Cu o scuturare scurta din mana, si-a smuls sufletul de la locul lui si l-a pus cu radacinile in sus, in fata tuturor. Cu un singur cuvant: "Mi-e dor", lasat cu panzele in vant.
Desi el era inca acolo, nu plecase nici o clipa, ii scuturase inima de flori fluierand neatent aceeasi arie, pierzandu-se cu privirea mereu prea departe cand ea era inca aici, aici, facand giumbuslucuri daca era nevoie, suflandu-i cerul in ochi ca pe-o papadie... daca era nevoie.
Sasa era atat de lina, Sasa era ca luna pe-un val. Misterul ei invaluia si se lasa invaluit, chiar si cercurile pe care le desena cu piciorul in nisip erau calde, duioase, puteai sa musti din ea ca dintr-o paine calda si nu te-ai mai fi saturat. Puteai sa-ti arunci radacinile astea smulse in valurile ei si tot ti le-ar fi prins cu viata, cat i-ar fi fost sarea de sarata.
Andrej statea culcat pe spate, il ghiceai dupa firul de fum aromat in care noaptea incepuse sa se sprijine ca pe-o tulpina.
Aimee se facea ca citeste din aventurile lui Mikluho Maklai dar nu se mai distingea nimic. S-ar fi uitat in ochii Sasei daca i-ar fi putut vedea, sa se ghemuiasca acolo si s-o mangaie cum stia ea. Isi flutura numai radacinile incolo si-ncoace, isi imprastia tarana in toate directiile, sa lase un semn despre ea, sa se stie ca pe insula asta a fost fericita.
In doua zile vor pleca, n-o sa-l mai vada. Asa trebuie...
Ce fericita e Anisia, da... ce bine-i sta cu toate stelele in ochi!
-Andrej! se ridica Aimee deodata, ce-o fi vrut sa spuna, un gand tatar ii napadi mintea rascolindu-i nevinovatia cu copite de cai.
Andrej se ridica intr-un cot, facu ochii rotunzi si nu stiu ce sa creada cand Aimee se aseza langa el si-si puse mana pe mana lui, batandu-i cu degetele o neliniste nervoasa pe podul palmei. Isi intoarse instinctiv palma in sus, ca sa inghita cu uimire un biletel impaturit pana la dimensiuni minuscule...
Anisia a tresarit cu ochii intepeniti pe mana lui Andrej. Nu-i venea sa creada. Si-a intors capul cu o secerarea spre Alf, rasul i-a stat. Vania atipise cu motul lui ciufulit in nisip si-un zambet fericit pe fata, luna ii prindea pe toti in ceara ca pe niste insecte nestiutoare, doar Sasa fredona mai departe, cu rezonante de cristal ale carui ape nimic n-ar fi putut sa le tulbure.

Guinevere Aimee d'Albon

citesc aceste texte delicate si ma privesc in oglinda.
doamne, mai sterp ca acum nu m-am simtit niciodata!

Simplul fapt ca iti pui problema spune ca esti mult mai putin sterp decat crezi:)

Lost without music in a world of noises

la noapte va veni zana cea buna .... acum stiu ce imi doresc!
... o lopata noua!

Biata zana! Nu poti sa-ti doresti si tu o lopatica, vai de aripioarele ei? :o)

Guinevere Aimee d'Albon

Iar m-ai facut praf cu fragmentul tau de proza :)

Lost without music in a world of noises

Praf de stele logostele. :o)))
Se tine la piept, cu drag, si nu se pierde nici un fir. :o)))

Guinevere Aimee d'Albon

daca e cine se crede, imi aduce lopata de zapada!

reverente...:)
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

...biletul se cocolosi in pumnul strans al lui Andrej. mirarea cea mai mare era a lui. ultima lor intalnire ramasese un fel de pod suspendat intre dragoste si ura. putea simti privirea pironita a Anisiei asupra lui, putea auzi bolboroselile neintelese ale lui Alf, putea mangaia cu gandul cerculile de nisip elegant dezmierdate de calcaiul frumoasei doamne recent intalnite. dar nu putea intelege de ce o bucata asa de mica de hartie poate atarna atat de greu in palma lui. il durea indiferenta cu care-i pronuntase numele. il inunda nelinistea la gandul celor cateva cuvinte pe care le intuia scrise in mare graba... pleaca, sa nu te mai vad! - parca vedea literele ce deobicei frumos se lasau caligrafiate de mana ei delicata, cum se intepau una pe alta, abrupt si anevoios incercand sa-l ucida.
inclinand usor din cap, se retrase grabit sa citeasca ravasul. un strigat surd de uimire ii elibera teama. din ochi invoca multumire providentei. pentru intaia oara se inselase in ceea ce o privea. reciti cele trei cuvinte de cateva ori, imbratisand speranta.

vania se trezise de-acum... isi tinea in continuare ochii inchisi, incercand sa ghiceasca daca briza marii sau degetele ei ii mangaiau fruntea, a dezmierd. isi stapanea cu greu zambetul in coltul gurii si gropitele din obraji erau cat pe ce sa-l tradeze. s-ar fi lasat alintat o vesnicie, daca soaptele contrariate ale anisiei nu l-ar fi pus pe ganduri...
- vania, te rog, trezeste-te... s-a intamplat ceva groaznic!
o stia cat e de prapastioasa. si cum punea la suflet cel mai neinsemnat gest nelalocul lui. deschise ochii mari a-ntrebare...
- ce s-a intamplat, spune-mi...
anisia se apleaca putin asupra capului sau si cu mana facuta palnie la ureche ii sopti agitat.. am vazut eu...i-a dat un bilet... de ce?... nu inteleg.. tu dormeai... am vazut...ce sa fac?
vania zambi. ii venira in minte desele momente cand se invartea ca o furnicuta in jurul musuroiului, cautand raspunsuri. asa facea de fiecare data cand se simtea neajutorata. ii lua mainile intr-ale lui si-o linisti cu vocea-i blanda. dupa cateva secunde avea toata imaginea pusa cap la cap...

