Umbre violete, grele, peste umbre întunecate, umbre grena peste umbre violete, umbre trandafirii zglobii… culorile îşi alergau nebuneşte nuanţele pe cerul nehotărât, închipuind forme neverosimile ca şi cum un titan ar fi învârtit într-una un caleidoscop imens. Zmei roşii înfricoşători ameninţau drăcuşorii violeţi, un minut mai târziu demoni înfocaţi alungau dragoni ciudat greoi, atârnând leneşi de propria lumină, dragonii scoteau pe nări flăcări portocalii şi galbene, îşi desfăşurau în evantai mulţimea de capete, apoi îşi luau zborul deodată şi te trezeai că se desfăceau în zeci de păsări multicolore terminate doar pe jumătate. Imensitatea se distra împrăştiind pe cer poveşti, personaje se jucau însufleţite în trombe de corai, se amestecau, făceau tumbe, se ascundeau ca apoi să reapară chicotind de după câte un norişor cu margini luminate, îşi schimbau culorile între ele şi era o înghesuială nemaipomenită de imagini dând din coate să iasă în faţă unde, odată ajunse, se răsturnau şi îşi schimbau formele de parcă se întorceau însele pe dos, intrau unele într-altele ca apoi să renască în modul cel mai surprinzător şi mai portocaliu posibil. Din întunecimile din ce în ce mai timide se prelingeau culori calde rând pe rând, inundând cerul, curgând spre limane depărtate, necunoscute şi nemaivăzute.

Valurile legănau uşurel yacht-ul, lovindu-i din timp în timp coca de ponton. Pe plajă se mai zăreau doar două siluete care alunecau, parcă, cernând nisipul printre degetele picioarelor. În cabine se aşternuse o linişte relativă, întreruptă la răstimpuri de o şoaptă sau un oftat somnoros.
Alexandros, coborât în sală, decapsula motorul, în timp ce Ingrid îşi arunca pe punte hainele, una dupa alta, rămânând în costumul de baie. Se iţi doar pentru o clipă prin gura de aerisire:
-Aruncă numai o privire şi vezi dacă pare ceva în neregulă! Să sperăm că nu. Eu mă duc să văd ce-i cu elicea.
Şi sări în apă.

--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

- xandroseeee! rasuna marea de urletul de dimineata al lui vania.
- mmhmmhmmpp... replica serviabil alexandros, tot orbecaind pe acolo
- nevoie de ajutoooooor???
- esti nebbbbbbbuuuuuuuun? tu nu esti in stare sa repari nici o linie!
- nu fi bleeeeeg!...se mai auzi inainte de bufnitura care marca momentul in care vania se arunca in apa direct de pe punte.

-chiar esti nebun!nu iti ingheata sufletul pe frigul asta?? intreba stupefiat Alexandros, vazandu-l pe prietenul lui inotand voios catre el, cu un o moaca angelica.
- hai spune, ce e de facut?
Alexandros ii explica doct ipotezele pe care le banuia a-i fi facut probleme lui Ingrid, cand Vania il intrerupse serios, ignorand siroaiele de apa si frigul care-l patrundea, facandu-l sa semene cu un matelot naufragiat :
- ce e cu Aimee? ce ai cu Ingrid? de unde asa de saltaret brusc?
daca un fotograf inspirat i-ar fi imortalizat figura lui Alexandros la auzul acestei intrebari, probabil ca banii primiti i-ar fi permis sa-si achizitioneze doua iahturi (functionabile) si o barcuta gonflabila...
- adica..ce vrei sa..??
- exact ce te intreb! ce ai de gand sa faci? rosti raspicat si poseidonic vania, plin de sentimente razboinico-clarificante
- incearca sa nu ma faci sa iti vorbesc despre situatia ta. am vazut cu m ai lesinat crezand ca Ingrid e Tatiana, ingaima Alexandros.
- nu schimba subiectul, ne cunoastem prea bine ca sa nu imi spui ce ai in cap...

Aliosa il apuca pe Vania de guler, cu pumnul strans. Ochii i se facusera doua dungi de furie, doua canoe cu razboinici negri vaslind prin ape involburate, cu arcurile incordate.
-Tu sa nu-i spui numele. Tu nu stii. Tu sa taci. Vorbea scurt, taios, ca si cum ar fi asezat pietre una peste alta, pregatind o avalansa.
Era frumos. Inalt, cu ochii negri si buzele frumos arcuite, cu brate puternice si degete delicate, subtiri, ca de fata, ca si cum tot sufletul i s-ar fi strans la margini ca sa o poata ajunge pe ea. In contrast, Vania era luminos si jucaus ca un licurici, cu aripioarele nervoase si antenutele vibrand la fiecare schimbare de emotie din vant.
I-a dat drumul usor, desfacand degetele unul cate unul. Poseidonicul s-a scuturat ca un catel ud si s-a strecurat sub privirea lui impingandu-i deoparte avalansa cu cotul, ca sa se-aseze mai bine.
- Acuma spune. Tacerea punea puncte-puncte, Vania se cam inverzise de frig asa ca incepu sa-si piarda rabdarea tot tragand de marginile prosopului prea scurt: Spune!!!
- Fie, se lasa Aliosa cu ochii departe, mati, la dragonii galben-portocalii ce rasuflau fierbinte in apus, fara sa-i vada.
Pe Aimee am cunoscut-o demult, intr-o piata de piatra cu orologiu si traficanti, cu pictori in graffiti. Era una dintre statuile acelea nemiscate, neclipitoare, netraitoare, un botz de ipsos atat de gratios infaptuit ca i-am crezut nemurirea. Am privit-o minute in sir, un localnic canta la flaut, monezile cadeau la rastimpuri pe asfalt. Una din ele s-a rostogolit aproape de piciorul ei si atunci l-am vazut, cu degetele albe si arterele sculptate pana in cel mai mic detaliu. Si pulsul, ii sculptasera si pulsul.
Vania zambeste: "Si zambetul, ar fi putut sa-mi sculpteze si zambetul", rade in sinea lui de extazul prietenului, un pic ingrijorat de ora tarzie si de scartaitul cam nelalocul lui al yacht-ului.
- Si totusi niciodata nu s-a putut desprinde de el, sari Aliosa prea multe randuri deodata spre uimirea lui Vania. Andrej. El venea sa priveasca tablourile de graffiti, arunca monezi inclusiv in fantana din mijlocul pietei pe care noaptea o goleau cu sarg copiii desculti ai metropolei, apoi o smulgea de pe soclul ei si o punea pe umar ca pe-un tzol. Ea radea, eu mergeam dupa mirosul de lemn dulce al pipei si ma indragosteam de o poveste ce nu era a mea.

