(mi-ai salvat ziua. nu am mai ras de peste o saptamana. merci, ca mi-ai amintit cum este sa. cat priveste gradul de ignorare in care ne scaldam, te asigur ca gazda o sa ne dea un pup pe frunte pentru ca suntem silitori si tinem conferinta treaza. nu vezi ca nimeni nu se tine de shotii, altfel?)

...si fluiera el asa ca pentru sine, tragand cu coada ochiului la tanarul cu par zburlit si câine stoic. ciudata pereche , isi spune. amuzant contrastul dintre starea de nestare a dansului si cea de blazare a patrupedului. trebuie ca l-a luat pe sus pe bietul micut. oare ce l-o fi pus asa pe alergatura pe domnul? am sa-l intreb...

se ridica de pe scaun si sprijinindu-se in bastonul din lemn de cires, se apropie discret de vania.
- sa-mi iertati indiscretia domnule, dar nu ma pot abtine sa nu deslusesc misterul discrepantei dintre starea dvs si cea a patrupedului ce va insoteste. se spune ca animalele preiau "aerul" stapanului. teorie ce nu se aplica in cazul de fata. care sa fie cauza?
vania se uita la el chiorâs... cum de n-o pricepe? el n-o fi fost si el tanar, candva? n-o fi auzit si el chemarea? n-o fi simtit si el nelinistea ce te cuprinde cand te afli prea departe de-acolo de unde-ai vrea sa fi? what's wrong with you, man? - ii venea sa-l intrebe, dar se abtinu. isi lua aerul cel mai politicos de care era capabil la momentul cu pricina, se ridica de pe scaun si-i intinse mana stimabilului domn.
- da-ti-mi voie sa ma prezint, sunt vania j. shostakovich. marturisesc ca aveti dreptate. gentiletea ma obliga sa nu va dezvalui cauza acestei discrepante. numele unei domnisoare ar iesi la iveala si aceasta este impotriva anumitor principii personale.

mustacind multumit de raspuns, domnul cu joben purpuriu se indeparteaza, fluierand, de unde ramasese, Marseilleza.

in sala de asteptare se aude invitatia spre imbarcare. vania si adal pornesc spre sud. intaiul, nerabdator ca un copilandru in prima zi de scoala, cel din urma bucuros ca in sfarsit va putea sa atipeasca putin.
mirosul de iasomie, scortisoara si fructe exotice devenea din ce in ce mai aproape, cu fiecare mila parcursa.

la o bataie de inima distanta, cineva nu avea nici cel mai mic habar ca lupusorul de lapte si domnul cu par democratic imparteau un scaun, in avionul ce zbura intr-acolo...


_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Se poate... sa zambeasca a la Philippe Noiret, daca tot fluiera Marseilleza? :o)

"Adal se tolani la picioarele-i, incercand sa-si explice de ce simte mirosul lui legendar numai nuante de iasomie, scortisoara si fructe exotice."

Soricei exotici, purtati la butoniera a la Jaune-Tom? :o)
(si uite-asa s-a inventat si motanul cu butoniere!)

(fluturand usor din mana: continuati, continuati.... ) :o))))

Calm down, it's only ones and zeroes.

(pai cum sa se tina de sotii, cu asemenea talente involburate? doar un tsunami sau un...Racovitan ar putea avea oarece sanse, desi?.. sa mergem...)

cald, soare, lumina. printre turisti imbracati sumar si colorat, Domnul cu catelul - ca tot eram la cultura rusa - insemna o aparitie cel putin bizara. desi incercase de la bun inceput sa-si pastreze minimul de prestanta pe care i-l dadea costumul si rafinatul animal, vania se gandea din ce in ce mai mult ca n-ar strica o schimbare urgenta de look.
abia cand isi imagina infiorat cum are sa ii sada intr-o pereche de bermude roz, cum vazuse prin bazarul din apropiere, vazu ca adal disparuse. incepu sa-l caute, sa-l fluiere, sa-l cheme, sa scotoceasca pe sub tarabe, spre deliciul turistilor - "domnu o fi actor ambulant? ca daca da, are talent/ da. si costumul e fain/ era cu un lup adineauri, cred ca e de la circ/ s-o fi castigand bine? / orisicat, pe caldura asta sa cauti lupi printre costume de baie si automate cu sucuri..."

