugaciune. M-am simtit purificata de patimile umane si acum ma simt recunoscatoare pentru ca am trait acea iubire. Nu am resentimente, nu am nimic de reprosat, nimanui. M-am avantat total, nu am lasat nimic pentru mine. Iar la final am cunoscut ce inseamna eliberarea. Eliberarea de dorinte, eliberarea de tristete, de eventuale obsesii, de regrete. Nu a ramas decat ceva luminos, cald...da, poate ca este prietenie.

Eu am numit-o experienta deceptionanta pentru ca ti-a fost denaturata notiunea de iubire de aceasta experienta.
Daca eu ascult "manele" si nimeni nu-mi arata cum suna adevarata muzica atunci ideia mea despre muzica e denaturata neavand termenul de comparatie.


Nu traiesc din amintiri, Alexandros. Nu regret nimic, nu-mi doresc sa retraiesc ceea ce a fost, nu ma extaziez si nici nu ma intristez aducandu-mi aminte de acele momente. Stiu ca pot iubi si poate data viitoare voi iubi mai mult. Prin asta intelegand ca poate vor fi mai putine momente de tristete, mai putine momente in care ma voi gandi la mine. Eu nu imi car in spate trecutul. Faptul ca omul iubit nu m-a iubit nu ma poate determina sa ma feresc de iubire, sa joc “la sigur” sau sa ma tem. In iubire, ceea ce este sigur nu valoreaza doi bani. Si imi aduc aminte de o idee despre iubire dintr-o carte a lui Coelho, si anume ca dragostea este o forta salbatica, daca incerci sa o stapanesti, te transforma in sclav, daca incerci sa o incatusezi, te inrobeste.
In iubire, adevarata durere pe care am resimtit-o candva a fost aceea de a nu ma implica total, de a jongla cu jumatatile de masura, de a-mi lasa o portita de iesire...deceptia ca nu m-am implicat total. Iar aceasta implicare pe jumatate intotdeauna lasa urme. Urme dureroase. Iubirea totala nu lasa decat “urme” pozitive. Te transforma. Iar pe mine m-a facut sa o rup cu trecutul, sa traiesc in prezent, sa fiu constienta ca trecutul nu are nici o relevanta, sa fiu constienta ca pot iubi fiindca iubirea nu este o cantitate determinabila care se termina la un moment dat.

Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia.


Ma omori cu fidelitatea asta. Cum poti vedea asa? Daca tu il iubesti el poate fi si infidel si neatent si nici sa te iubeasca macar?
Mi-as dori si eu sa fiu iubit de o asemenea femeie.


Fiindca eu nu sunt fidela pentru ca imi impun asta si nici pentru ca el este fidel. Eu sunt fidela fiindca asa simt. Daca simt altfel sa stii ca nu am nici o ezitare in a da curs dorintelor mele. De cate ori am avut o relatie si nu am iubit, am dat curs dorintelor mele vis a vis de alti barbati. Fara sa ma simt vinovata, fara sa simt macar ca am inselat. Cand am iubit, fidelitatea a fost ceva natural. Asa a fost, nimic impus si in acelasi timp nu am simtit atractie pentru alti barbati. Am realizat ca nu are sens sa stau langa un barbat pe care nu-l iubesc. Nu pot sa-mi impun fidelitatea. Ma simt incatusata si simt ca nu sunt eu insami. Ce sens are sa pretinzi ca esti fericit, ca nu doresti altceva? E simplu – faci asa cum simti. Daca mai ai si curajul de a fi sincer in legatura cu ceea ce simti, este minunat. Am descoperit ca asa ma simt bine si am incetat sa mai sufar si sa am probleme din clipa in care am inceput sa fac asa cum simt.

jos palaria pentru sinceritate si luciditate aici:0


Ti-ai dori sa fii iubit de o astfel de femeie? Pai...pentru ce?! Eu iti urez sa iubesti TU astfel, fiindca chiar daca o femeie te va iubi asa...desi aceasta “maniera” de a iubi nu este altceva decat iubirea care tinde spre iubirea autentica – singura care este de fapt iubire – ei, chiar si asa, te asigur ca asta nu va produce in tine mare lucru. Nu iti va zdruncina constiinta, nu te va apropia de Dumnezeu. Poate orgoliul tau se va umfla ca un balon sau poate te vei simti chiar inferior ca nu esti pe masura sentimentelor ei. Sau poate o vei desconsidera si o vei trata ca pe un obiect proprietate personala..cine stie. Cum ziceam, doar ceea ce simti TU te poate transforma, nu ceea ce simte altul pentru tine.

Adica sa fac exact greselile nefericitului(in sens de slabutz la minte) dinaintea mea? Nu...

Experienta asta te va ajuta cand vei descoperi adevarata dragoste. Dragostea impartasita.
Sant aproape convins ca tu faci parte din acel 0,1 procente ce poate simti dragostea, o poate trai, o poate oferi, dar nu stii ce inseamna sa primesti .
Nu cred ca te-am auzit(citit) spunand ceva de cum te simteai iubita ci numai de cum te simteai cand iubeai...


Iubirea este iubire, impartasita sau nu. Daca admiti ca iubirea este adevarata numai cand este impartasita, atunci lumea este chiar mai saraca in iubire decat pare. Ceea ce ar fi foarte trist. Bine ca nu este asa :) Si oricum, Alexandors, gandeste putin...chiar daca omul de langa tine se comportan frumos, iti vorbeste frumos, te ajuta, te alinta si in ochi ii poti vedea afectiunea...de fapt niciodata nu vei stii cu adevarat cum simte, cat de intens, cat de profund. Nu ai cum sa stii cat de mult, in ce fel sau cat te va iubi omul de langa tine. Si nici macar daca te-a iubit in adevaratul sens al cuvantului.

1 Neimpartasita nu e iubire. 2 Si in ochi ii pot vedea afectiunea? Pai da, o vad daca e. Daca nu, nu. Nu poti pacali un oenolog(degustator de vinuri) cu posirca (ce modest am fost aici :))) )

Au fost barbati convinsi ca eu sunt indragostita si foarte mandri din cauza asta. O prostie. Am avut momente in viata cand pur si simplu mi-am dorit compania cuiva, am simtit nevoia de a darui afectiune, de a dulce, dragalasa...dar asta nu insemna ca i-am iubit. Intotdeauna mi-a placut sa cultiv o atmosfera de complicitate, de caldura, o atmosfera placuta si relaxata. Si asta a fost confundata cu dragoste.

Aici cineva a trisat ;) Noi vorbeam de dragoste :) Si apoi...vezi mai sus cu oenologul :)

Loiali...adica nu iubesti, nu-l cunosti pe cel de langa tine, dar esti fidel, iti duci viata de zi cu zi, iti cladesti o viata (si la un moment dat te indragostesti fiindca orice om isi doreste iubire si va cauta ceea ce nu are)...si tu vorbesti de loialitate?! Mi se pare mai degraba o minciuna, o ipocrizie extrem de rafinata, astfel incat chiar cel care o traieste ajunge sa creada in ea. O viata calduta la umbra sigurantei. Zicea odata un sfant ca “bucatele caldute nu incanta cerul gurii”. Ma rog..daca cineva simte ca acesta e sensul vietii, sa gasesti un barbat/femeie de treaba, sa ai un trai tihnit, sa muncesti, sa te distrezi, sa faci copii si la final sa mori, asta este treaba lor. Fiecare traieste asa cum poate.