Sasha era antrenata intr-o discutie cu Sierva care tocmai s-a intors din ratacirile sale. se luase dupa urmele de pasi din nisip ce-o intrigasera mai devreme si uitase cand a trecut timpul. intoarsa la prietenii ei, incerca sa se puna la curent cu ultimele evenimente. pe Aimee o simtea cumva ganditoare. parca i-ar fi intors cineva pe dos nemarginirea. ii disparuse vioiciunea din ochi. si-n locul ei se cuibarisera temeri, intrebari - involburate valuri venite dintr-o alta viata.

- Alf, ai putin timp liber?
- desigur, pentru tine oricand... si se sprijini de privirile ei ingrijorate... ce s-a intamplat?
Aimee tricota soapte auzului sau, intr-un fel incalcit, sacadat si speriat. Mainile-i gesticulau - un fel de zbor de pasari incarcerate trecutului. Piciorul drept zgandarea nisipul parca s-ar fi vrut sa se afunde dincolo de scoarta terestra. Adieri cu iz de destainuire il cuprindeau nedumerit. pasea o lume noua si sentimentul de incoronare ii dadea imbold. Un astfel de secret nu era putin lucru...


_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Sierva se poticni într-un ciot răsărit ca din senin în calea ei. Nu se lovise rău, doar cât să revină la realitate din starea prelungită de visare ce o cuprinsese ca valurile unei mări calme. De fapt se trezi în mijlocul valurilor potolite ce se târau la picioarele ei. Nu-şi amintea când intrase în apa, parcă era în transă. Ciotul acela era legănat de valuri, ridicat şi coborât de respiraţia liniştită a mării. Aerul era sărat, i se lipea de braţe, de umeri, de ceafă. O senzaţie neplăcută o înfioră. Ca şi cum de undeva din întunericul nopţii, nişte ochi goi şi răi o fixau, o imobilizau hipnotic.
Se scutură brusc, alungând cu un gest repezit gândul urât ce i se cuibărise în minte şi ieşi din mare. La Nascita di Venere, îşi zise Vania, en passant, privind spre femeia botticelliană ce se ivea din apele brusc înspumate. Ansia îi urmări privirea cu o uşoară strângere de inimă. Nu, Vania era el ei şi numai al ei. Sierva e frumoasă. N-ai cum să n-o admiri. Nu-şi putu stăpâni un tremur nervos al buzei superioare. Ca o zbatere de aripă de fluture.
Alf se aşeză, obosit, pe nisip. O tristeţe grea îl doborâse fără de veste. I se întâmpla chestia asta tot mai des în ultima vreme. Începuse chiar să se îngrijoreze. O combătea cu excese de veselie forţată, autoimpusă. Uneori ţinea, alteori nu, ca acum, când îi venea să se ascundă de toţi, să nu vadă, să nu audă. Nici măcar muzica lui cea de toate zilele nu-l putea ajuta. O imensă lehamite se pogora asupra lui ca un linţoliu. Brrr. Lumea devenea vânătă sub lumina ca de neon a stelelor.
Alecsandra se întoarse cu gândul la Saşa. Saşa mai dădu o pagină. Îi atinse ca din întâmplare părul mătăsos şi blond, ca de copilă. Era singurul lucru feminin din înfăţişarea lui aspră. Degetele nervoase alergau ca nebune pe claviatură. Se zbăteau parcă, o zbatere chinuită. Apoi se opriră brusc în aer, pentru o fracţiune de secundă, ca un zbor frânt, pentru a recădea cu toată forţa pe clape, într-un final patetic. Bărbatul se ridică de la pian, stăpânindu-şi cu greu pornirea de a o lua în braţe. Se apropie de fereastră şi rămase acolo îndelung, nemişcat.
Aimee se apropie de Alecsandra cu intenţia de a-i spune lucrurile acelea de nespus. Ceva în privirea bunei ei prietene o avertiză că nu era momentul potrivit. Andrej se uita la cele două femei de la distanţă. Erau atat de diferite şi totuşi atât de la fel în lumina slabă a focului ce murea încet, în timp ce pe cer noaptea începea să se risipească, alungată de o zare vag albicioasă.