Vania dardaia ca apucat, s-ar fi invelit insa si c-un bilet de tramvai numai sa afle ce naiba fusese intre astia trei, asa ca ar fi rezistat eroic pana la capat daca nu s-ar fi auzit un trosnet si puntea nu le-ar fi tremurat sub picioare.
"Ingrid" gandira amandoi si pornira ca din pusca in directii opuse, bezmetici, ciocnindu-se si impiedicandu-se unul de altul si starnind rasul fetelor care se apropiau impreuna cu Alf si Andrej, ultimii doi prinsi intr-o discutie aprinsa despre Dardanele si o poveste cu navigatori din Çanakkale.



Guinevere Aimee d'Albon

Alexandros si Vania se ciocnira in babord, uimiti.
-Deci.. daca nu era Ingrid, atunci ce s-a intamplat?
-Auzi? Dar cat poate sta fata aia sub apa? Ca noi am inghetat si din mai putin.
Revenira in tribord:
-A vazut-o cineva pe Ingrid?
Cei care se trezisera deja ridicara din umeri.
-O fi coborat in cabina, isi ciufuli Vania parul, mai democratic decat era deja. Cred c-ar fi bine sa pun si eu niste haine pe mine; nu prea ma prinde culoarea asta violeta pe care am capatat-o.
Alexandros il urma, scartaind in acelasi pas pe scara de lemn.
Sub punte.. o liniste ciudata. Doar leganare.. doar valuri mangaind carena. Ceva nu era deloc in regula.
Alexandros batu la usa cabinei cu titlu pompos: "skipper". Aceeasi pace. Vania intinse mana peste umarul acestuia si culese un post-it pe trei sferturi varat in tocul usii:
"Nu`s. Aveti grija de nava. Daca nu revin in 7 zile, considerati-va proprietari. Am lasat instructiuni avocatului. Pana atunci, o puteti folosi cum doriti. Inspectiile tehnice, permisele de navigatie si restul actelor sunt pe masa din salon."
Cei doi uitasera de frig si de violet. Uitasera sa mai clipeasca, incremeniti, de parca le inghetasera si cuvintele.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

O salupa, din cele de peste 100.000 de dolari ( de care vreti dumneavoastra) aparu ca din senin langa ambarcatiune. Toate fetele si toti barbatii au ajuns la prora de unde il urmareau pe EL. Fara sa simta vreo stanjeneala, Tatiku stranse velele si, cu calmul lui englezesc, isi aprinse o pipa din abanos. Era falnic. Bronzat si musculos. Vioi si elegant. Un zambet catre ele si un suspin de admiratie, pornit din toate piepturile, ajunse imediat la el. Cu miscari sigure de campion, arunca o scara catre punte si o sui cu imensa gratie. Fetele tremurau. Un miros bun, de lavanda si ambra se resimti. Gropitele din obraji erau parca si mai superbe.
-Oh, mandrule, facu umed una din ele. Ce onoare....
-Prea distinse domnite, de azi EU voi prelua acest vas. Va pot asigura ca lucrurile se vor indrepta si ca voiajul nostru catre Paradis va fi o croaziera.

Esti tare haioasa !!! :)))))))))) Se pare ca tu ai inceput ;)) Nu ti-ai dat seama ?? :D

Alecsandra se retrase în cabina ce-i revenise, la mica înţelegere cu fetele. Se simţea uşor obosită, dar ştia că nu va putea adormi prea curând. Şi nu doar din cauza luminii care inundase spaţiul acela îngust în care încăpea un pat, o măsuţă rabatabilă cu un taburet şi deasupra patului o etajeră minusculă, pe care tronau două cărţi. Luă una la întâmplare şi o frunzări mecanic, gest reflex, apoi o lăsă să cadă pe pat. Ghidul pescarului amator, cu un semn de carte lucios înfipt la mijloc. Adnotări făcute cu creionul, destul de recente după cât de lizibile erau. Înregistrase fără să vrea una: Dacă nu apar până la şapte, anunţă poliţia de coastă. I. Ce-o fi asta ? se întrebă într-o doară, apoi uită de ea. Intră la baie să facă un duş. Sub biciul de apă fierbinte simţi cum oboseala i se topeşte. Nu se va culca, va ieşi pe punte, la soare. La o adică putea moţăi într-unul din şezlongurile pe care le zărise cand urcaseră pe iaht. Andrej o fi dormind ? Zâmbi vag unui gând şăgalnic, alungându-l apoi cu mâna, aşa cum alungi o muscă.

Lost without music in a world of noises

Rommică, băiete, n-oi fi tu vreun unic in felul tau ?

Lost without music in a world of noises

tatikule, bine ai venit... :)

celorlalti, spor la povestit... am citit, in scurta-mi pauza. abea astept sa vina we ... pana atunci, Anisia depune un smooch pe fruntile voastre destepte, in ordinea inaltimii - de la cel/cea mai scund (a) la cel/cea mai inalt(a)...

rommeo, mamica... de ce nu te astamperi tu?
nu te aseza la coada, ca tu nu primesti nici un smooch.
nu-mi plac trolliiiiiii :((
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

acoperindu-şi faţa cu pălăria de pânză din altă lume parcă. Saşa, în balansoarul din cerdacul conacului, se legăna uşor. Pădurea venise până la picioarele ei şi îi vorbea parcă pe o limba dulce ca un uguit. Saşenka, Saşenka, fată dragă, ce-i cu tine ? Nimic. Doar că-mi pare rău că vine toamna. Cărăbuşii o să moară şi el o să plece şi eu o să stau cu mâinile în sân, încălzind la el o mierlă cu inimă săltăreaţă şi ghiers galben.
El se oprise în prag şi o privea de departe, de la o distanţă incertă, dus în altă lume. Privirea lui metalică, tăioasă, se umezise parcă la vederea unei imagini din lumea aia numai a lui, în care ea nu avea loc. Nu ea, cea de acum si de aici. O alta ea, aşezata intr-un şezlong. Pe puntea iahtului nu era decât Alecsandra. Adormise, pălăria îi alunecase pe jos şi acum se juca vântul cu ea, o tachina, îi ridica borul într-o parte, o împingea mai încolo. Saşa simţi ca prin vis privirele lui şi se întoarse.