Chestia asta se cheama casnicie si avem parte de ea 99.9% dintre noi de ea.
Pe tema asta se pot face mii de variatiuni iarasi. Casnicie din dragoste, din interese de toate felurile(materiala, politice, religioase), din traditie (ca sa fiu si eu la casa mea), din ambitie (sa-mi oftic fosta iubita) si altele...


Si parafrazand-o pe Sulfina Barbu :) – fiecare are parte de viata pe care o merita.

Casandra, casandra.. eu las modestia si-ti spun ca pot citi si printre randuri si printre cuvinte, chiar. Pe cine parafrazezi tu? La cat te cunosc eu ma asteptam la alt parafrazat, sincer. Asta daca nu cumva ai parafrazat-o peiorativ. Dar nu merita, crede-ma :)

Stiu ce inseamna si sa primesti. Da, poate stiu mai mult sa dau. Nu am vorbit despre cum este sa primesti fiindca aceasta nu este o preocupare pentru mine. Nu tanjesc dupa a primit. rimi este minunat. A fi tinuta in brate de omul iubit, a fi mangaiata, a fi privita, a fi invaluita de el...cine mai vrea Paradisul? In orice caz nu eu. Paradisul sa fie pentru altii. Pentru mine prezenta fiintei iubite este paradisul.

Te contrazici iar?
Vrei sau nu vrei sa fii iubita?
Stii sau nu stii cum e?



Caractere italice = alexandros text mai vechi
caractere bolduite = alexandrios replici la textul actual
Caractere normale = casandra radu


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140644 (raspuns la: #140585) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 21/08/2006 16:44:32
Sunt plina de contradictii, da! Sunt inconsecventa si nu ma intereseaza notiunile, inclusiv "notiunea de iubire", tot notiune este. Fiindca viata e prina de contradictii, de neprevazut si de incosecvente...
Asa ca in ce ma priveste, am trimis la plimbare notiunile, teoriile in in general orice lucru static, care nu corespunde dinamicitatii vietii.
Te simt ca inca mai esti suparat, de la conferinta aia pe tema prostiei, de regula aveai raspunsuri mai empatice. Ei bine..asta este, astept sa iti treaca :) Stii ce imi vine acuma? Sa iti raspund pe acelasi ton. Dar...mi se pare o prostie sa reactionez asa. Sa uit ca de fapt te simpatizez, cu toata supararea ta. Asa ca..rasusflu adanc si caut sa continui conversatia.
Da, fireste ca iubirea fata de o persoana de sex opus nu e acelasi lucru cu iubirea pentru mama, tata, frate, prieteni..insa fiecare iubire pentru o alta fiinta umana te face mai bun si te aproprie de Dumnezeu. Cel putin acest lucru il au in comun. Iubirea pentru o persoana de sex opus este "mai" misterioasa decat alte iubiri, mai ales cand apare brusc, fara nici o explicatie, fara nici o motivatie. Pentru mine iubirea nu are motivatii. Ar fi asa usor sa aiba...atunci as fi iubit pe acela care imi dadea toate motivele (cel putin cele insirate de tine se regaseau in comportamentul lui). Aveam toata motivele sa il iubesc, se purta minunat, din toate gesturile lui razbatea o profunda afectiune pentru mine, era intr-adevar omul potrivit. Il apreciam pentru calitatile lui si era ceea ce am gandit mereu ca vreau de la un barbat. Nici o contradictie aici. Numai a...nu l-am iubit. Am tinut la el, dar asta nu echivaleaza cu iubirea.
Pai ce sa ii ceri lui Dumnezeu? Numai ca asa cum nu ii ceri lui poate asa ar fi frumos sa nu ceri nici altuia. Adica..nu cer creatorului dar cer creatiei sale? :)
Nu simte la fel de mult..nici macar nu cred ca este o chestiune de a masura...Sa masori in ce? In kg, in km, in amperi? In ce? Mai degraba este o modalitate diferita de a simti si o profunzime diferita a sentimentelor, care oricum nu pot fi cuantificate.
Iubirea nu are nimic de a face cu principiile. Orice iubire insa este poarta catre iubirea suprema sau iubirea de Dumnezeu cum vrei sa ii spui.
n ce priveste cuplurile, foloseam "iubire" in alt sens, asa cum se paote desprinde din context. Nu am nici o treaba cu Sulfina Barbu, insa apropo de ceea ce a zis ea, am facut o conexiune care mie mi se pare ca atinge un punct nevralgic - si anume ca ai viata pe care o meriti. Sa dezvolt? Crezi ca este cazul?
Normal ca ce insiram nu e iubire. Aceea este ceea ce se intampla cel mai adesea si care oamenii considera a fi iubire. Dupa care, cand se termina se pot lauda ca ei au iubit si mai ales cat au suferit. Ca au fost tradati, ca bla bla...in fine. Ca doar doar impresioneaza pe altul si vor fi iubiti ca deh, destul au suferit.
Ma rog, poate compasiunea si prietenia nu sunt forme ale iubirii pen tru tine. Asta este altceva. Dar nu imi spune tu mie ce simt, cum simt si asa mai departe. Nu are sens, nu ma cunosti, nu te cunosc.
Pentru mine compasiunea nu inseamna mila. Nu vorbeam in sens de dictionar. Compasiunea in sensul de acea iubire in care tu nu mai esti. Si nu voi teoretiza deoarece nu are nici un sens.
Daca tu iubesti o persoana si ea nu stie, cel mai firesc este sa ii aduci la cunostiinta acel lucru. Nu este iubire intre voi, dar poate ca tu o iubesti chiar si asa. Sau poate esti obsedat. de unde sa stiu eu?! Ei bine...o anunti...si daca stie, ce? Poate ca nu e deloc interesata. Iti moare iubirea pe loc? Ei..poate nu a fost iubire atunci.