Lost without music in a world of noises

undeva, pe la alte mese, se afla un anume domn, pe care cu respect il invit sa ia rolul lui Andrej Mihail Sokolov si sa continue pentru noi povestea...
latu, te asteptam :)
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Alf se aşeză, obosit, pe nisip. O tristeţe grea îl doborâse fără de veste. I se întâmpla chestia asta tot mai des în ultima vreme. Începuse chiar să se îngrijoreze. O combătea cu excese de veselie forţată, autoimpusă. Uneori ţinea, alteori nu, ca acum, când îi venea să se ascundă de toţi, să nu vadă, să nu audă. Nici măcar muzica lui cea de toate zilele nu-l putea ajuta. O imensă lehamite se pogora asupra lui ca un linţoliu. Brrr. Lumea devenea vânătă sub lumina ca de neon a stelelor.
Alf e inca in ceata. In ceata toxica, in smog. De unde lehamite? De unde Brrr?
Numai Guinevere Aimee d'Albon i-ar putea limpezi mintea, gandurile...
Ea il cunoaste mai bine decat se cunoaste el.

"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

la cele doua femei - cea dintai si cea de pe urma in viata lui - Andrej se intreba care intortocheri ale sortii facusera zarurile sa-i aduca trecutul tocmai in clipa in care incepuse sa creada din nou intr-un viitor.
Plecase la capatul pamantului iar pamantul il tradase, dovedindu-se - pentru a cata oara - a fi doar o provincie.
Flacarile tresaltara ca o reactie la zbuciumul din el, sau poate pentru ca un vreasc cazuse pe jarul dogoritor, sau poate pentru ca cineva aruncase un lemn in flacarile muribunde.
Le vedea. Ii vedea.
De fapt nu vedea nimic si pe nimeni.
Biletul, trei vorbe nevinovate dar a caror efect semana cu o eruptie de trecut in mijlocul unui azi care paruse a-si fi linistit talazurile.
Valurile, nisipul, ceilalti...
Toti la un loc, individualitati in mijlocul aceleiasi singuratati, cu vise clandestine, cu amintiri si dureri mistuitoare, manati de aceleasi iluzii copilaroase...

Nu!
"Sticla are doua jumatati si una din ele e plina".
Andrej se ridica intr-o rana. Privirea redeveni pentru o clipa terestra, poate si pentru ca Vania ii intindea - surprinzator de rabdator - o sticla de bere. Absent o lua, absent raspunse "noroc" si cu aceeasi absenta revenita o puse in nisip, indesand-o din reflex, pentru a nu se rasturna...
Vania ridica din umeri si se indrepta spre celalalt grup. "Strategica apropiere de Sierva cea uda" ii trecu lui Andrej prin minte, dar in clipa urmatoare uitase deja de gandul shugubatz.
"Ok!". Se rechema la ordine. Asa facea ori de cate ori visarea tindea sa devina transa, un pericol pe care il cunostea foarte bine...
"Ce s-a intamplat?" incepu un rationament, cu elanul disperat al ultimei incercari de a da sens unui haos de ganduri si simtiri.

"Ce-i cu tine?" Interventia lui Alf in sfera lui de ganduri il facu sa tresara, ceea ce pe Alf il facu sa rada. Rasul acela fortat, menit sa faca povara tristetii sa para in ochii celorlalti, a fi doar un nor trecator. "Buna intrebare" raspunse Andrej, adaugand mucalit": Chiar vroiam sa ti-o pun".
Anisia aparu din bezna. Ca un spiridus. Vania nu era nicaieri. De fapt era el undeva, dar distanta dintre el si Sierva parea ca se micsorase, cea pana la Anisia marindu-se. Aiureli...
Raspunusul lui Alf ramase nerostit, sau poate doar neauzit.

Anisia nu zise nimic. "Asta nu-i a buna" isi zise Andrej alarmat. Daca cineva nu zice nimic, inseamna ca a stramutat intrebarile si raspunsurile inlauntrul sau, ceea ce duce inevitabil la raspunsuri pe care Andrej poate nu le-ar fi formulat, simtit, sau divulgat.
"Anisia?" isi zise Andrej.
Banuiala il sperie si pentru o clipa il facu sa uite de cele doua femei, care intre timp incepusera sa se intretina neauzit, luminate acum mai tare de flacarile focului. Pe anisia n-o putea banui nimeni de jocuri ascunse.
Sperietura insa, ii aduse realitatea. Valurile, soapta marii, intunericul, vocile scazute ale celorlalti, i se parura pentru o clipa ca dintr-o scena fantastica la lumina lunii...

Numai ca nu era fantezie. Isi dadu cu durere seama, ca nu fantezia ii joaca feste, ci destinul.
Se aseza pe nisip. Hartia din palma stransa nu-l mai ardea. Acum nu mai. O arunca.
Alf o ridica, o despaturi...
"Hait!" Andrej ingheta!
"Ce-i asta?" intreba Alf. "O hartie" zise Andrej cu usurarea celui care - pantru a doua oara in aceeasi seara - descopera existenta providentei: Scrisul de pe bilet se stersese. Transpiratia palmei crispate facuse cerneala sa se stearga...

Stia ca trebuie sa ia o hotarare. Stia ca anisia era in misiune diplomatica de pace, intuia ca dezvaluirile sunt inevitabile, ca vor dezradacina, vor rani, vor biciui. Si mai stia si, ca ultimul lucru pe care l-ar fi conceput, ar fi fost sa lase totul la voia intamplarii: Ar fi insemnat sa-si nege trecutul si sa-si tradeze viitorul. Ar fi fost o lasitate pe care nu si-ar fi putut-o ierta...
Se ridica.
Cele doua siluete, atat de asemanatoare in lumina noptatica il atrageau cu o magie mai puternica decat riscul de a juca vabanque. De fapt nici n-avea de gand sa joace. Cu oricine, dar nu cu ele.
Nu cu trecutul si nu cu viitorul...