enervat la culme, speriat de ridicolul situatiei, stergandu-si fruntea cu o fosta eleganta batista ultramarin, intr-un final isi vazu companionul buclucas topaind saltaret prin aglomeratie, tinand triumfator ceva in bot.
intinse mana, iar adal ii depuse cuminte o pereche de bermude de culoare roz, pe care lasase bland doua pete delicate de saliva. impachetat insa in material, se afla un obiect micut, rotund si tare. vania zambi definitiv si misterios, depuse obiectul in buzunar, mangaie pe lupusor pe crestet si decise ca oricat de roz ar fi bermudele, merita tot efortul.
***
- domnuuu? nu aveti voie cu lupi pe plajeeeee!
- nu e lup, mai. e motan.
- ai domnuuu? e lup toata ziua.
- e motan siberian, sa nu ma contrazici ca nu-ti permit.
[intelegand perfect situatia, Adal tusi baritonal si emise un mieunat demonstrativ]
- ei, vezi ca e motan? ... [mersi baiete, dar cam ragusit, cam ragusit...]
***
dupa 52.2 minute de cautari pe plaja micutei statiuni, Adal (infofolit conspirativ cu un tricou de culoarea maionezei si cu o sapca pe care scria "Mexico") se opri langa trei sezlonguri goale si latra scurt si inabusit. vania isi ridica ochelarii enormi de soare cu care spera ca nu va fi descoperit si localiza mai repede decat se astepta trei trupuri bronzate jucandu-se printre valurile cu coama argintie.
***
cu inima batand de emotie, scoase din buzunarul bermudelor fondante o mica broscuta testoasa pe care o depuse pe sezlongul din stanga. zambi si se departa cu lupisorul spre un loc din care sa poata vedea intreaga scena...

valurile cu coama argintie se-antrenasera in jocul de-a v-ati ascunselea pe care-l jucau cele trei prietene. din locul in care se ascunsese, vania le urmarea cu uimire. joc de sirene cu reguli nescrise. inghitea cu noduri mici timpul care nu mai trecea odata... privea la broscuta testoasa de pe sezlongul din stanga...doar sa nu se trezeasca...
chicotelile se auzeau pana la el, si Adal incepuse sa dea jucaus din coada, recunoscand-o. ssshttt, ca ma dai de gol baiete. ssshttt, ca te-oi rasplati. stia ce-o sa-l coste... o seara intreaga de scarmanit intre urechi, o castron plin varf cu bunatati si o noapte petrecuta pe canapea.

guine si sierva dau sa iasa din apa. anisia se ruga de ele sa mai ramana... macar un minut. uite... sa mai mangaiem valul ce vine, si gata.. pleaseeee. neinduplecate, fetele o trasera de mana spre mal. din ascunzisul lor vania le multumi in gand si se piti si mai bine , de ele. Adal simti ca e momentul sa fie cuminte si-si pleca urechile sub sapca pe care scria Mexico.
sporovaind se apropiau de sezlong. sierva zareste prima broscuta, zambeste complice si tace chitic. doar cativa pasi o mai despartea de bucuria de-as vedea prietena cu ochii sclipind. nu-i cunostea povestea, insa tacerile prea dese, privirea pierduta si cuta dintre sprancene nu-i placeau deloc. o trase pe guine de mana, discret, sa ramana doua fractiuni de secunda in urma. anisia se apropie de sezlongul ei, intinse mainile spre prosop si ramase cu gura cascata. pe prosopul albastru ca cerul de-april' se odihnea fara grija broscuta ei, cu capul ascuns in carapace. o recunoscu si ramase fara grai. ochii-i jucau in cap ca doua luminite si mecanismul acela ascuns in capsor incepuse sa puna cap la cap faptele...singura nu a ajuns pana aici... daca ea e aici, atunci.... fara sa auda sporovaielile celor doua prietene, incepu sa priveasca de jur imprejur, dupa el. isi puse mana la frunte, sa-si fereasca ochii de soare si se inalta pe varfuri sa cuprinda mai mult orizontul. ca in iarna trecuta, pe treptele cabanei de munte cand il astepta...
se uita in stanga si in dreapta si nu-l zari. o lua pe broscuta in brate si porni pe urma pasilor lasati in nisip, inspre el...

cand o vazu ca se apropie, vania il lasa pe Adal sa-i iasa in intampinare. avea nevoie sa mai castige putin timp. ce-are sa-i spuna? nu-si facuse nici un plan. venise la ea, pur si simplu, dup-un imbold. o privea din spatele ochelarilor prea mari de soare, cum se apropie calcand urma pasilor lui. se misca nefiresc. parca o teama c-are sa se rataceasca ii invaluia calcatura. ochii li se-ntalnesc... cuta dintre sprancene dispare cu fiecare pas mai aproape, obrajii i se-mbujoara - foc de artificii in plina zi si umerii lasa sa cada povara asteptarii.