Lost without music in a world of noises

Aimee aparu cu un sezlong strans sub brat, culegand in drum palarioara Sasei, pe care vantul o rostogolise departe pe punte.
A intins sezlongul langa al ei si a privit-o o clipa cum doarme, incurcand fara sa vrea, cu o intoarcere indiscreta de cap, doi fluturi de noapte ce-si zbateau aripile ude in lumina parului ei.
De dedesubt se auzeau ciocanituri, zgomot infundat de metal.
A atins-o usor pe mana alba, Sasa a tresarit si a deschis ochii brumati inca de somn, indreptandu-si privirea pe tulpina ca o floare de regina noptii la caderea inserarii.
-Alecsandra, hai acasa, i-a spus pe neasteptate. Sasa s-a trezit brusc si si-a strans patura pe piept, cu o infiorare de frig.
-Cum asa, si rasaritul la Balcic? Si cafeneaua lui Mamuh unde Tonitza isi desena panzele cu zat de cafea, casele rosii, albe, galbene, nu mai vrei sa le vezi? Falezele inalte...
- Nu, hotari Aimee cu gandul la o piata cu ceas si pavaj de granit, la Balcicul de asta vara, cu mimi si statuete vii, gratioase, al caror gust de bronz il mai simtea inca pe buze. Ideea Anisiei de a merge din nou acolo ii starnise toate furtunile. Crezuse ca Aliosa... dar intr-o zi a disparut fara o vorba, macar un semn sa fi lasat. O contempla ore intregi in nemiscare cu tigara fumata de vant intre degete si apoi mergea cu ei, dupa ei, pana la atelierul inchiriat de Andrej unde aruncau repede un ibric pe foc, pentru ceai. Hainele ei imprastiate in graba in tot atelierul, niciodata nu apuca sa-si puna bronzul la timp, Andrej o picta cu zvacnete foviste din incheietura mainii, mai repede, mai repede... dar ce-o fi fost oare in mintea lui Aliosa? Alexandros mai bine, ca o uitase. Femeie pana in varful unghiilor, uitase de deltaplan, de graba cu care venise (in zbor!) cand Anisia pomenise de Balcic si, poate, cine stie, pomenise si de ea...
Alecsandra astepta un raspuns, de undeva de dedesubt ciocaniturile deveniseara insa asa de puternice incat i-a facut un semn usor cu mana, sa se retraga mai intai in cabina.

Guinevere Aimee d'Albon

Draga Rommeo, te-am gasit din nou chinuindu-te. Hai cu mine dragule, hai sa te dezmierd... Lasa oamenii sa se simta bine cu ce fac ei.
Te gasesc peste tot. Candva, sper ca vei intelege unde ti-e locul.

Nu sunt unicul asa cum spun toti ...As avea si eu o intrebare...daca se poate sa vi-o adresez tuturor : De ce ma confundati si de ce imi spuneti mereu ca sunt unicul ?? Cine este ?? Eu de 2 zile sunt pe site-ul acesta si toti s-au luat de mine !! Vezi emailul meu !! Sa vorbim si noi ... Esti o dulce ubyta mea alex ....poate ma aperi si pe mine cateva zile de oamenii acestia rai de pe cafenea care cred ca eu ma iau de tine :( Ma simt retras ...pentru ca sunt nou si nimeni nu ma baga in seama ...imi place numele tau ;) Si va spun tuturor : Nu sunt unicul asa cum spune proletarul ... Eu vreau sa vorbesc frumos cu voi ...dar ma jigniti mereu ...:(( Nu ma iau de tine papusa ;) Te pup ...
======================================================
te pup :*

dragii mei, si ma adresez domnilor !

puturosi mai sunteti :)) pai daca eram eu baietel, pana acum ajungea yachtul la volga, pe undeva pe la nizjnijni novgorod... e acolo o padure de mesteceni mirifica... si trece un fel de mocanita prin ea... si stiu si o casuta din lemn, ascunsa in inima padurii... care defapt nu e casuta ci un fel de sauna... unde...

o sa continui cu un nou episod, poate va readuc la viata ;)

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Lasa-l pe Rommeo ....Du-te si dezmierda-te in alta parte !! Nu va mai luati de el degeaba ...saracul om nu face nimic si voi va luati de el ! Nu va mai luati de el ...am vazut ca multa lume se ia de el :( :( :(

stimabile, daca aveti o pofta transcendentala (asa cum banuim toti, lesinati de admiratie) de a dezbate pe eterna problema a raportului din aparenta si esenta (in concret, daca sunteti ori nu unicul, daca sunteti intr-adevar de 2 zile pe site-ul asta sau nu, daca ne intereseaza asta sau nu etc. ) va recomand calduros sa deschideti o conferinta proprie si sa nu mai trancaniti, eufemistic vorbind, pe langa subiectul acestei conferinte.

daca insa intelegeti ca prin replicile dvs. "flirtati" - carevasazica si prin urmare, va incadrati in tema - nu pot sa va mai recomand decat... Shakespeare, opere complete, piesa de la care va trageti numele (adica "Io ji Julieta")

Alexandros, nu-si gaseste linistea nici refugiindu-se in ativitati tehnice si nici carand lemne de foc.
Ei nu-l cunosteau bine. Nu i-au placut niciodata aceste munci.
E mai artist decat toti la un loc dar ca un blestem nu-si poate materializa trairile artistice.
Asa ca trece drept un introvertit, un morocanos.
Acum se petrece ceva.
Dar nici el nu se mai mira.
E alt om parca. A venit pentru femeia iubita atata cale.
Femeia iubita care nici macar nu stie ca e iubita.
Sa iubesti pe cineva dar sa nu-i spui...
Unde mai auzise el asta?
Unde e teoria lui ca aceasta manifestare se cheama obsesie?
Mirosul de gardenii(care e poate doar in mintea lui) il trezeste din visare.
Merge pe plaja printre resturile aduse de ultima furtuna.
Timid, nu se indreapta spre locul dinspre care venea mirosul florilor, ci in alta directie si cu capul in pamant.
Se impiedica de o scandura mare pe care era scris ceva.
Sub algele si nisipul inlaturat poate citi " Sainte Anne Hospital "
Asta era?
Acum se limpezea misterul aparitiilor ciudate pe plaja.
Dac ar putea-o convinge sa plece cu el de aici...
Daa... ar putea.. el care nici macar nu indrazneste sa-i spuna ce simte..