Sunt destui oameni care spun ca il iubesc pe Dumnezeu si care in acelasi timp nu pot iubi pe cineva care nu le da atentie. Asta este...e mult mai usor sa iubesti un concept decat o persoana care nu te baga in seama.
Nu discutam despre iubirea pentru cineva trecut in nefiinta. Observ ca tu simti la fel pentru toti cei trecuti in nefiinta. Asa simti tu si poate ca altul simte altfel. Sa nu crezi ca daca tu simti in anume fel si altii simt la fel. Asa cum fiecare gandim in felul nostru, asa fiecare simtim in felul nostru.
Chiar doresc sa citesc parerea ta vis a vis de cum mi-a fost mie denaturata notiunea de iubire. Ai facut o afirmatie dar nu ai adus nici un fel de argumente. Ce pot spune deocamdata, pe langa ce am spus despre acea iubire este ca urmare a ceea ce am simtit pentru el, am inceput sa am mai multa toleranta si fata de altii, am inceput sa ma inteleg mult mai bine cu colegii mei, cu parintii mei si ami ales, total surprinzator pentru mine, au inceput sa imi palca oamenii, dupa atata vreme, de cand ma stiu, ca nu-i puteam suferi. Asa ca mi-o fi denaturat mie "notiunea" in orice caz ma simt tare bine cu oamenii, mi-s dragi, imi plac si intr-un fel ciudat, pe cei pe care ii iubeam ii iubesc acum mai mult. O sa zici ca ma contrazic? Da, fiindca nu vorbesc rational si o stiu foarte bine.
"Si aici, scumpa casandra radu, recunosti in sfarsit ca nu a fost ce trebuia".
Te rog, nu imi spune "scumpa" daca nu simti asa. Ce sa recunosc? Asta e afirmatia ta. In viata nimic nu "trebuie". Asa s-a intamplat, a fost o experienta si nu as schimba nimic. Nu am ce sa schimb. Am facut asa cum am simtit. Viata nu este asa cum si-o planuieste omul. Da..mi-am dorit sa raman cu barbatul iubit, sa avem o viata impreuna. Dar..daca el in cel din urma a ales altceva, ce pot sa fac decat sa merg mai departe.
Daca ma intrebai cu ceva vreme in urma ce trebuie si ce nu iti spuneam in primul rand ca "nu trebuia sa ma nasc", apoi ca nu am iesit asa cum trebuia si tot asa mai departe la infinit. Viata isi are cursul ei, indiferent de ce trebuie sau ce nu trebuie.
Da de unde..auzi jos palaria..pai pentru ce?! Vrei sinceritate si luciditate? Din partea mea, oricand...nu imi palce sa fiu altfel decat asa cum sunt.
Oricine paote fi pacalit. Daca nu vrei sa fi pacalit, lasa orgoliile la o parte si atunci s-ar putea sa incepi sa vezi realitatea. Cel mai usor de pacalit sunt oamenii orgoliosi. Si totodata sunt cei pe care ii poti manipula cel mai usor.
Nu a trisat nimeni. Nu am zis vorbe mari daca nu am simtit ce spun. Chiar si cand ti-am zis tie "dragul meu" asa am simtit, pentru ca m-au binedispus comentariile tale. Nu am umblat niciodata cu chestii de genul "te iubesc, esti viata mea"...ca sa creez atmosfera placuta in budoar. La fel cum nici nu am facut pe interesanta pretinzand ca sunt total rece si doar interesata de sex. Imi place aproprierea intima si din aceasta cauza nu o voi face oricum, ci o voi face asa cum merita acest act frumos intre doi oameni.
Pe mine nu ma intereseaza acea conventie sociala numita casnicie. Nu-mi doresc, nu mi-am dorit.
Lasa te rog tonul asta dojenitor ca nu te prinde. Ca te asteptai sa parafrazez pe altcineva..uite ai putea sa tagi invatatura ca asteptarile iti sunt de regula inselate si ca altul nu are nimic de-a face cu ceea ce astepti tu de la el. Si ma indoiesc ca ma cunosti. Doar fiindca ai citit cate ceva din ce am scris. La fel cum nici eu nu te cunosc pe tine.
Nu am parafraza-to nici admirativ, nici peiorativ. Am explicat mai sus care e treaba cu parafrazarea.
Da o sa ma contrazic tot timpul! Asta e perceptia ta despre mine, care nu este neaparat adevarul. In sinea mea nu exista contradictii, oricum nu in ce priveste iubirea.
Daca se intampla sa fiu iubita, ok sunt de acord :) Chiar daca nu voi sti niciodata cat de profund sunt iubita. Daca nu se intampla, asta este. Sunt lucruri care nu depind de mine. Nici chiar iubirea pe care o simt eu nu depinde de mine.Este sau nu este. Nu imi irosesc energia dorind lucruri care nu depinde de mine. De fapt toata "afacerea" asta cu doritul e o mare tampenie.
In final...nu ti-as putea da argumente si oricum probabil ar fi multe contradictii. In ce priveste ultima intrebare, daca ar raspunde altul, dupa ce ar fi la curent cu povestea vietii mele ar spune ca am fost iubita. Eu insa simt ca nu stiu cum este sa fii iubita. O replica la aceasta ar putea fi ca eu am standarde prea mari...disputa ar continua la nesfarsit, ce rost ar avea?!
Scopul publicarii acestui text nu a fost de a diseca iubirea si nici de ma ma transforma pe mine in obiect de disectie. I-am zis lui Cri Cris care era ideea.
Astept sa iti treaca pasa :) Si apropo de conferinta aialalta nici macar nu am citit ce ai scris tu acolo. Inerent, nu aveam cum sa ma refer la tine.
#140659 (raspuns la: #140644) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
casandra radu - de Alexandros la: 23/08/2006 02:07:01

