Sunt un punct pe o linie franta
Asistand la dansul sufletelor oarbe
Ce musca din lumina
Ca dintr-o carne frageda;
Sunt doar ceea ce vad in oglinda,
O bucata de praf
Ce se sfarseste prin picioarele timpului
Intr-o dimineata tarzie
A cafelelor trantite intre noi;
Caci fiecare val ce se sparge intr-un vis
Arunca-n mine doar regrete
Intr-o apoplexie a usilor de sticla
Ce-mi produc hemoragii,
Si sangerez mult mai des
Cu fiecare respiratie
Ce-ncerc s-o ignor
Intr-o masca a miscarilor solare;
mi-arunc privirea
in cafeaua ce sta intre noi
ca o granita pe care n-o mai pot trece
desi pielea ta ma cheama
ca-ntr-o plasa a iluziilor de-o noapte
ce sfarsesc
prin trenuri personale
ramase intre ganduri…