In rochia ei cea de catifea
A coborat aseara noaptea pe sosea
Gentil, chiar cerul deschise o fereastra
Si-aprinse mii stele sa nu se rataceasca.

Ne-am intalnit.Ce mare tevatura!
Sub valul ei cel negru mirifica faptura
Era mai alba ca fulgul de zapada
Mai firava ca luna, cu dor de promenada.

Si s-a urcat la mine in trasura
Calatoream alaturi cu frumusetea pura
Cu buzele ei rosii si calde ca si focul
M-a sarutat odata, de-atunci nu-mi aflu locul.

Eu i-am vorbit pe rand de toate cele
Ea cauta prin gandurile mele
Pieduta-n jiltul rosu de matase
Imi rascolea amoruri demult arse.

Si-apoi am fost cuprinsi de nebunie
Si am facut blestematii o mie
Si-asa cum imi sta mie firea
I-am semanat in inima iubirea.

Dar a plecat inlacrimata-n zori
Si glasul dar si trupul ii tremura usor
Eu am rugat-o:- Fii buna si mai vina,
Si o trageam de val, ea se-nalta lumina.

Eu am ramas, mai trist cum nu se poate
Ca-n inima imi arde acum un foc
Ce n-au aprins pana acuma toate
Iubirile traite, luate la un loc.