__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

Anisu, Alexandros, cred ca s-a creat o confuzie. Alexandros si Alf nu sunt una si aceeasi persoana. Alexandros e indragostit de Guine, iar Alf e prietenul ciudat al lui Vania. Ma gandesc ca ar putea fi la un moment dat partenerul Siervei. Si muzician fiind, i-am putea propune rolul lui tatiku, daca voi si el ati fi de acord.
Alexandros, te-ar deranja foarte tare sa schimbi ultimul tau text in lumina ultimelor lamuriri? Please:)

Lost without music in a world of noises

Alexandros, te-ar deranja foarte tare sa schimbi ultimul tau text in lumina ultimelor lamuriri? Please:)

Cum sa ma deranjeze? Eu observasem confuzia si de acolo toata ceatza aia. =)) =))


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

Alexule, ai dreptate. cred ca eu am incurcat borcanele, distrata cu sunt, si am confundat pe Alf cu Alexandros. Prea multi de A, vezi tu.

deci... tatiku este domnul Alf. nice :) ... sa-i facem deci, o invitatie lui tatiku. sper sa ne onoreze ca si Andrej (latu)... ti-a placut alexule cum l-am ademenit? si fara sa dau din gene ;;)

deci, invitatia urmeaza... thanks ca ai ridicat ceata...

Alexandros, asta inseamna ca adios umblari teleleu...ca esti indragostit lulea, ai priceput? :)) la treaba cu tine, ca ai de facut curte, gard, poarta...;;)
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Alexandros, asta inseamna ca adios umblari teleleu...ca esti indragostit lulea, ai priceput? :)) la treaba cu tine, ca ai de facut curte, gard, poarta...;;)
Asta era ?
De la dragoste eram asa capiat?
Sau ca am o partenere(daca-i zic iubita din prima poate o incasez ;) )minunata?
Asta e dragostea? Cand nu mai stii pe ce lume esti sau cum te cheama?


PS oricum, textul ala nu-l pot edita(nu stiu de ce) asa ca facem abstractie de el :)))


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

dragule, bunule...

ia-ti mataluta vioara, violoncelul, glasul baritonal si blandetea-ti ce o tii ascunsa dupa ochii aceia mari si negri si vino de ajuta-i pe baietii nostri care-s in mare impas. vezi tu, noi am inventat un personaj care ti se potriveste de minune... dar am uitat sa-ti spunem :))
deci, incepand de azi, te numesti Alf Patrovsky-Jogukariov, muzician in plina perioada de cautari, ce scrie in mare taina o lucrare despre Ceaikovski, esti prietenul din liceu al lui vania, tanar cu par democratic zburlit (sau zburlit si democratic) si urmeaza sa... (ei, dar asta veti vedea cu totii in episodul ce intentionez sa-l creionez).

bine ai venit, tatikule...iti spun anticipat caci stiu ca nu poti rezista farmecelor mele infaibile =))
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

fratiori si surioare, sa i se faca cuiva mila de mine, oameni buni cu suflet bun - stiti voi textul, si sa faca lumina in tot ghemusorul asta! my eyes are rolling, sunt in ceata toxica si smogul sub-mentionat! saşa, pune mana pe tastatura si demonstreaza ca esti o gazda si o forta a naturii concomitent! (in vizita la miss Taifun)
vine dimineata, trebuie sa se clarifice ceva! prea melancolici baieteii, prea indecise fetitele de pe plaja cu orhidee...

licht, mehr licht!

poate indrazneste cineva sa faca o mica tabela de personaje - romantata, evident, cu scurta biografie si relatiile cu ceilalti. trebuie sa se lamureasca ceva din trecut, pentru ca jocul prezentului sa fie mai clar(nu si mai putin misterios)...

normal ca de la asta erai capiat !! mai ales ca partenera ta (nu-i spune inca iubita pana nu-ti declari sentimentele si iti sunt impartasite, de cate ori te-am invatat!!! ntz ntz ntz) este plecata de obicei in we, nu intra pe cafenea si tu umbli de bezmetic de la masa la masa.. dar cand vine... imi spuneti? cand vine???

dragoste este atunci cand daca nu e ea/el timpul devine o povara...:) (si mai stiu, dar nu mai zic... sic!)

ps- textul nu-l mai poti edita daca cineva a dat reply la el. mi s-a intamplat si mie. facem abstractie de el, nu-i bai :)
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

uite... daca sunteti cumintei 10 min, o sa ma sacrific eu si o sa parcurg toate textele de la inceput pana acum si am sa scriu un tabel cu personajele si relatiile cu ceilalti.

ramai dator :)
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

daca sunteti cumintei 10 min ... o sa parcurg toate textele de la inceput pana acum
Si in restul de doua ore ce sa facem?...:-))
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

licht, mehr licht!
Fals!!
Weniger Licht, weniger Urlaub!
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

las-o, nu o provoca, nici nu stii ce bine imi face. plus ca e riscul ca odata sa isi ridice putin fusta fosnitoare si sa o stearga ca o cenusareasa pe scari. si apoi cine tre' sa fuga dupa pantofiori verzi pe pereti, daca nu eu?