Esti plina de contradictii, esti inconsecventa, plina de neprevazut ,nu-ti pasa de notiuni, de teorii...
Consideri compasiunea dragoste si iubirea nu are motivatii pentru tine.
Ai iubit fara a fi iubita, dar nu ai iubit pe cel ce se purta minunat cu tine, totusi crezi ca era intradevar "omul potrivit."
Esti sincera si lucida, dar stii sa pacalesti sau sa manipulezi si cel mai usor pe orgoliosi.
Nu ai facut-o insa, dar ai lasat impresia ca iubesti fara sa declari asta deschis. Nu-ti place tonul dojenitor dar iti place sa dojenesti.
Nu te intereseaza conventia numita casnicie.
Esti de acord sa fii iubita, chiar daca nu vei sti niciodata cat de profund esti iubita.
Imi zici "dragul meu" dar nu ma lasi sa-ti zic "scumpa mea" doar pentru ca tu stii ce simti iar eu spun fara sa simt.
Zici ca nu te cunosc si ca nu ma cunosti.
Consideri dorinta o tampenie.
Simti ca nu stii cum e sa fii iubita.
Sa fie standardele tale prea mari?

Stii ca sant in pericol sa ma indragostesc de tine?
Sau ca tu esti in pericolul asta?

Pentru mine viata e o mare provocare, formata din unele mai mici si toate micile ei provocari ma incita.
Tot ce enumeram mai sus ca apartinand de personalitatea ta, poate da peste cap ce stiu eu despre viata, dragoste, femei...
As putea sa te iubesc pentru felul tau de a fi pana la adanci batraneti.
Mi-ar place sa ma faci a crede ca ma iubesti, fara insa a-mi declara asta deschis.
Noua barbatilor ne place mai mult sa fim mintiti asa, decat sa fim iubiti fara sa stim si fara sa aflam vreodata.
Dealtfel nu ne sta la-ndemana sa simulam nici sentimente, nici trairi fizice.
Mi-ar placea asta mai mult decat sa ma iubesti cu adevarat fara ca eu sa am vreun merit sau vreo contributie.
Prefer sa fiu o experienta din viata ta, decat marea ta compasiune pe care sa o crezi dragoste.
Simt ca te-as putea face sa afli cum e sa fii iubita si nu doar sa iubesti, dar asta ar presupune sa privesti unele lucruri si concepte din alt unghi decat ai facut-o pana acum.
Daca am face-o in stilul tau, ne-am putea iubi un secol, dar in stilul meu nu ar putea dura mai mult de un an.
Asta ar insemna sa accepti conventia numita casnicie, dar nu ca o institutie in care sa te incadrezi, ci ca acceptare a cuiva incadrat in ea.
Ar trebui ca atunci cand sufletul tau nu-ti mai apartine, fiind transferat mie in totalitate, sa-l gazduiesti pe-al meu in locul ramas gol si sa intelegi ca e mai greu sa ai grija de sufletul altcuiva decat de al tau.
Ar trebui sa descoperi pasiunea, sa simti pe pielea ta ca dragostea pasionala nu seamana cu cea materna, sau cu dragostea de Dumnezeu, unde oferi totul neconditionat.
Va trebui sa-ti pierzi siguranta, ratiunea, controlul, sa accepti iubirea pura, bruta, sau rafinata, dar neinfluientata de nimic din exerior.
Vei putea iubi pe cineva fara a-l extrage din "viata calduta la umbra sigurantei", la fel cum nici el nu incearca a te extrage pe tine din umbra sigurantei tale, institutionalizand un sentiment?
Nu-mi raspunde!
Stiu ca exista posibilitatea ca o femeie ca tine , cu toate contradictiile, inconsecventa si careia nu-i pasa de teorii, poate considera toate acestea simple ipoteze irealizabile, ori teorii fanteziste, sau dimpotriva, poate descoperi printre ele realitati nebanuite sau neobservate inca.
Sa lasam misterul asta sa ne mangaie imaginatia.
Oricum, daca ma indragostesc de tine promit sa nu-ti spun niciodata.
Paradoxal e ca vei simti daca e blestem sau binecuvantare sa fii iubita fara sa stii ca esti.



PS Scumpa mea casandra radu, sper sa nu ma certi prea tare pentru jocul de idei extrase din conversatiile noastre virtuale :)








"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#140931 (raspuns la: #140659) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru Alexandros - de casandra_radu la: 23/08/2006 08:13:01
Oh...Doamne! :) Ce sa iti raspund la asa ceva?! Nu incerc sa raspund, doar ma continui.
Nu am fost surprinsa de nimic din ce ai spus.
Nu exista "oameni potriviti", exista insa nenumarate mistere :)
Stiu multe lucruri pe care nu le inteleg si stiu cateva lucruri pe care le simt :)
Am observat ca dau peste cap teoriile celor care imi vin aproape :)
Siguranta, ratiunea si controlul le-am pierdut deja. Din acel moment am devenit un om fericit, sau, mai bine zis, fericirea a inceput sa iasa la vedere :)
Dragostea pasionala e doar un stadiu intermediar al iubirii. Ea are potentialul de a deveni iubire in adevaratul sens al cuvantului. Frumusetea iubirii "obisnuite" este aceea ca ea poate atat sa decada in sex cat si sa se ridice pe culmi inalte.
Iubirea nu poate fi institutionalizata, noi consideram ca putem face asta, conferindu-i astfel certitudinea pe care in realitatea iubirea nu o are niciodata. Nu poti incatusa iubirea caci asta te va transforma pe tine in sclavul ei. De asta casnicia este o sursa de nevroze :))) Da, stiu ca nu vroiai sa iti raspund nici chiar indirect, insa mesajul e mult prea provocator pentru a rezista tentatiei de a raspunde.
Am incetat sa mai am pareri si sa trag concluzii asupra unor lucruri pe care nu le-am trait. Singura autoritate pe care o are cineva este autoritatea data de experientele prin care a trecut. Oricine isi poate da cu parerea despre ceea ce nu a trait, dar acea parere nu are nici o valoare.
Daca as fi iubita poate nu as sti, insa as simti :)

#140943 (raspuns la: #140931) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
iubirea nu incape in definiti - de onutza la: 25/08/2006 20:12:38
iubirea nu incape in definitii. iubirea se simte. este diferita de la persoana la persoana.exista diferite tipuri de iubire: de sine, pt copii, pt partener, pt divinitate.
cred ca cea mai importanta si cel mai greu de realizat este iubirea de sine. cand te iubesti pe tine cu toate bubele tale, il poti iubi si pe cel de langa tine.in rest , relatiile cred ca sunt doar indragosteli:), obisnuite etc
iubirea divina...vine probabil dupa asta.



---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate
#141305 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
onutza - de Alexandros la: 25/08/2006 23:51:42
Onutza, iubeste-l tu pe el si el pe tine. :)
E bine sa ne cunoastem, sa ne descoperim, dar nu stiu daca ar trebui sa ne iubim pe noi pentru a iubi pe celalalt.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#141372 (raspuns la: #141305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
alexandros - de onutza la: 26/08/2006 21:08:15
daca tu nu te iubesti pe tine cum vrei sa te iubeasca altii? si sa-i iubesti si tu pe ei? ca io nu prea stiu.
cred ca e greu sa te iubesti, mai ales ca suntem plini de bube care supureaza, dar trebuie sa ne acceptam. i-am recomandat casandrei o carte si ti-o recomand si tie: arta de a iubi, don miguel de ruiz.
citeste-o daca vrei! este mititica si usor de citit.
spor la cetit! hai ca ti-am si trasat sarcini:))



---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate
#141560 (raspuns la: #141372) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
onutza - de Alexandros la: 27/08/2006 12:52:06
onutza, nu si nu:)))
Eu nu sant de acord ca ar trebui sa ma iubesc pe mine pentru a iubi pe celalalt.
Hai babeste:
Ca sa ma iubesc pe mine trebuie sa ma descopar, sa ma cunosc, altfel as iubi la intamplare.
Daca descoperim acele bube de care vorbesti, s-ar putea sa nu mai vrem sa ne iubim.
E obligatoriu ca acceptarea sa presupuna implicit si iubirea?
Daca vrem sa scapam de acele bube (eu cred ca totusi indreptarea e de preferat acceptarii) asta presupune timp si efort, cel putin tot atat de cat am avut nevoie sa acumulam bubele.
Si atunci?
Cand sa mai iubesti, cand sa mai fii iubit?
Mie chestia cu iubirea de sine mi se pare cam egoista (nu se iubeste decat pe dansul-varianta narcisista :) ).
Aplicand o psihologie inversa ar trebui sa constat ca: Tu nu iubesti si nu ai iubit?
Nu esti si nu ai fost iubita?
Daca nu e asa sa inteleg ca : Esti perfecta (altfel nu te iubeai) sau doar te-ai acceptat cu defecte si calitati(atunci ne putem iubi de la sine inteles si neconditionat daca acceptarea e fara conditii)?

