Cu toate ca nu am inteles in totalitate textul publicat de tine o sa incerc sa raspund intrebarilor tale, dar nu stiu daca raspunsul meu te va multumi ori iti va fi de folos, in vreun fel.
In primul rand sunt de parere ca nu poti spune despre cineva, si cu atat mai putin despre persoana draga ca iti apartine. Dupa parerea mea, cand gandesti de aceasta maniera ai toate sansele sa suferi. Suntem fiinte libere, in continua schimbare si transformare asa ca sentimentele noastre se pot modifica scazand in intensitate, odata cu trecerea timplului, sau pot ramane constante, depinde acum, de natura fiecaruia.
In al doilea rand, viata nu e chiar atat de complicata. Noi singuri o complicam, de cele mai multe ori, prin actiunile si deciziile noastre care sunt luate pripit ori in necunostinta de cauza.
In al treilea rand, eu cred ca exista dragoste adevarata, numai ca nu e usor sa accezi la ea. Iti trebuie o doza buna de intelegere a celui pe care il iubesti, dar mai ales a propriilor tale trairi si sentimente.
Mai cred ca atunci cand dai frau liber, doar feromonilor si nu exista sentimente mai profunde, nu se poate vorbi de dragoste ci eventual de indragosteala. Ori intre indragosteala si iubire e o diferenta de la cer la pamant.
Si, nu cred ca suntem ciudati, suntem doar oameni care aspira la perfectiune si uneori suntem niste mici copii care vor tocmai jucaria care le este interzisa. De aceea tanjim dupa "cineva care ne e imposibil sa-l avem". De fapt nazuim la perfectiune desi stim prea bine ca aceasta e foarte greu de atins.

Nu prea imi pot da eu seama daca exista vreun individ pe lumea asta care sa decreteze ca fiind perfect adevarat un fapt anume..'Absolutul 'asta pentru mine e relativ..Nu ca nu mai cred in chestii de ar trebui sa fie frumoase, dar incet incet vad ca viata se ghideaza dupa nevoi..
In zilele noastre nevoile sunt complexe si cam o exclud si pe aia de siguranta sentimentala...
parca ceva ne taie visarea si clipele de beatitudine de asta emotionala...
da pana la urma suntem si noi animale si ca si ele functionam dupa niste legi tare ciudate..Iti vine cheful, ai o asa nevoie, iti place persoana..Ok!
Cu atat mai bine cu cat nici nu sunt obligatii ulterioare..dupa, fiecare pe cararea lui....
ca si animalele astea din padure sau de pe unde mai cresc ele evoluam si noi..Inca nu am evoluat suficient incat sa dispara si inconvenientul asta: 'ca n-i se pune pata pe cine nu trebuie'...
Da facem uneori alegeri aiurea...teoretic stim ca nu-s bune da parca inima ne da ghes sa nu renuntam...pana la urma se pierde si cea fost si ce ar ne-ar fi placut sa fie...
da facem alegeri mai neinspirate...da acu suntem si noi consumatori...
Mai conteaza la un moment dat numarul partenerelor, partenerilor..?Ce mai conteaza...E placere de moment si suma asta de momente ne aduce aminte ca ne-am simtit bine ...Spiritual..? e greu sa mai credem si in multumiri spirituale..poate cel mai bine e sa gasim singuri doza care ne face bine si doftoria asta sa nu ne creeze dependenta de cineva...
E bine sa fim mai tot timpul pe picior de plecare....Nu se stie cand trebuie sa ne facem bagajele si sa lasam locul altuia..Ce regrete..?
Nu-s bune....E buna bucuria si amintirile selectionate..Nu e bine sa ne agatam de chipuri si de oameni..Nu suntem medalii si nici martisoare...
da mai gresim totusi si ne agatam de ce nu trebuie si dam kix...
asta e...trebuie sa patim de toate ca sa intelegem cat de complexa e viata daca stai sa o traiesti sub toate aspectele...
Uneori e bine sa actionam doar instinctual..fara prea multe emotii si maniere de astea umane..nu-si au rostul si ne obosesc si ne fura energia necesara 'animalutului' sa simta salbatec...