si apoi cine tre' sa fuga dupa pantofiori verzi pe pereti, daca nu eu?
In epoca moderna se face un casting unde vin sute de cenusarese..:-)
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

tot degeaba. anisia ramane unica (astept confirmari suplimentare si de la ceilalti, poate facem si un poll cu tema "Nu e asa ca...?"). nici un procedeu modern nu poate fi eficient in asemenea caz. cenusaresele moderne au maxfactor la ochi si maybelline si l'oreal si ce e mai grav e ca numai la asta le e gandul, offf. cat despre pretul pantofiorilor, nu mai indraznesc sa zic nimic... "me u son lez pantofz dantan?"

povestea a inceput pe data de 8 aug cand guine, sierva si cu mine ne-am retras pe tarmuri exotice, neglijate fiind din cauza unui meci de fotbal. apoi, vania... tanar cu par zburdalnic si democratic se incumeta sa se suie in avion, cu broscuta-n buzunar si cu adal la subrat, in speranta ca va regasi timpul de-odinioara. i-au urmat apoi alexandros si alex_andra, cu deltaplanul. pe malul apei se afla Andrej (latu), pictorul, discutand cu un tanar muzician Alf (tatiku) - sorry vania, pe colegul tau de liceu il va chema altfel, ai sa vezi.

personaje:

1. guinevere aimee d'albon - guine - una din cele trei prietene plecate in "exil" pe tarmuri exotice. sculptorita. in lut, in cuvant, in vise.
2. sierva Akarov - sierva - cea de-a doua dintre cele trei prietene, fire directa, protectoare fata de prietenele ei, fiica de magnat bancar
3. anisia aseltfell - ultima dintre cele trei prietene, balerina la opera din moscova. pe plaja, asteptandu-l...
4.vania johannes shostakovich - vania - tanar cu par zburlit si democratic ce poarta in buzunar poza unei doamne misterioase cu numele de tatiana, si zboara mii de km spre sud in cautarea timpului pierdut
5. alecsandra vorniacovich - alex_andra - critic de arta, prietena de familie cu vania johannes. isi mai spune si sasa... intr-o alta lume. il cunoaste pe pictor si...
6. alexandros van hoffel - alexandros, coleg de liceu cu vania.are o cabana la marginea unei paduri din est. editor. in taina indragostit de aimee...
7. mihail andrej sokolov - latu, pictor. se afla intamplator (sau nu) pe plaja. are un trecut impreuna cu guine. inca nedestainuit grupului.
8. alf patrovsky-jogukariov - tatiku, muzician. tanar. lucreaza la o lucrare despre ceaikovski, gazduit fiind de prietenul lui de nadejde alexandros, la cabana acestuia. vine pe plaja la chemarea sus-numitului.
9. si nu cel din urma ADAL - lupusor de lapte apartinand lui vania. il primise in dar de ziua lui de la ea...

gata ! e bine? :))

am uitat... mea culpa!!
10. proletarul - ramas pe peronul garii fluturand din batista, asteptand sa apara zana cea buna cu o noua lopata. cine-i gaseste un nume si il aduce si pe el cu deltaplanu la noi?


_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

si ce e mai grav e ca numai la asta le e gandul, ...
Si asta te sperie??

P.S. (Sau tu te gandeai la L'oreal, maxfactor & Co?)
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

vania... uite de-aia te iert eu pe tine de toata vina...ca ma faci sa zambesc :)

latu... tradatorule !! auzi la el.. repede ma mai inlocuia...bineeeeeee... lasa ca-ti pun eu pile la sasa :))
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

1) aia cu vania + latu e o idee pentru firul povestirii? Daca da, am drept de veto?
2) de ce sa te inlocuiesc? Vania a zis ca o sa fugi si el o sa trebuiasca sa te caute. Doar ideea metodei de cautare a fost a mea. Rezultatul trebuia sa fie acelasi, ca nu putem schimba in fond povestea...:-)))
3) Nu uita, ca in prima mea contributie am exclus posibilitatea ca anisia umbla cu chestii d-alea pe la sasa...:-)))
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

cenusareasa ori nu, sa faci ordine e o mare calitate a ta (pe langa a ma absolvi pe mine de vina in schimb de zambete :) acum m-am mai linistit si eu... cam multi artisti prin poveste - dar deh, nu erau sa fie marinari, electricieni sau functionari publici - te iert :)

...daca nu-i la marea neagra, nu pot sa desfasor carmace, de vanat n-am ce...
Pot, sa fac jogging pe plaja, sau sa plimb un yacht de colo-colo, pentru inviorarea peisajului? (hai, fie, macar un windsurf) :))
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

pe dansul il vad director executiv la o fabrica de textile care produce printre altele, si batistute personalizate cu citate, mici poezii, mesaje pentru indragostiti. pasiuni mai vechi - lopetile si zanele, de obicei separate.
l-a cunoscut pe vania in timpul unei intalnire stupide de afaceri si au simtit o inefabila nevoie sa bea un whisky intr-o seara, impreuna.
ce e bine pentru vania e ca prole il scotea tot timpul din micile incurcaturi si-l facea mereu sa rada cu replicile si asocierile traznite.
ce e rau pentru vania e ca achizitionase, in timp, doua batistute de la el, ambele personalizate in monograma, dar cu nume diferite, ceea ce nu se poate spune ca nu-l ingrijora.
prole a cunoscut-o pe sierva prin tatal ei, magnatul bancar. acum e sansa lui sa incerce ceva mai multisor...

merge? amendamente? sugestii? adaugiri? se voteaza?