"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

Ce m-ai facut sa rad, cu scandura aia! Vezi, stiam eu de ce te iubesc. (blush-blush)
Uf, te-am uitat in spitalul ala, este?
Si tot eu ma dadeam de victima, femeile astea! :o)
Ramai inghetat in scena ca revin, stai numa' sa-mi vina muza ca nu stiu pe unde umbla creanga! :o)
O fi pe la Anisia? :o)))

Guinevere Aimee d'Albon

noooah, muza nu e la Anisia; ea are una a ei, particolera. :) daca avea ea permanent muza noastra pe care ne-o pasam asa, unul altuia, ca tigara prin camin, crezi ca mai ingaimam vreunul vreun cuvintel? silenzio stampa, ca la fotbal, chit ca majoritatea e feminina :)

sa continuam, deci!

Daa... ar putea.. el care nici macar nu indrazneste sa-i spuna ce simte..

naufragiul yachtului pe care se aflau ii luase pe nepregatite. venise un val urias, inspumat ca un cal alergat fara mila, naravas ca un zmeu cu sapte capete si nemilos ca un amant tradat in vazul lumii. doar o minune i-a mai salvat. dintre toti, alexandros si vania erau teferi. doar cateva zgarieturi pe brate si gambe, lasasera urma luptei ce-au dus-o in noapte.

spitalul sfanta anna era gazduit de un vechi castel. incaperile cu pereti inalti adaposteau suflete naufragiate. de trupurile ranite se ocupau oamenii in halate albe. se miscau cu indemanare si blandete. isi gaseau timp pentru fiecare in parte, oricat de ocupati ar fi fost.

aimee se trezi din starea de lesin ce-o cuprinse la impactul cu balustrada. incerca sa-si aminteasca... parca era pe punte cu sasa, la un pahar de vin... cand zgomote ciudate venite de undeva de dedesupt le-a intrerupt discutia. brusc, o apa imensa le-a aruncat de colo colo, in clatinarea barcii... dar, cum a ajuns aici? si cine este domnul acesta care o priveste ca pe a opta minune a lumii? inchise ochii grabita, in incercarea de a-si aminti... ochii acestia ii simtea in dansa, iubind-o...
isi aduna puterile si cu glasul abea mormaind il intreba...

ne cunoastem?

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Te-am facut sa razi?
Tu stiai de ce ma iubesti, ba chiar stiai ca ma iubesti, dar nu stiai ca te iubesc eu.
Iar eu nu stiam tot ce stiai tu...

Vei avea mult de lucru, tu si cealalta folositoarea a muzei tale, pentru ca nu v-ati prins cu scandura aia ci doar de ea:)))

inchidem paranteza;)


"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

ce ne facem, ca nu ne-am prins deloc ce-i cu scandura aia?
vino si drege busuiocul, fa-ti pomana... :)
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Anisia constată cu uimire că toate erau la locul lor, marea se legăna calmă, iahtul aşişderea, cerul se legănă şi el, în contratimp, lumea toată era un zâmbet larg. Nici urmă de naufragiu. Vania dormita lângă ea, pe şezlong, ciufulit ca un puişor de găină abia ieşit din găuace. Nu reuşea să deschidă ochii, soarele îi reteza privirea cu razele sale piezise, ca nişte lame. Îi întredeschidea pentru câteva clipe, apoi era nevoit să-i închidă, atât de ascuţită era lumina asfinţitului, de obicei blândă, moale, ireală.
Terminaseră reparaţia, Alexandros coborâse în cabina pe care o împărţeau amândoi, să facă un duş şi să se schimbe pentru cina pe care o aşteptau toţi cu nerăbdare. Guine, Sierva, Alecsandra şi Alf se angajaseră să prepare o masă de zile mari şi acum trebăluiau de zor în bucătăria neîncăpătoare pentru entuziasmul lor. Îl aşteptau pe Andrej, care trebuia să vine din oraş cu ultimele cumparături.
Liniştea locului fu spartă brusc de huruitul unei bărci cu motor, din care cineva făcea gesturi largi de salut. In câteva minute Ingrid urcă la bordul iahtului, toată numai zâmbet şi fâlfâire de aripi transparente.

Lost without music in a world of noises

johannes, johannes... nu mai face pe adormitul si trezeste-te... am visat asa de urat... parca ne scufundasem... si eram la spital... si...ma auzi? nu te mai preface ca dormi, ca-ti vad pleoapele foindu-se si genele clipind aproape insesizabil...
vania mustacea. isi ascundea bucuria de a o tachina sub prefacutul somn. stia ca daca se mai abtine putin, o sa vina mai aproape de el si o sa-i sopteasca la ureche tot visul, si o sa-i simta respiratia ca un abur de tandrete, si are sa-i mangaie obrazul si tampla stanga cu gingasie, si are sa-l zgaltaie usor de umar - cat sa-l aduca la loc cu picioarele pe pamant.

guine, sierva, alecsandra si alf sporovaiua de zor in bucatarie, incercand sa cada de acord asupra sarcinilor. alf era cel mai nerabdator in a-si intampina amicul de la cumparaturi. il rugase, pe furis, sa-i faca un serviciu - chestiune foarte importanta de altfel, ce urma a se transforma intr-o surpriza placuta unei anumite persoane.
meniul ce-l hotarasera de comun acord - somon umplut la cuptor, cu sos de lamaie, cartofi gratinati si salata de castravete crud, precedat de o salata de fructe de mare cu crutoane si remulade si urmat de o portie de prajitura pavlova, specialitatea anisiei - urma sa fie gatit de fete, baietii avand in grija alegerea vinului si a bauturii in general.

ingrid venise la tanc. petrecerea nu incepuse inca. se bucura sa-si revada prietenii. absenta de cateva zile i se paruse o vesnicie departe de ei. doamne, cate avea sa le povesteasca...