Voi citi cartea ta.
Ti-as recomanda si eu alta mai de suflet "Daruind vei dobandi - Nicolae Steinhardt" in care inveti sa-i iubesti doar pe ceilalti si sa oferi ce nu ai pentru a obtine ce-ti lipseste.

Daca nu sant de acord cu tine, asta nu presupune ca nu-ti respect punctul de vedere. Vreau doar ca ma ajuti sa inteleg cum ai ajuns la acele concluzii.
E o sarcina placuta asta pe care mi-ai trasat-o :)



"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#141651 (raspuns la: #141560) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
alexandros - de onutza la: 27/08/2006 22:59:32
onutza, nu si nu:)))

e dreptul tau de a avea o alta parere. daca toti am gandi la fel...ne-am plictisi.

Daca vrem sa scapam de acele bube (eu cred ca totusi indreptarea e de preferat acceptarii) asta presupune timp si efort, cel putin tot atat de cat am avut nevoie sa acumulam bubele.
Si atunci?
bubele le-am acumulat in timp indelungat...inca din copilrie. ce te faci daca intr-o dimineata descoperi uitandu-te in oglinda ca ai fata plina de cosuri? le lasi asa, incerci sa faci ceva cu ele(chiar daca dureaza ceva timp pana l avindecare),nu mai iesi in lume de "rusinea" cea mare.accepti ca le ai, doar e evident uitandu-te in oglinda!
si atunci?

eu am iubit de m-a durut:). acum nu iubesc, desi mi-as dori.am fost mult iubita si poate mai sunt.

nu sunt perfecta, dar tind ca fiecare om spre asta.
am sa citesc si eu la randul meu cartea pe care mi-ai recomandat-o, dar nu foarte curand...chiar nu stiu cum este sa daruiesti ce nu ai...

am ajuns la concluziile astea mergand pe la tot felul de cursuri de comunicare....ca doar de-aia am si pus conferinta pe site si am constat ca ceea ce se spune nu e chiar la intamplare.iar in ultima vreme citesc mult in domeniu.imi descopar bube pe care nu le stiam si-s plina de plasturi:))
dar tot ma consider frumoasa:))(si modesta)

---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate
#141658 (raspuns la: #141651) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru onutza - de casandra_radu la: 28/08/2006 06:58:49
Ca bine zici, draga mea. Nu stiu daca referitor la iubirea de sine gandim la fel..cert este ca un om care nu se iubeste pe sine, nu este capabil nici sa iubeasca pe altul. Cum just ai observat, acela se indragosteste, face o pasiune...are nevoie de celalat, iar iubirea nu este o nevoie ci o optiune.
Ma indoiesc ca te refereai la acea iubire de sine stupida, la egoism, orgoliu, infatuare de sine...nu, aici vorbim de o altfel de iubire de sine. Sa fii cu tine insasti ca si cum ai fi cu omul pe care-l iubesti...fara a te condamna, fara da te judeca, fara a te simti vinovat, pur si simplu sa te bucur de propria ta existenta, de fiinta ta, de tot ceea ce esti.
Aceasta este iubirea "corecta" de sine.
Si atunci, simtindu-te bine cu tine insuti, poti impartasi si altora acea stare placuta.
#141764 (raspuns la: #141305) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
casandra radu - de onutza la: 28/08/2006 21:21:42
nicidecum nu ma refeream la iubirea de sine egoista care urmareste doar propriul interes.ci la aceea care intr-un fel, cum spune si alexandros, presupune acceptare de sine.daca reusesti sa nu te mai pedepsesti si sa nu te judeci...cred ca esti pe drumul bun. daca nu mai faci asta cu tine, nu vei mai face nici cu cei de langa tine.mi se pare destul de greu...dar nu imposibil.



---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate
#141782 (raspuns la: #141764) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Iubirea nu e buna. - de tatiku la: 28/08/2006 10:36:46
Cred ca a fi idealist inseamna sa ni se puna o draperie groasa peste minte. Iubirea nu inseamna decat exces. De orice fel. De timp pierdut, de minte inrobita, de spaime si trairi intortocheata, de suferinte, de functionare anormala a tuturor facultatilor. Cati dintre noi putem sa ne laudam cu o iubire implinita total? Nimeni, probabil, pentru ca asta nu se poate. Iubire e lasata de Dumnezeu pentru procreere, e capcana vietii ca sa avem copii si sa regeneram specia. Nimic altceva. Odata aceasta functie indeplinita, dragostea se destrama in fasii, numite, pe rand, Prietenie, Obisnuinta, Plictiseala, Agasare...
Depnde de inteligenta fiecaruia sa dezvolte dragostea din tinerete in ceva durabil, gen prietenie si respect.
Care, la o adica, fac mult mai mult bine decat dragostea.
#141784 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
tatiku - de Alexandros la: 28/08/2006 10:49:40
Si animalele, tatiku?
Ele se iubesc?
Trebuia sa le lase si lor Dumnezeu darul asta pentru a procrea si a se inmulti, nu?
Totusi o fac:)
Nu speria copiii astia taticu.
Nu le spune teoria asta freudiana ca totul e pentru supravietuirea speciei ca nu se mai iubesc si atunci se vor apuca de alte prostii mai nocive decat iubirea.
Daca analizam stiintific fenomenul dispare tot mirajul.
Totul se reduce la hormoni si feromoni:)))


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#141789 (raspuns la: #141784) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Alexandros - de tatiku la: 28/08/2006 12:22:05
Pe rand:
Animalele nu se iubesc. Ele sunt doar atrase chimic pentru ca ele nu pot abstractiza ( de aici imposibilitatea lor de a vorbi, gandi, etc...)
Nu speriu pe nimeni, pacatele mele. E doar o optica. La ce e buna pacostea asta de iubire roamntica...?
Teoria nu e freudiana, sau nu cred ca e; ma degraba e schopenhaueriana, daca e sa fim minutiosi..:)
Mai nocive decat iubirea? Ce anume poate fi mai nociv?:)
Mirajul ne impinge sa facem ceea ce nu trebuie facut. Adica sa traim drogati, agatati de un sentiment ce se stie, de buna seama, ca face rau.
Da, totul se reduce la hormoni si feromoni, aici sunt de acord.
#141804 (raspuns la: #141789) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
tatiku - de Alexandros la: 28/08/2006 13:28:20
Felicitari pentru confirmare(sau cum se numeste) tatiku!
Dupa rapiditatea aparitiei mesajului, cred ca s-a produs :)

Mai nociv decat iubirea?
Ohooo!
Ura,lacomia,invidia,violenta.....
Hai sa le iubim tatikule totusi. Daca Schopenhauer nu le-a iubit sa-i spalam noi pacatele :)))

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#141817 (raspuns la: #141804) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Multam de felicitari! - de tatiku la: 28/08/2006 14:27:01
Intr-adevar, azi am fost confirmat, vad.
Multam de mesaj!