1)vania+latu insemna ca mesajul cu pricina se adresa amandorura.
2) explicatie pertinenta, scuze pentru neintelegere, implicit trei nu mai necesita raspuns ca se subintelege :)
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

profit de aceasta ocazie pentru a va invita in caruselul nostru cu tot cu windsurfing. falfaiti usor din aripioare si jocul e gata. acceptati?

ma ierti? hm... nu stiai ca cine se aseamana se aduna? normal ca mai toti sunt artisti... ca doar nu era sa-l aduc pe Relu din povestea lui tatiku sa ne spuna vreo doua pe romaneste.. ca se ducea romanta pe apa sambetii si adio dans de orhidee. o dadeam pe o hora de nu mai stiam de picioarele noastre :))

cat priveste prole.... eu sunt de acord :)
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

... cu mare placere :) chiar ma gandeam in episodul ce incercam sa-l schitez inainte sa plec la culcare sa pornim o plimbare cu yachtul pe volga. cum sarim de la taramuri exotice la volga... wait and see...

bine ai venit, Cristia del Critanja :)
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Cine... noi? :)))
.. hmm, cred ca trebuie sa-mi caut si pereche. Mda, as fi in plus. Ok, pana gasesc imi ticluiesc si "intrarea". :)
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

140540 scris de mine il anulez. am o alta idee...

cricriule... tu erai Tatiana, doamna misterioasa a carei poza o poarta vania in portofel. ai aflat de plecarea lui subita, si ai aparut cu yahtul pe plaja, sa-l gasesti...

cine e pentru?
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

si ai aparut cu yahtul pe plaja
Da, asta o sa fie o scena forte...:-)))
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

am mai cooptat un colaborator (PR-istic vorbind).din CV-ul poetic al d. Cri Cri reies calitati care o fac adecvata pentru aplicarea in acest post de maxima raspundere.
cri, intra si fara pereche, ca pe aici nici nu stii de ce fat-frumos dai...
si fara "as fi in plus", te roooog!

si sugestia de la 2 noaptea fix : indraznesc a va propune si un nume - Ingrid. Ingrid Castaneda. Ingrid si mai cum vreti; iar daca nu vreti Ingrid,nu... :)

ultima ora : !!! VAD CA abia ai venit si te-ai si pomenit cu trei propuneri de botez. alege si tu, ce sa zic? (desi mi-ar fi greu, tare greu sa ma impart intre doua personaje cu drept la replica - recte al anisiei si eventual, al tau)

(ingrijorat putin de soarta mea amoroasa, ma duc pana la culcare. sa aveti o noapte minunata, care stati de la Greenwich cum vii in jos, la stanga...sau cam asa ceva)

si fara "as fi in plus", te roooog!
Ghilimelele le-ai pus de gura lu' anisia?...:-))))
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

cred ca glumesti. eu ma vad in pericol de dubla coliziune intre doua minuni ale lumii si tie iti arde de ghilimele. ce solidaritate masculina e asta?

Da de scris când mai scrieţi? Că de vreo trei ceasuri nu faceţi decât să trăncăniţi:)))

Lost without music in a world of noises

ne hodineam si noi in lopata cu proletaru, dupa o saptamana de asidua munca artistica. dospeste anisia ceva si noi ne invartim pe langa ea adulmecand ; o maslina, o biscuite...

Deci.
Preiau Ingrid Castaneda.
N-am venit dupa vania johannes shostakovich, va rog eu mult. Nu ca n-ar merita, dar nu-mi sta in fire sa fac surprize dintr-astea si m-as descurca greu cu rolul. Mai bine singura si rebela pana s-o mai ivi un cavaler la orizont. ok?
Bun.
Acuma.. sa-mi dau cu ceara scandura.. sau sa pornesc motoarele.. vad eu.:)
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

Aş, Anisia ta trăncăne cu Andrej al meu pe trancaneala nearistocrată. Crezi că e în regulă ?:)))))))))

Lost without music in a world of noises

foarte eleganta volta in directia victimizarii proprii, cu focusare paralela pe minunile lumii...
In semn de solidaritate ma ofer sa tin reflectorul ...
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

trebuie sa vorbim... cuvintele disparute sub transpiratia palmei ii ramasesera adanc infipte in suflet. nu stia daca-s de bun augur sau nu, dar undeva, dincolo de resentimentele ce stia ca i le purta, Andrej spera ca Aimee sa gaseasca puterea sa-i vorbeasca despre ei. stia ca nu-i o joaca. nici trecutul, nici prezentu-viitor ce si-l dorea. se simtea prins ca intr-un cleste. ceea ce credea ca este ingropat pe veci, se dovedea a fi un mic vulcan a carui lava rabufnea la cea mai mica aparitie a ei. si totusi invatase sa o uite, nu?