vania se dadu batut. nu aveai cum sa rezisti rugamintilor pline de rasfat ale ei. deschise ochii absent, si cu parul ciufulit democratic ingaima "nevinovat"... ce-ai visat?. daca nu l-ar fi pufnit rasul, anisia s-ar fi apucat sa-i povesteasca din nou tot visul. asa... il certa dragastos ca o tachina si-l invita frumos sa se alature si ei grupului.

ce faceti fetelor? am venit sa pregatesc desertul - intra in bucatarie rosie in obraji, ascunzand parca un mic secret.
sasa o privi cu experienta celor cateva mici secrete pe care le mai pastra inca neimpartasite si-i zambi ingaduitor...
buna dimineata, soarele sta sa apuna... stiai? si chicotira cu toatele, tachinand-o in continuare pe mica lor prietena.

alexandros tocmai iesi de la dus, isi trase pe el costumatie lejera, sport si se alatura lui alf si vania, in asteptarea lui andrej.
- credeti ca s-a descurcat cu toata lista de cumparaturi? trebuia sa ne fi dus careva cu el...

_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Cu mainle pline de faina (prajitura pavlova fir-ar-sa-fie, unde mai pui si indemanarea-i celebra!), Aimee se intoarse la auzul vocii lui Alexandros.
Parul usor ud de la dus ii cadea in ochi accentuand si mai tare albul figurii si genele catifelate usor intredeschise, cu privirea lasata parca in picaj. Era in maieu de plaja si pentru prima data ii putea vedea radacina bratelor si pieptul strabatute dintr-o parte intr-alta de o cicatrice lunga, grea, pe care o purta cu o nonsalanta ce arata ca nu era prea constient de toate amintirile ce-l traversau.
Andrej ii ascundea o poveste, abia acum realiza ca o tinuse in mod intentionat departe de Alexandros, inca de cand venise. Ore ce patise de cand plecase din Balcic, acum un an? Il cauta pe Andrej cu ochii uitand de faina si de prajitura, mainile ii cazura pe rochita scurta, neagra, lasandu-i doua ninsori de-o parte si de alta a coapselor.
Nu-si putu stapani un zambet ghidus cand il vazu pe Vania cum o imbratiseaza pe Anisia pe la spate si-o adulmeca pe puful de pe ceafa: "Ce frumos miroase, somon cu Givenchy, ce-mi place mie!" si-i puse un deget de faina pe nas.
Poseidonicul se razvrati, isi stranse toate furtunile in obraji si, cu amandoua mainile pe castronul de faina...

(.... in vreme ce Ingrid abia de se ivise in pragul usii zbarnaind de voie buna....)

Guinevere Aimee d'Albon

nasucul meu a simtit un loc in care e instaurata "nebunia" ca stare de spirit permanenta...:)))))))))cred ca "cafeneaua" se mandreste cu cate comentarii sunt aici.Amuzante unele,foarte deprimant puse altele...Nemaicontand ca brusc sunt activi userii:)))...Ah,era sa uit ceva important :))).Draga Romeo...fa un update sa stim si noi daca ti-a "iesit" sau nu giugiuleala ;))..

nasucul meu a simtit locul in care e instaurata nebunia ca stare de spirit.Dragute rau "comentariile" de pana acum...DAR am si eu cateva intrebari...In care colt al Cafenelei se practica "parazitar" flirtul?(m-a amuzat rau exprimarea)...ai inca ceva....e mai mult cerere decat intrebare...Draga Rommeo...fa si tu un update ceva....ca nu stie lumea(adica eu:)))))))) )daca ti-a "iesit" giugiuleala cu Giulietta .Nu intreb din motive ascunse ci doar vreau sa stiu daca trebuie sa ma deprim teatral din nou pt voi sau pot sa ma bucur ca intr-un final ai razbunat toti "Romeii" de pana acum :)))

lăsă plasele pline pe masa din bucătărie. Se plecă uşor peste umărul Alecsandrei, curios să vadă ce amesteca ea cu lingura în castronul din care se ridicau miesme îmbietoare. Ea se întoarse brusc, simţindu-l atât de aproape, fără veste. Ochii li se întâlniră, vietăţi independente, ce se caută, se înfruntă. Nici unul din ei nu coborî privirea. Alecsandra lăsă din mână castronul, lingura căzu pe jos, deturnând-o de la călătoria în care pornise. Ochii aceia metalici, scrutători. Se aplecară amândoi în acelaşi timp. Capetele li se atinseră uşor, apoi mâinile... Andrej ridică lingura ca pe un trofeu... Saşa alunecase deja în cealaltă dimensiune. Baba Olga îi întindea tăviţa de argint pe care se lăfăia, pe farfurioara ei delicată de porţelan de Sèvres, o savarină înfoiată şi gureşă.
- Mănânca, fata babii. Să pui oleacă de carne pe tine şi un strop de roşu în obraji. Nu-i bine ce faci, ascult-o tu pe baba Olga, că ştie ea ce zice.
Pianul din salon tăcuse. El apăru în prag. Baba Olga se furişă pe lângă el, bodogănind. Se întoarse peste puţin cu samovarul, apoi cu ceştile de ceai. Cei doi se aşezaseră faţă în faţă la măsuţa rotundă din cerdac. Frunzele de viţă sălbatică se mişcau alene, atinse de o pală slabă de vânt. Dinspre pădure se auzea un murmur îndepărtat. O musculiţă albăstruie se prinse în pânza de păianjen ce-şi întindea dantela delicată într-un colţ al cerdacului. Hotărât, baba Olga avea nevoie de un ajutor, de o slujnică mai tânără. Saşa luă absentă ceaşca şi o duse la gură. Tăceau împreună. Soarele aurea pânza de păianjen în care musculiţa albastră încetase să se mai zbată.