Binenteles ca sunt mult multe rele in lume, dar oare sunt MAI rele? Cati oameni frumosi si tineri mor anual din cauza ei? Gandeste-te serios, fara idealism!
Ura, lacomia, invidia sau violenta sunt lucruri de neiertat, imorale si daunatoare. Deci usor de condamnat. Si mai sunt si trecatoare. Pe cand suferinta din dragoste te poate ucide, lent sau instantaneu.
Nu sunt deloc misogin precum Schopehauer. Le iubesc cu patimape ELE. Si Dumnezeu mi-a ajutat sa nu sufar prea mult pe tema asta si sa gasesc un om minunat sa-mi fie si sa-i fiu aproape. Nu eu ar trebui sa spun ceea ce spun. Dar stiu despre suferinta. Stiu despre pacat. Stiu despre angoasa si culpa.
Sa ne uitam in spatele nostru si sa fim cat se poate de drepti si cinstiti: tot ceea ce am facut, tot ceea ce vrem sa facem in raport cu dragostea, are un aer de pacat. Si NOI suntem cei care trebuie sa indreptam asta.
#141823 (raspuns la: #141817) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
tatiku - de Alexandros la: 28/08/2006 15:03:16
Tatikule nu ma trezi! lasa-ma sa mai visez si eu la dragoste cat inca sant tanar:)
Luam painea de la gura poetilor?
Lasam numai ziaristii de scandal si reporterii de razboi sa traiasca?
Ma lupt aici cu fetele de o luna sa le conving sa iubeasca si sa se lase iubite, ele incearca sa ma convinga sa ma iubesc singur si tu tatikule ce faci, ne demolezi teoriile? :)))
Te-am votat sa stii!

Acum serios , eu inteleg in parte ce vrei sa spui, dar nu crezi ca ar fi bine sa dezvolti?
Oricum e locul potrivit asta pentru asta si nu mi-ar displace sa-ti aud parerea.


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#141829 (raspuns la: #141823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
alexandros - de onutza la: 28/08/2006 21:21:42
mai alexandros draga, tu esti un soi de guru?:))




---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate
#141864 (raspuns la: #141829) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
onutza - de Alexandros la: 28/08/2006 22:15:18
De ce trebuie sa-mi slabesti din autoritate adaugand "un soi de"?

Fug, ca ma omoara casandra radu pentru trollare. Si pe tine dealtfel :)))))


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler
#141917 (raspuns la: #141864) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru onutza si Alexandros - de casandra_radu la: 29/08/2006 07:48:19
Dragii mei, nu omor pe nimeni :))
Cum as putea, de altfel, intr-o conferinta a carei tema este iubirea?!
Cum sa te enervezi, sa te superi, sa ai sentimente negative tocmai aici? :)
#141950 (raspuns la: #141917) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru tatiku - de casandra_radu la: 29/08/2006 07:57:19
Chiar crezi ca oamenii mor anual din cauza...iubirii? Sau din cauza patimii, a unei gelozii patologice care ii determina sa savarseasca gesturi necugetate, care le intuneca mintile. Iubirea sa fie cauza suferintei sau propia neputinta de a accepta realitati precum ca iubirea nu este tocmai reciproca, ca celalalt nu este un obiect care sa le satisfaca dorintele si ca celalat nu are obligatia de a le asigura fericirea? E foarte usor sa consdieri ca iubesti cand de fapt esti doar un disperat etern nemultumit ca celalat nu vine in intampinarea dorintelor tale, ca celalat nu este asa cum iti doresti tu. De parca un om poate fi redus, redimensionat si croit dupa poftele altuia...si de aici apar foarte multe probleme.
Nu stiu cum poti iubi cu patima si totusi sa nu suferi.
Citind mesajele tale, impresia este ca ele constituie un fel de autoconsolare, in sensul reducerii iubirii la cel mai simplist nivel, la cel mai de jos nivel. Negarea ei de fapt.
Si totusi afirmi ca nu ai suferit prea mult din cauza iubirii. Totusi e o dezamagire acolo, o tristete, care, cum spuneam, tinde sa reduca totul la ceva aproape trivial care pare a nu ne separa de regnul animal.
Pe de alta parte se pare ca ai gasit un om minunat si sunteti apropiati. E ciudat sa ai in viata ta un om minunat, dar sa apreciezi iubirea astfel. E ca si cum ceva lipseste. Rational si uman totul pare sa fie in ordine. dar ce lipseste, oare?!
#141951 (raspuns la: #141823) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Casandrei, cu dragoste... - de tatiku la: 29/08/2006 10:12:32
A iubi nu foloseste, atata timp cat in sentiment nu se implica si filtrul rationalului. E vital in viata sa iti folosesti acest filtru, care e dat, dar e ascuns bine. A iubi cu patima e ceea ce ne ingroapa. Sa traiesti in afect, sa iti faci acolo zona de viata e foarte rau, e nefolositor, e insalubru si expus la toata paleta de riscuri.
Nu am a ma plange de esecuri sentimentale, serios. Imi cunosc sotia de cand ea avea 17 si eu 18 ani. Ne-am casatorit cand ea avea 20 si am avut copil un an mai incolo. Au fost si furtuni dar am avut inteligenta sa le reparam. O umbra de dezamagire? Nu, nicidecum.
Asa ca cred ca reusita se datoreaza ratiunii, nu patimii si iubirii romantice, deplasate si extreme. Desigur, nu se poate ca intr-o viata sa nu ai episoade de pasiune, de nebunie, de excese afective. Insa tocmai ele sunt calea sigura spre suferinta. Stiu bine asta!
Inima ranita este cea mai buna investitie. Cu ea iti cumperi previziunea.
#141975 (raspuns la: #141951) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
tatiku - de onutza la: 29/08/2006 20:29:26

ce-i asa rau in a suferi?