lasa sticla de bere ingropata in nisip, ignora privirile intrebatoare a Anisiei (doamne, cum o putea sa vorbeasca atat din ochi? te fulgera uneori neiertator...) si porni hotarat sa schimbe cateva vorbe cu ea. guinevere, cum ii placea lui sa-i spuna, susotea ceva cu tanarul chipes, alexandros. ceru permisiunea acestuia si o cuprinse respectuos de brat. dupa cativa pasi ii adresa cuvantul:
- te ascult...
- ce cauti aici? lumea nu poate sa fie doar o provincie, si trebuie sa existe doua capete de lume... unul pentru tine si unul pentru mine. pleaca, te rog!
o tristete apasatoare ii umbri zambetul din coltul buzelor. sperante desarte tinuse in pumn...
- linisteste-te, secretul tau este in siguranta cu mine. am sa te las pe tine sa decizi ce e de spus si cui.
aimee respira usurata si se desprinse degraba de dansul. orice apropriere a lui ii ravasea linistea dobandita prin autoeducare. se intoarse la alexandros, cu o expresie vadita de inceput de lume noua...
unde ramasesem? dar ce s-a intamplat, draga mea? ah, nimic, am sa-ti explic...

vania conversa absent cu sierva, cand privirea-i pica pe o ambarcatiune aparuta brusc, in noapte. valurile linistite ale marii leganau cu eleganta albul panzelor, iar zumzetul motoarului ii aminteau de o zi de iulie, nu de mult trecuta. se freca la ochi a mirare... doar nu avea cum sa fie adevarat... plecase in graba mare fara sa spuna cuiva unde se afla... gandurile-i fugeau speriate de colo colo. incerca sa puna cap la cap ultimele 48 de ore. intr-o fractiune de secunda derula timpul, in speranta ca temerile ii vor fi infirmate... nu putea fi ea... nu avea cum...ce are sa-i spuna... si anisia...doamne, ce incurcatura!

tatiana era de-acum ajunsa la tarm... gandeste, vanjusa... gandeste!! - isi spuse si aborda zambetul cel mai omenesc posibil...

alexandros si alf ramasesera inmarmuriti la aparitia tatianei. planul lor de a anunta invitatia catre cabana de la marginea padurii erau nevoiti sa il amane cu inca putin. alecsandra se apropie mirata de ei, incercand sa afle ce se intampla. andrej se sprijinea tacut pe sevaletul sau, incercand sa inchida usa trecutului pentru ultima oara. aimee si sierva o cautau din priviri pe prietena lor, anisia.

- tatiana, tu esti? - bolborosi vania incurcat...



_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

mor eu de somn, ca sa vezi ce te luam val vartej si pe tine si sa te tii scandal, domnule, scandal de traducere, nu alta.
dar evit tranca. nearisto. ca daca intru nu mai ies de acolo.

si apoi nu stii tu ca ei de fapt nu trancane, ei de fapt pun la cale detaliile pentru urmatoarele episoade din filmuletul nostru literar - intr-un mod codificat, evident...

eu acum ma retrag la nanii, si va rog din suflet sa scrieti tot ce va trece prin minte... sa am si eu ce citi we viitor cand vin din nou. o noua saptamana de scoala incepe, deci... nixam timp :(

spor la treburi, dragilor!
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

... isi zburli buclele, mai incurcata decat el.
Cine, oare, era acest necunoscut care i se adresa cu un numa strain?
Isi reveni, insa, repede si-i intinse mana, razand:
-Ingrid. Seman cu cineva?
Vania rasufla cu o nespusa usurare, regasindu-si zambetul:
-Semeni. Grozav mai semeni cu cineva! Eram sigur ca esti.. ea.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

Un pic pierduta, nu prea ma hotarasc in ce directie sa lesin, dar simt c-ar fi momentul - macar pana ma dumiresc ce s-a mai petrecut in lipsa mea. Va rog, tineti sticluta cu sarurile de otet la indemana... :o)))

Guinevere Aimee d'Albon

superb, coplesitor.....
nu stiu ce am facut sa merit o asemenea onoare.

lasati-ma sa citesc un pic povestea si ma prind in joc.
asa cumspunea cineva, amo mare piatra de moara atarnata de gat si asta imi cam ocupa timpul.

multumescde invitatie!
e o onoare sa va cunosc si sa ma ... giugiulesc cu voi

tu ai capacitati paranormale?
incep sa cred, pe bune, ca ne-am cunoscut in real!
sa o luam metodic.... sunt director executiv dar nu la o fabrica de textile.... la fabrica de textile am lucrat pana acum 6 luni... tot ca director. nu faceam batiste, dar scriam poezioare.
whisky e singura bautura pe care pot sa o beau. altceva imi provoaca niste stari crunte. nu m-am pilit niciodata sinici nu sunt curios.
alta coincidenta.
cu asocierile si scosul din incurcaturi iar ai dreptate... sunt omul bun la toate si cand ceva se impotmoleste... de obicei sunt chemat sa le desfund. de aceea muncesc mult si munca e cam singurul lucru pe care il fac bine. de aici si nik-ul... proletaru' - acel muncitor sarac (relativ) care nu are nimic altceva decat munca (a se vedea etimologia cuvantului).
oricum, ai reusit sa ma shochezi!