Lost without music in a world of noises

in fata cestilor de ceai.
Andrej inca stapanit de noianul de ganduri care pusese stapanire pe el in cafeneaua unde petrecuse ore in sir cu gandurile...
Se oferise sa mearga de cu zori in oras dupa cumparaturile pe care fetele le insirasera pe o lista, manat de instinctul distantei. Voise, mai mult din instinct, sa ramana singur cu gandurile care-l tinusera treaz o noapte intreaga: Amintiri si temeri. Amintirile trecutului si temerile viitorului.
Nu reusise sa puna ordine in ganduri. Nici un gand nu se lasa armonizat cu celalalt. Prea deosebite erau trecutul si viitorul, prea brusc intrase trecutul in clipa prezenta, prea nu se mai lega - pentru a cata oara in viata asta - nimic.
- Domnul doleste inca o cafea?
Trasari. Adolescenta de provenienta japoneza care imita de minune accentul chinezesc il privea intrebator.
Nu, domnul nu dorea cafea. Intr-un local chinezesc, cafeaua era un martiriu.
- Sake, se auzi Andrej zicand. Instantaneu isi aduse aminte ca bautura asta nu-i placuse niciodata, ca bauturile tari nu se numarau printre preferintele sale (ok, un pahar de Curvoisier, la lumina lumanarii... ma rog, Andrej nu era un fanatic) si ca intr-un local chinezesc, probabilitatea de a i se servi o bautura traditionala japoneza era relativ scazuta.
- Imediat zise ospatara indepartandu-se asa cum venise, ca pe perne de aer.
Cautatura ei la primirea comenzii, il facu pe Andrej sa se uite la ceas: Aproape noua.
Sau nici noua...
Isi aduse aminte de cumparaturi si de planurile marete ale fetelor cu privire la pranzul "de pomina" pe care-l planuisera...
Fetele.
- Sake! Zise ospatara - lui Andrej nu-i scapa aerul contrariat, ca si cand ar fi vrut de fapt sa zica "Betivanule".
Dadu bautura peste cap - nu era mai mult de un degetar - in timp ce se scula de la masa. Scoase din portofel o bancnota, o puse langa paharelul gol pe masa, o mai privi odata pe mica ospatara chinezo-japoneza si nu-si putu stapani un zambet, cu gandul la impresia pe care o facuse...
Ajuns in strada, scoase din buzunar lista de cumparaturi pe care fetele i-o dadusera asa cum inmanezi cuiva o amintire de mare pret.
"Faina, sare, broccoli, gutui, ulei de masline, garam masala, pepene, ananas, gulii..." Gulii??

Cumparaturile nu durara prea mult. A gasi un taxi fu o sarcina mai grea de indeplinit.
Ajuns la marginea plajei, cobora si in timp ce platea privi catre coaja de nuca acostata la pontonul subred. Puntea mica pe care doua sezlonguri alaturate aminteau de o reverie trecuta, era acum goala. Goala era si plaja, doar la vreo douasute de metri mai incolo, dincolo de gardul de uluci care despartea plaja privata de tarmul orasenesc se oprise o satra de tigani cu mercedesul din care coborase o multime de puradei si parintii lor...

- E bine asa! Zise Andrej ca raspuns la baiguielile taximetristului cu privire la restul pe care - surprinzator - nu-l putea da, avand doar bancnote mari.

Lua plasele si pungile cum putu mai bine si porni catre yachtul Inei ("Ina? Nu... Parca altfel.. Inga!! nu, nici asa....").
Lua plasele si pungile cum putu mai bine si porni catre yachtul profilat pe orizontul pe care soarele de-acum il parasise pe drum catre zenit.
Ajuns pe ponton, ezita o clipa, hotarandu-se in cele din urma sa nu strige, gandind ca unul sau altul o mai fi dormind....

Aimee? Sasa? Or fi dormind?
Puse cumparaturile pe puntea incalzita deja de soarele diminetii, pastrand doar doua plase si cobora incet scara catre interiorul ambarcatiunii. Scartaitul treptelor era acoperit pe alocuri de zgomotele alarmante din pantecele yachtului. Leganarea usoara si necontenita a vasului il facu sa se tina de balustrada, tinand amandoua plasele intr-o mana.
Ajuns pe coridorul ingust cu usi in dreapta si in stanga, incerca sa desluseasca vreun sforait sau zvon de voci omenesti. Nu auzi nimic.
Intre timp ajunsese la usa combuzei, singura intredeschisa. Prin crapatura o vazu.
Sasa statea cu spatele la usa si trebaluia. Parea tare concentrata si Andrej se opri o clipa. Clipa se prelungi pana numara cateva minute. Privind-o, Andrej se intreba cum o sa reactioneze Sasa la cele ce avea sa-i spuna...
Firul gandurilor ii fu intrerupt de usa care se deschise brusc, in cadrul ei aparand baba Olga. Cu un reflex ca in tineretie, Andrej puse aratatorul pe buze. Gura Olgai se inchise la loc.
Nu parea a-l agrea. Dragostea care insa parea s-o lege de Alecsandra, o facea sa-l accepte in preajma, ca pe un corp strain ce-i drept, dar ascunzandu-si cu priceperea varstei adevaratele ganduri.
Olga se strecura intre el si tocul usii, avand - ca intotdeauna - treaba.

Andrej pasi peste prag.
Puse plasele pe masa si se apropie de Sasa. Primul gand fu, s-o stranga in brate.
Al doi-lea gand, mult mai prozaic insa invinse: Isi intinse gatul peste umarul ei, sa vada ce o fi in castron.
Sasa il observa, clipa romantica trecuse...
Trecuse pentru ca il observase Sasa si pentru ca baba Olga, intrase iar in incaperea prea ingusta pentru trei.

Acum taceau.
Ceaiul se racise. Erau singuri. Erau preocupati.
El stia ca Sasa ii ghicise zbuciumul si stia ca nu-l va intreba niciodata despre motivele lui.
Si mai stia cu siguranta un lucru: Nu voia s-o piarda.
- Sasa... zise Andrej.
- Da? raspunse ea.
Olga intra iar, grabita ca intotdeauna, inoportun ca de multe ori, silentios ca niciodata.
- Vrei sa mergem pe punte?
"Hai" zisese ea, monosilabic, asa cum era de fiecare data cand se retinea sa intrebe, stiind totodata sigur ca ar fi ceva de spus...
Inca un mic ragaz...
__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Plamadit in suflet de butoi , in vise acre din ale drojdei trup, m-am ridicat alene si pasit in oameni lasand in urma sudori din ale viei fruct.
Nu pentru giugiuleli ci doar la invitare pasit-am cam ambiguu in lumea voastra calma.

