Precum samanta va incolti in pamantul roditor,
La fel va incolti iubirea-ntr-o inima curata,
Caci numi prin iubire vei fii nemuritor,
Iar viata iti va ramane vesnic nepatata.

Cine iubeste iarta si nu tine manie…
Nu are suparare, traieste-n armonie
Orgoliul si trufia ne-mping la nebunie,
Pretinsa lor iubire e doar o viclenie…

Pretindem ca vedem, dar suntem orbi sarmani
Caci ne-am vandut Lumina pe avere si pe bani,
Ramasi in intuneric, orbecaim prin ceata
Ca niste marionete c-o inima de gheata.

Raceala ne patrunde si prinde radacini
Oh, suflete pierdute inlantuite-n spini,
Ce-ar mai putea topi intunecata gheata?
O haina poleita? Sau poate o alta viata?…

Daca am primi Lumina atata cat un strop,
Ne-ar incolti samanta-n sufletul nostru orb!
Dar nu vedem Lumina, c-asa ne-am condamnat
La o viata in huzur si plina de pacat…

Acum cat mai e timp veniti-va in fire!
Prin ale vietii valuri sa trecem cu Iubire!
Sa nu stingem Lumina care ne-a mai ramas…
In clipa cea din urma ,in ultimul nostru ceas…

Nu-i nimenea prea mic sa fac lucruri mari,
Iubirea ne-ntareste, ne face solidari,
Iubind suntem mai nobili,mai buni si mai curati,
Ca pruncii, ce pe lume se nasc nevinovati.