de ce ti-a luat asa de mult timp?...
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Guine se uita cu gura cascata cum broscuta isi scotea incet capul din carapace, si din ochii ei nu mai stia susul de jos, soarele de verde, solzii de raze, pasii de arsura. Pasii de arsura... si incepu deodata sa topaie, nisipul era fierbinte, perechea din stanga ei se facuse si ea un mare glob de sticla incandescenta prin care treceau toate emotiile si la care Adal incepuse sa latre alergand de jur imprejur, starnind nisipul si rascolindu-le urmele.
Il lua pe Adal in brate (ia te uita, chiar e catel!) si pleca sa se joace cu el un pic mai incolo, unde cristalul era rece si intorcea valurile cu albastru.
In spate, cei doi jucau sah cu propria lor imortalitate in priviri, pe un fond cu dune de nisip si lan de floarea soarelui in departare.

Siervaaaa!!!! Unde esti?!

Calm down, it's only ones and zeroes.

... sa aduca putina roua.
tropaiau in ea bucuriile altora. amintiri parca dintr-o alta stratosfera o napadisera. se retrase sa-si adune gandurile, pentru o clipita. sa le poata zambi si lor.
isi aranja bretonul ciufulit de joaca din valuri, trase o gura de aer in piept, se imbarbata singura intr-o zi va fi si randul tau si raspunse cu-aceeasi detasare cu care-i obisnuise ca priveste viata.

vin acum, puiule... vin acum...
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Mai, sa fie ! Tocmai iti gasisem broscuta pe alta conferinta:)
Asa se intampla daca te impleticesti la lecturile din urma... Da nu-i bai. Important e ca ai gasit-o :)

Lost without music in a world of noises

Va gazduiesc daca introduceti in peisaj cumva, nu stiu cum, treaba voastra, si o padure de mesteceni. Ca tot sunteti la cultura rusa:)))
Iar eu o sa-mi rezerv dreptul de a interveni ca personaj quand bon me semblera. Deal ?

Lost without music in a world of noises

Frumoasa gazda, esti singura autoritate unde ma pot plange.
De o saptamana stau aplecat la 90 de grade, cu mainile pe genunchi(stii tu, ca in raclama cu pate Ardealul), la inceput sa-mi trag sufletul de oboseala(alergasem din vacanta la oferta Guineverei
Smooch! asa la nimereala, chiar sunt curioasa cine intinde gatul! :o))) ),
apoi m-a lovit sciatica de atata asteptare, ca amazoana(parca asa e numita pe alte conferinte) m-a lasat cu gatul intins si a intins-o la plaja.
Si nu singura.
Ce e de facut acum?
Hai ca asta cu sciatica o rezolv eu cumva, dar ce facem cu plimbaretii?
Eu am vrut sa ma bag in vorba cu ei, dar e mare giugiuleala acolo si picam aiurea.
Mergem cu totii acolo, sau ii aduci inapoi sa se giugiuleasca in spatiul special amenajat?

ps
Poate ma ajuti sa obtin si eu smooch-ul ala ca demersul meu mai mult de asta e motivat ;)

Dar parca vad ca te vor mitui cu padurea aia de mesteceni :(


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

motivul pentru care guine, sierva si cu mine am plecat la plaja a fost nu altul decat insingurarea in care Majestatile Voastre ne-ati lasat pentru un meci de fotbal, o bere... etc.
dupa ce ne-am petrecut o seara intreaga asteptand sa apara domnii - motiv de noi cuvinte, fara nici un fel de succes, ne-am zis ca o vacanta mica pe o plaja exotica nu poate sa fie decat benefica.
a fost un moment in care proletarul si-a dat seama de disparitia noastra, si ne-a facut , galanton, semn de adio, din batista. bietul suflet... imi amintesc inca privirea-i dezamagita. sa se fi trezit putin mai din vreme, ne-ar fi prins poate, ne-ar fi intors.
domnul vania, tanar cu parul zburlit si democratic, a inteles ca daca nimic nu se intreprinde, viata de vacanta ne va prinde in mrejele ei si ne va tine indepartate prea indelung. firea-i nobila, spiritul de aventura si o promisiune facuta nu de multa vreme au fost motivele care l-au suit in avionul cu pricina.
ne-ati face o mare onoare sa-i urmati pasii. smooch-ul pentru care ati facut sciatica, se prea poate sa va fie daruit de o anumita domnisoara , daca veniti personal sa i-l cereti. sper sa nu ma mustruluiasca pentru ca ma exprim in numele dumneai. contez pe prietenia ce ne leaga.
am fi foarte incantate, daca inainte de a va porni la drum, ati invita-o si pe gazda noastra sa va urmeze. avem o surpriza pentru dumneai.

in asteptarea unui raspuns,
anisia
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

te asteptam...:)
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...