...vesmant invaluind un suflet turmentat, calcand prin vii si printre cele umbre calme, adasta o clipa in bataia vantului pentru a simti al viului fruct invigorandu-ti faldurile, eliberandu-te din paienjenisul singuratatii, redandu-ti fara echivoc pasii siguri pe pamantul reavan.
Nu pentru giugiuleli ci impotriva giulgiului nepasarii ranite de nepasare...

__________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

când Saşa se hotărî să rupă tăcerea. Nu mai putea duce povara gândurilor nerostite de atâta vreme. Determinarea i se putea citi pe chipul palid, cu ochi arzători, aţintiţi spre nicăieri, în felul aproape spasmodic în care strângea în mână batista albă dantelată.
- Hai să facem câţiva paşi prin pădure. Se ridică atât de brusc încât masa se clătină şi ceaşca ei se răsturnă, tot ceaiul vărsându-i-se pe rochie.
Se ridicase şi el şi o privea îngrijorat. Îi remarcase tremurul aproape imperceptibil al buzei superioare, freamătul uşor al nărilor, semn că liniştea aceea adâncă, pe care se amăgea că o pătrunde, era tulburată. Se temea nu de o explozie, de neconceput când era vorba de ea, ci de efectele devastatoare ale închiderii în sine, pe care o prevedea, în urma micului incident.
- Trebuie să mă schimb, rosti Saşa cu glas sugrumat. Flutură uşor din mână. Ia-o înainte. Te ajung din urmă.
Andrej se trase într-o parte să-i facă loc. Alecsandra se întoarse spre Sierva:
- Termini tu, te rog ? Mai e puţin... Îi întinse castronul, fără a aştepta răspunsul prietenei sale.
Urcară în tăcere cele câteva trepte care duceau spre punte. Un pescăruş sfâşia liniştea cu ţipetele sale dizarmonice. Ceva parcă se frânse brusc în ordinea lumii, a mării, a lucrurilor. Andrej nu îndrăzni s-o ia de mână. Alecsandra, dezamagită în aşteptarea ei, întoarse spre el o privire întrebătoare.

Lost without music in a world of noises

Cam ambiguu şi mahmur cum te declari, te înscrii perfect în peisaj. Ne creionăm aici pe noi înşine ori pe ceilalţi cu penel rupt din soare, din noapte, din mare, din brambureli şi aiureli. Desene în alb-negru sau color, felii de pepene, pahare cu licori elixirice, muzici mute, tot ce poate sau nu poate să-ţi treacă prin cap, prin suflet, prin trup. Ambiguizează-ne şi pe noi, că ne place:)

Lost without music in a world of noises

de ti-a place, te-am invita cu mare placere. yachtul este inca la tarm, asteptand sa ridicam ancora dupa ce ne vom fi ospetit cu cele delicatesuri minunate. poftim la masa, deci... am auzit ca ajuta la mahmureala :)

oare pe unde-i ingrid?
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

- Hai să facem câţiva paşi prin pădure.
...inregistra, ca nu-i auzise propunerea de a merge amandoi pe punte. O inregistra marginal, ca pe un amanunt nesemnificativ. Intelegea.
Altceva il speriase: Hotararea din glasul ei, voalul cenusiu pe care i se paru ca-l distinge ca pe o inflexiune necunoscuta, rea, taioasa a vocii ei.
I se paru ca picioarele nu-l ascultau pe el, ci se misca pentru a o urma pe ea.

Nu-si aducea aminte, sa mai fi trecut prin asemenea momente. Gandurile care-l framantasera pana atunci erau aceleasi - in tara nimanui la granita dintre trecut si viitor - dar parca haladuiala lor necontrolata facuse loc unui sens, in clipa cand ea - asa i se paruse lui - luase o hotarare.
Sa fi aflat totul? Asta ar face dintr-o discutie in doi, o discutie in care el avea rolul predeterminat al celui care se explica. Or asta nu era cea mai mare calitate a lui: Nu cerea - dar nici nu dadea - explicatii. Nimanui. Indeobste pastra de altfel controlul in orice situatie, iar faptul ca acum era pe cale de a-l pierde, il facea nesigur.
Totodata insa simtea - si asta il bucura - ca femeia care pasea tacuta, alaturi de el spre padure, avea puterea de care el avea nevoie pentru a putea fi puternic. Si avea nevoie sa fie puternic, pentru a-i da ei putere, ca intr-un etern perpetuum mobile cu contributie si folosinta reciproca.

Aimee ii daduse pe o alta cale putere. Ea electriza, surprindea, interpreta si traducea, in asa fel incat izvorul de putere nu seca niciodata. De multe ori avusese senzatia ca profita de puterea ei. Alteori stia ca Aimee are nevoie de sprijinul lui si i-l dadea, cat mai discret, bucuros ca e el la rand.
La rascrucea de acum, Aimee reprezenta insa, trecutul. Un trecut cu o importanta imensa, dar pe care si-l dorise a fi arhivat in tainitele amintirilor. Cat de naiv fusese, stia din clipa cand o vazuse iar...
Si nu venise singura. Poate ca - daca tot e vorba de destin - poate ca prezenta celuilalt - ("cum se prezentase?") - e tot un semn...
"Semne! Te-ai mutat in mahalalele gandirii!!" isi zise, cu o zeflemea cu iz de autoflagelare.
Biletelul? Da... Biletelul. Numai ca biletelul nu o reprezenta pe Aimee. Biletelul amintea de o aventura amoroasa, de priviri sagalnice si replici spuse pe marginea unei hore, dar nu de acea Aimee pe care o cunostea el.
Afara doar, daca...

Nu-si duse gandul pana la capat. Sasa intoarse privirile spre el. Privirile intrebau.
Mana delicata, cu degetele subtiri si intinse, se vroia ocrotita. Andrej ii lua mana in mana lui.
Ea nu si-o retrase. Asta ii dadu lui un avant neasteptat. Era hotarat sa aibe acea discutie, a carei amanare n-ar fi adus cu sine nici alinare si nici vreo imbunatatire a intregii situatii.
Indiferent ce rol va avea el in discutie, o va purta. In fond nu el invitase, faptul ca Aimee era acolo era pur si simplu o intamplare.
O intamplare din punctul lui de vedere, chiar admitand ca cineva si-ar fi facut o gluma din a provoca situatia.
Dar discutia nu putea fi amanata, nici datorita trecutului, dar, mai cu seama de dragul viitorului...