citeste daca vrei poezia primavara de blaga


---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate
#142019 (raspuns la: #141975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
tatiku - de jeniffer la: 29/08/2006 19:04:15
Ele sunt doar atrase chimic, crezi ca pentru noi nu mai este urma de "chimic"? Cineva pe care cunosti bine nu inseamna ca ratiunea ta va decide ca te vei iubi cu el, numai pentru asta.
#142047 (raspuns la: #141804) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Sigur ca e chimie, - de tatiku la: 29/08/2006 19:12:24
si inca multa si grea! Insa ceea ce ne separa de animale este gandirea abstracta. Traiesti dragostea si cu forta asta, iti imaginezi, comunici, faci scenarii! E drept, in momentul cand faci dragoste ramane doar voluptatea, care e concreta deci de origine animala. In momentul ala gluma a luat sfarsit, te transpui intr-un animal care doreste sa transmita/primeasca samanta vietii.
#142048 (raspuns la: #142047) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru tatiku - de casandra_radu la: 30/08/2006 08:17:14
Primul lucru care m-a "lovit" a fost referirea la "folosirea" iubirii, la utilitatea ei. Iubirea nu este ceva utilitar, nu este ceva care il folosesti pentru altceva. Iubirea in sine este scopul, ea nu este un mijloc pentru realizarea unei vieti mai bune, sa zicem, orice ar implica asta.
Aleg sa nu otravesc iubirea cu ratiune.
Iubirea patimasa este un fel de specie a "iubirii", nu iubire autentica. E interesanta, e datatoare de trairi intense, arde si ramane doar cenusa. Nu asta inteleg prin iubirea in sine.
Traiesc in inima fiindca acolo este viata. Viata este sensibilitate si nu are de a face cu rationalul. Asta nu inseamna, asa cum s-ar putea interpreta, ca ma comport iresponsabil, imatur, ca fac tot felul de prostii invocand sentimentele. Nu, fiindca un sentiment autentic prin el insusi presupune responsabilitate, maturitate si iti deschide ochii, nu ii inchide.
Cand iubesc nu imi fac calcule. Poate ca nu e omul potrivit, poate ca nu este situatia potrivita. Poate ca anumite circumstante obiective ne despart. Asta nu inseamna ca vine ratiunea pentru a ucide iubirea doar fiindca aceasta nu ar fi...oportuna si nu mi-ar folosi la nimic sa tin la o persoana care nici macar nu poate fi in preajma mea...
Reusitele ratiunii sunt pentru mine cele din domeniul profesional, cele ce tin de rezolvarea unor probleme practice. Rational...poate gasesc un om cu care sa ma inteleg dar...daca nu este iubire, cu toata ratiunea din lume, despre ce reusita putem vorbi?! Putem vorbi de un aranjament convenabil, de organizarea unei vieti "impreuna", dar sufletului meu ce ii dau? Ah, da, stiu...ma apuc sa scriu poezii despre iubire in incercarea de a compensa ceea ce-mi lipseste.
Rationalul se teme de suferinta fiindca este incapabil sa o inteleaga. Inima intelege suferinta, o accepta, dar rationalul este chiar furios ca este tulburat. Gaseste suferinta ne-necesara si inportuna, ii strica planurile, il intuneca.
Dar poate ca suferinta are si ceva bun in ea. Poate ca suferinta este menita a-ti deschide ochii, a te face mai constient de tine, de ceea ce ai ales, de ceea ce ai facut, de celalalt. Nu vad suferinta ca pe ceva negativ ci mai degraba ca pe un semnal de alarma ca undeva, cumva ai gresit. Suferinta ma indeamna sa privesc in mine si sa vad ceea ce este intr-adevar acolo. Daca este iubire sau doar o dorinta arzatoare neimplinita. In cel de-al doilea caz, intr-adevar suferinta este crunta si chiar patetica. Daca ai capacitatea de a vedea cu adevarat ceea ce este in tine, suferintele se evapora si ramane doar ceea ce este bun.
#142105 (raspuns la: #141975) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
alexandros - de onutza la: 31/08/2006 19:57:37
iubirea de sine inseamna acceptare , daca tu vrei s-o numesti asa.da, iti accepti bubele si le ingrijesti.
"din bube, mucegaiuri si noroi/ iscat-am frumuseti si preturi noi"
acceptarea asta sau respectul sau iubirea de sine mai presupune si curajul de a spune da si cel de a spune nu. spui nu, nu pentru a te nega, ci pentru a te afirma.
in totul care se vrea sa fie o relatie de dragoste sa ai puterea de a te cufunda, fara sa-ti pierzi identitatea.



---------------------------------------------------------------------
timpul nu le rezolva pe toate
#142410 (raspuns la: #141917) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Casandrei - de tatiku la: 01/09/2006 18:07:12
Esti o fata/femeie frumoasa in ganduri. Ai tot respectul meu si ma incanta ca iti sustii cu bunatate si credinta cauza.
Am vrut doar sa stii ca ratiunea nu se dezleaga de dragoste, dupa umila mea parere. O dragoste inflacarata fara ratiune, pe cat de aprinsa ar fi, se topeste dupa un timp. O relatie ce se bazeaza mai mult pe inteligenta, acceptare, ratiune duce mai lung si iti da mai multe impliniri pe termen lung. Dragostea dispare, topita in amintire, si ramai debusolat si singur. Ratiunea te ajuta sa nu ai de a face cu asa ceva. Spui ca nu faci calcule cand iubesti. Eh, asta e rau, cred eu....