Ingrid ii privea pe toti cu un zambet larg, de parca i-ar fi cunoscut de cand lumea. Silueta subtire se profila pe discul soarelui care se trezea lenes de sub orizont. Briza, inca racoroasa, si culorile estompate ale rasaritului faceau parul ei scurt si blond-roscat sa para o aura neastamparata.
Se uitau unii la altii, deja de cateva minute bune, nestiind sau neindraznind sa-si mai puna intrebari. Vania si Anisia considerau ca, cel mai important lucru fusese lamurit si, deocamdata, somnul avea prioritate; ceilalti se simteau oarecum incomodati de insolita aparitie si se uitau unii la altii, nestiind cum sa reactioneze.
In sfarsit, Andrej rupse tacerea:
-Ok, te cheama Ingrid...
-Castaneda, preciza ea.
-Whatever, dadu el din mana, plictisit. Ce cauti aici, pe plaja noastra, neinvitata?
Ingrid ridica o spranceana, in accent circumflex, infigandu-si mainile, baieteste, in buzunarele pantalonilor albastri:
-Plaja.. voastra? N-ar fi trebuit sa puneti o pancarta, ceva?
Opri cu un gest raspunsul previzibil al lui Andrej:
-Nici n-as fi acostat aici daca n-aveam probleme tehnice. Pluteam in deriva si pontonul asta mi s-a parut potrivit. Cred ca am agatzat ceva la elice sau motorul imi joaca feste. Oricum, am coborat doar sa dau fila tresa. Voi.. faceti ce faceati, nu ma bagati in seama!
Zambetul ii disparuse. Se intoarse pe calcaie si urca schela de lemn cu sprinteneala: "Auzi.. plaja lor!"
Vania striga dupa ea, mai mult de complezenta:
-Te putem ajuta cu ceva?
De fapt, rasufla usurat pentru a doua oara: "Cu siguranta nu e Tatiana, fiinta aceea delicata in gesturi si cu o grija deosebita pentru cuvinte." Zambi in sine, usor ironic: 'Ea nu si-ar fi bagat in ruptul capului mainile ingrijite intr-un motor, fie el si de yacht".
Ingrid, deja pe punte, se intoarse masurandu-i pe fiecare in parte, dezaprobator:
-Pff.. artisti! Nu-i asa? Merci, dar cred ca va trebui sa ma descurc singura. In plus, observ ca tot ce va trebuie acum e o masa si un somn bun. In frigider, in salon, gasiti de mancare, barul e bine asortat.. Am si opt cabine, daca nu vreti sa dormiti pe plaja. Sunteti invitatii mei!
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
He who laughs last thinks slowest.

-Pff.. artisti! Nu-i asa? Merci, dar cred ca va trebui sa ma descurc singura. In plus, observ ca tot ce va trebuie acum e o masa si un somn bun. In frigider, in salon, gasiti de mancare, barul e bine asortat.. Am si opt cabine, daca nu vreti sa dormiti pe plaja. Sunteti invitatii mei!

-Te pot ajuta eu!
Alexandros gasi ca acest noroc a venit special pentru a-l ajuta sa-si mute gandurile de la problemele ce-l macina in ultimele zile.
-Poti?
-Sigur! Sant singurul dintre ei care mai are ceva idee despre chestii tehnice. Restul sant cu capul in nori, nu-i vezi?
"I-am observat si eu", gandi frumoasa intrusa, "artisti, cum spuneam".


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

te anunt ca nu sunt nici un spion care te supravegheaza prin locurile unde iti versi amarul literar. nu sunt secu, nu sunt undercover.
descrierea ta e o pura intamplare, un simplu exercitiu de imaginatie pe baza nick-ului tau si a tonului celor cateva cuvinte ale tale pe care le-am citit.
cu toate urarile de bine cuvenite unui prolae capitalistae care isi face timp si pentru esentiale efemeride vii...

într-o lumină sură, murdară. Mai era destul până la rasaritul soarelui. Erau cu toţii obosiţi. Tentaţia de a accepta invitaţia lui Ingrid era foarte mare. În urma unui mic conciliabul hotărâră că vor urca la bordul iahtului, cerându-şi iertare pentru primirea cel puţin bizară pe care i-o făcuseră mai devreme tinerei femei.
Deocamdata unii mai stăteau adunaţi în jurul focului, aşteptand să se stingă ultimele vreascuri aduse de Alexandros. Vania plecase în misiune exploratorie pe iaht. Anisia, înfiorată de frig, îşi strânse picioarele sub ea, acoperindu-le cu fusta-i largă, de o culoare incertă în lumina vagă a zorilor. Sierva se aşezase lângă ea şi îl studia pe furiş pe Alf, preocupată de aerul lui mizerabil, nefericit. Ce-o fi cu băiatul ăsta. Doar acum câteva minute părea cel mai vesel om din lume.
Aimee si Alecsandra se îndepărtaseră de grup, siluetele lor se profilau pe fundalul mare-cer exact acolo unde soarele, încă doar un arc îngust de foc, se ridica din apele întunecate. Andrej le urmărea cu privirea, încadrându-le în partea stângă a pânzei pe care o vedea cu ochii minţii.

Lost without music in a world of noises