_________________
Omule, nu uita: Eu sunt cu tine!
Things to do today: 1) Get up; 2) Survive; 3) Go back to bed.

Adrian Fuchs :

Curat codoshlic, nu alta ...

Credea ca scandura aia era doar un gunoi adus intamplator de ape, dar se inselase.
Ea era aducatoare de gunoaie.
Azi avea in sfarsit confirmarea.
Ceilalti treceau nepasatori pe langa gunoaie.
Le ignorau, le tolerau.
De-ar putea pleca mai repede din locul asta ce devine murdar :(



"omul stie mult mai multe decat intelege" - Alfred Adler

"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

Absintu`i interzis, ma multumesc cu berea, desi in bere versul cam fals suna, nici de mancare nu-mi mai arde-acuma, cand tuica a iesit cam de o luna.
Prin molecule interzise de normele U.E vad lumea frate mult mai roza decat e...
Cand iahtul vostru o porni la drum stati mai departe "visatorilor de vise" sau va botez pe legea mea in ritmurile marii pe melodii nescrise.

Curat codoshlic, nu alta ...

Ecce judecătoru' :D
Ori o fi moaşa comunală ? :)))

Lost without music in a world of noises

Adrian Fuchs :

Ptiu. drace !!!

Moasha comunala, taurul comunal ... te mai uitzi ... ?

Mai bine tziitoarea dogelui ...

"Somnul ratiunii naste monstrii" - Goya

nu va doresc pe la pricini sa ne vedem, cand necuratul mintea mi-a furat, ca taur, moasha, bou sau tiitoare nu va mai scapa nimeni din ...
Nici apele Iordanului nu va mai spala de ati intrat in clontul meu de vita, ar fi mai bine poate sa avem o abordare cu mult pasnica nenica.

... de barcuta. :o(

Guinevere Aimee d'Albon

asa oi fi si in viata de zi cu zi? adica urat la suflet... :(
pacat de tine, ca pareai baiat destept!


_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Adrian Fuchs :

Regret, dar nu stiu la ce faci referire ...

Traiasca prostii cu suflet ... frumos ...

pai cu cine doamne-iarta-ma sa ma giugiulesc aici?
hm...al' de se da nebun (da' nu-i!) nu cre' ca-mi place... si nici el pe mine ;))
al' pretentios e prea greu de multumit...
mai e unul...prea bun pentru mine. sau..."too good to be true" ;))

si tot citind eu asa, cam in diagonala (recunosc!) dau de numele ingrid ce rascoleste in mine tare multe amintiri...

e destul de pasnic, nenica?

vin' la mama sa-ti dea bombonica...asa, baiatul mamii, ce frumos ai raspuns ;)
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Daca tot facem combinari de patru luate cate doua, parca ar mai iesi niste variante valabile. Aia de ce sa nu traiasca si ei? :oP

Guinevere Aimee d'Albon

pai cu cine doamne-iarta-ma sa ma giugiulesc aici?
- principiul de baza e simplu : cu oricine e dispus sa se giugiuleasca :))
_________________________________________________________
doar pentru ca toate pasarile au aripi, nu inseamna ca zboara toate la aceeasi inaltime...

Adrian Fuchs :

Legea din Laconia sa hotarasca !

" cu oricine e dispus sa se giugiuleasca :))"

nu asta era problema mea :))...dispusi or fi da' nu-mi plac mie...

"Daca tot facem combinari de patru luate cate doua, parca ar mai iesi niste variante valabile"

hm..."prosti frumosi"? pentru mine nu exista asa ceva!

Nici pentru mine.
Dealtfel nici prostii urati.
Ziceam numai sa traiasca si ei nu numai desteptii frumosi (ok, ii toleram si pe cei urati), ca e loc pentru toti. :o)

Guinevere Aimee d'Albon

... isi ciufuli Ingrid parul, cu gestul ei, de-acum notoriu. Arunca ramele pe tarm si sari, cu pantalonii suflecati, in apa pana la genunchi tarand barca dupa ea, pana pe nisip.
-Hmm... Yachtul mi l-au scufundat.. dupa biletelul de pe scandurica asta, se pare ca iubaretii sunt la spital..
Trebuia sa fie bal? Nu trebuia sa fie bal?
Mai.. mai... si s-a umplut plaja de fiinte fara chef.
Incepu sa desfaca din plase, cosecile si sa le desfasoare, curatind ierburile dintre ochiuri. Ce sa faca? Sa mearga la spital? Sa caute un loc de depozitare pentru peste sau macar niste gheatza? Si de lotca cine va avea grija sa n-o ia mareea?
O pacica, inca una.. o lava si apoi urmatoarea...
Nu-i venea nici o idee. Ii venea, numai, sa scufunde barca, cu setcile si cu toata captura inutila.
--------------------------------------------
He who laughs last thinks slowest.

Andrej si Sasa se plimbau pe plaja. Ii puteai zari din departare. Capetele apropiate in mod aproape conspirativ, vantul ce se juca in parul lor, valurile ce li se agatau de gambe. Era insa ceva in bruschetea cu care paseau, armonia miscarilor disparuse. Trebuiau sa discute.

Pe vapor era liniste cand Ingrid se intorsese din ultima aventura. Ii venise chef de pescuit si nu se gandise de doua ori inainte. Ca de obicei traia la maxim. Isi pusese vasul la dispozitia lor fara nicio ezitare. Era prima oara cand facea asta dar ceva din atitudinea lor i-a inspirat incredere. Sa fi fost faptul ca pareau prieteni de cand lumea?

Fiecare se retrasese in cabina inainte de cina, actiuni misterioase se intamplau acolo, ajustari la rochii, cautarea brosei de la bunica, calcarea fracului, retusuri de ultim moment. In mod straniu avusesera cu totii acelasi vis ciudat, au crezut pentru moment ca au naufragiat, ca un val urias distrusese vasul si ca erau la spital. Bine ca a fost doar un vis. O seara intre prieteni, trecut impletindu-se cu prezent si viitoar, vise nenascute inca, lumina lumanarilor vor sterge amintirea oricarui vis urat.

________
Te rog … desenează-mi o oaie!

Te-ncearca nostalgia, hm?
Las' ca, sa vezi ce repede trece timpu' (ca sa citez pe-un anume cineva din memorie):-))