Asta incercam sa spun. Sper ca nu te-a deranjat sau ca ai crezut ca sunt un om fara inima.
#142605 (raspuns la: #142105) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru tatiku - de casandra_radu la: 04/09/2006 07:27:46
Am incercat (pe cat posibil) sa nu te cataloghez :)
Fiecare cu parerea lui. Daca pe cineva il satisface o relatie "asezata", in care ratiunea isi are rolul ei, care este sigura si este in asa fel construita de cei doi ca sa dureze, prea bine, fiecare are dreptul si libertatea de a trai asa cum ii este cel mai bine.
Mie o astfel de relatie nu mi-a adus o satisfactie reala, mi-a adus chiar nefericire. Implinirea ca femeie am cunoscut-o intr-o cu totul altfel de relatie. Acesta este punctul meu de vedere, experienta mea, si firesc, nu e obligatoriu sa fie si a altora :)
Cat despre ce ziceai despre intimitate, este chiar pacat daca ai trait doar voluptatea si inca nu ai descoperit fineturile si deliciile subtile :)
#143182 (raspuns la: #142605) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Casandrei - de tatiku la: 07/09/2006 04:49:45
Am gustat din toate, mai mult, mai putin...Crede-ma ca la 39 de ani ai o vasta experienta si stii sa cerni din ele ceea ce realmente conteaza. Nu ma dau eu acuma ala intelept caruia viata nu mai are sa-i ofere surprize. Am spus ceea ce am spus despre iubire pentru ca sunt patit. Pentru ca oricine la varsta mea e. Pentru ca nu e ok suferinta, (desi suna romantic sa zici ca e). Pentru ca nu e deloc bine, in economia vietii, sa ai de a face cu propriul tau suflet speriat ca un cal caruia i sa aplicat cateva biciuri din senin. Pentru ca nu e nimic bun in a te framanta si a te zbate in ganduri si in vini; toate astea, si multe altele, pot disparea daca exista un bob de ratiune. EA e cea mai importanta parte a vietii.
In psihologia freudiana se zice ca abia la un anumit nivel de experienta mintea e egala cu creierul si amandoua cu identitatea noastra.
Gandeste-te la asta un pic.
Cu simpatie,
tatiku
#143477 (raspuns la: #143182) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru tatiku - de casandra_radu la: 06/09/2006 09:34:07
Pentru mine suferinta este un indiciu pretios ca undeva, cumva am gresit. Rational oricand poti gasi argumente pentru a atenua suferinta, dar paote ca asa ratezi partea ei buna si anume ca te face sa realizezi ca ai gresit, ca intelegi mai bine lucrurile si deci ca nu vei repeta greseala. Cat despre suferinta care decurge din sentimentul de vinovatie, aceea nu este decat o pierdere de vreme. Degeaba te simti vinovat, data viitoare intr-o situatie similara, vei savarsi aceeasi greseala. A te zbate in ganduri si vini...da este intr-adevar dureros, dar o durere neconstructiva. Nu este nevoie sa analizezi rational suferinta ci mai degraba sa nu o respingi, sa o lasi sa iti releveze o intelegere superioara.
Otrava insa poate fi transformata in leac. Aceasta este o arta insa. Nu gasesc nimic util in a te consola fara sa intelegi unde ai gresit, caci vei repeta greseala. In acest caz, ratiunea linistitoare care ofera consolari nu face decat sa reprime suferinta, sa o ascunda in adancurile subconstientului. Nu vad aici decat un drum fara iesire. Si suferinta este cu atat mai periculoasa cu cat este ingropata adanc in subconstient. Si apoi sa ne miram de ce exista atatia oameni nemultumiti sau care pur si simplu izbucnesc violent la cea mai mica provocare, sau chiar fara motiv? Este din cauza a ceea ce au reprimat, cu ajutorul ratiunii, in loc sa infrunte cu ajutorul inimii.
Ziceam pe undeva ca un o m puternic este acela care traieste, care imbratiseaza toate trairile prin care trece. Si bune si rele. De ce as fugi de starile mai putin placute? Asta simt, asta este, nu pot decat sa le traiesc pana la capat, nu sa caut "tampoane" rationale.
Surprinzator ca ai 39 de ani. Imi pareai cu mult mai tanar. Desi tinand cont ca ziceai pe undeva de cati ani esti casatorit, un simplu calcul ar fi lamurit aspectul. Surprinzator de ce? Am citit alte mesaje de alte tale si sincera sa fiu nu ma asteptam sa vad asa ceva, avand in vedere modul in care te-ai exprimat aici.
#143546 (raspuns la: #143477) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Nu te prea inteleg - de tatiku la: 06/09/2006 19:43:48
Casandra, tu spui ca mai intai gresesti si apoi gandesti. Pai e logic? Daca ai un dram, o catime de judecata, atunci cand iubesti, poate ca nu faci greseli. Poate ca nici nu mai ai de ce sa suferi.
Pentru ca tot te-am surprins cu varsta mea ( oare de ce asa surpriza? pentru ca am scris un mesaj mai rautacios lui Picky?) sunt si eu acuma curios sa stiu cati ani ai tu? Nu iti pot da mai mult de 20, dupa felul cum gandesti. sper ca nu te jignesc.
#143593 (raspuns la: #143546) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
O altfel de iubire - de rast la: 06/09/2006 22:02:00
Acest sentiment, pentru noi, oamenii mileniului III, are "un destinatar". Spunem: "iubesc pe X". X poate fi: sotia, mama, pisica, masina, echipa nationala a Romaniei (si "se bate" cu Albania" :-) ), fotbalul, soarele, florile, etc..., etc...
Dar, oare, nu este posibil sa spui: "iubesc" si atat. Adica, pur si simplu, sa iubesti. Ce sa iubessti? Nimic. Dar in acelasi timp si totul.
Adica.... asa... sa "zvarli" cu iubire in toate cele 6 directii ale spatiului tri-dimensional....
Aceasta iubire o mai putem denumi "iubire fara obiect". Nu are destinatar... nici macar Dumnezeu.
#143691 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru tatiku - de casandra_radu la: 07/09/2006 16:52:17
Stiu ca nu ma intelegi si nu sunt surprinsa. Stiu ca ne situam in planuri diferite. Nu, eu nu am spus ceea ce ai afirmat tu. Cand iubesti intr-adevar, nu exista greseala.
Cum zicea Alexandros..iubirea poate fi pentru o persoana nepotrivita, dar iubirea nu este, nu are cum sa fie in sine o greseala.
Tu prezinti ratiunea ca salvatoare de la suferinta. Numai ca in cele din urma ratiunea te salveaza si de...iubire.
Am deviat de la discutie apropo de varstele noastre. Iti raspund totusi, varsta mea biologica este de 25 de ani.
Ce jignire? Altul imi da mai mult ca varsta, altul mai putin. Sunt parerile fiecaruia, cine poate sti care este adevarul? :)
Nu a trebuit sa merg mai departe de aceasta conferinta ca sa fiu "surprinsa". A fost destul mesajul vis a vis de faptul ca intimitatea fizica nu presupune decat voluptate.
#143944 (raspuns la: #143593) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru rast - de casandra_radu la: 07/09/2006 17:04:09
"Poarta" catre iubirea universala (sa ii zicem asa iubirii descrise de tine) este tocmai iubirea catre un "destinatar". Iubind o alta fiinta poti ajunge sa iubesti totul.
Sunt momente in care nu pot spune decat "iubesc". Fara punct, fara puncte, puncte...Poate descriere nu-mi este reusita, dar acelea sunt momente in care radiez, in care simt recunostinta, impacare, dar nu ca si o consolare, ci ca o energie vie care ma strabate si care este una si aceeasi cu fiinta mea. Nu mai exista eu, nu exista separari, delimitari, ci doar un tot. Beatific.
Da, "zvarli" cu iubire in toate directiile si dimensiunile si totusi nu te golesti, dimpotriva, esti mai plin ca oricand. Pentru mine asta este starea de rugaciune, adevarata rugaciune.
#143949 (raspuns la: #143691) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Casandrei - de tatiku la: 19/09/2006 23:18:46
Spusele NU sunt ale mele, ci ale unuia cu mult peste nivelul mediocritatii in care ma zbat. Il cheama Arthur Schopenhauer. El zice asa, citez din memorie:
"Iubirea nu e decat capcana pe are ti-o intinde viata ca sa poti procreea si sa te bucuri de fatul tau. Uitati-va la voi insiva cand faceti dragoste. Incepe cu un joc, apoi devine serios ca apoi sa devenim animale. in ce sens? In sensul in care, in momentul procrearii, orice gluma se termina. Ramane voluptatea care e de natura animala."

De asta am zis despre voluptate. Asta nu inseamna ca apropierea sexuala e DOAR voluptate, ci ca e o continuare fireasca a dragostei si a impulsului sexual. Nimic rau, nimic nenatural asadar.

Iti recomand mica carticica "Viata, amorul, moartea" a celui de mai sus. E cartea care m-a marcat profund. Ti-o pot darui, insa are insemnarile mele. E greu de gasit, cred.
#146357 (raspuns la: #143944) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
pentru tatiku - de casandra_radu la: 20/09/2006 12:00:10
Inainte de a-mi face recomandarea poate ar fi fost bine sa te intrebi de ce as vrea sa citesc cartea unui tip frustrat sexual care ura femeile pentru ca mamica lui a fost rea cu el cand era mic.

"I know what Tao is, but where it came from, I don't know" - Lao Tse
#146452 (raspuns la: #146357) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Hahahaaaa - de tatiku la: 20/09/2006 23:54:42
De ce? Pentru ca e un tip extrem de inteligent. Normal ca e un misogin, este faimos pentru asta, insa sunt multe alte lucruri pentru care merita respectul nostru.
#146492 (raspuns la: #146452) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


-50%
reducere de Black Friday
Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...