Danut,copil de marmura

Te privesc cum intinzi manuta spre mine. Semeni cu un copil desenat pe o coperta de revista si esti legat de mine printr-un juramant sacru. Te-am daruit preotului spre a-ti ierta pacatul, mogaldeata cu ochi caprui si cu zambetul pe buze.Te-am dorit fata pentru a te impodobi cu beteala, te-am dorit fata ca sa imi semeni, te-am dorit fata din egoism. Ai plans in bratele mele pentru ca apa rece te-a speriat, dar te-ai linistit apoi cand mi-ai simtit inima langa a ta.
Cate ganduri ai simtit poate tu, in bataia mea de inima! Esti mic, esti atat de mic. Te iubesc tocmai pentru ca langa tine ma simt mare, desi inca sunt si eu un copil.
Stii ce esti tu acum? Esti nici mai mult nici mai putin decat un bloc de marmura. “Razi copil cu parul balai”, razi pentru ca zambetul tau e atat de sincer si ma incalzeste.Razi pentru mine? Cate zambete la fel m-ar putea face sa ma simt asa cum ma simt cand imi zambesti tu din toata inimioara ta cea sincera? Esti sincer, sin-cer… sin cer, sin cera… fara ceara!
Te privesc si toti cred ca fac decat atat, dar nu… incerc sa te sculptez!Esti un bloc de marmura de calitate si incerc sa fac eu prima taietura in ea pentru a-I putea intrezari o forma. Ai sa cresti, copil frumos, ai sa cresti si cu fiecare cuvant invatat vei mai taia un colt din marmura, cu fiecare gest nou vei mai slefui o taietura pana ce vei deveni o statuie.
Ce statuie vei fii? Nu te vad nici un “Bachus” nici o “Pieta”, nu te vreau asa: un om decazut sau un om care moare pentru idealul sau. Te vreau o statuie ca toate celelalte, dar fara ceara. Asta sa fie destinul tau: sa fi o statuie fara ceara.
Sa nu faci nici o taietura gresita pentru a o chitui apoi cu ceara,copil de marmura, sa fii “sin cera”-sincer.
Sa nu privesti in urma ta chiar daca ai gresit, sa nu-ti doresti sa dai timpul inapoi ca sa incerci sa indrepti ceva… ! nu! asta ar insemna sa chituiesti.Si pana la urma de ce sa ciopartesti din carnea ta alba ca sa le fii celorlati pe plac? Fii pe placul tau, incearca sa nu fii asa cum vor ei, cei ce vor sa dea in tine cu dalta sau sa te slefuiasca.
Ma simt ca o ursitoare: tinandu-te in brate si incercand sa-ti indrept pasii. Priveste stelele, pui de om: uite una, inca una… alege-ti o stea! Zambesc in timp ce te privesc si te vad nedumerit. Intinzi manutele spre cer pentru a le cuprinde pe toate. Nu, nu pe toate, doar una, una sa fie doar a ta! Ma privesti distrat si ma intrebi: “cele?”… da,iti raspund, sunt stele!
Cata dulceata in cuvintele tale! Asta e pentru tine, Danut, copil de marmura. O amintire de la mine. Sa fii o statuie fara ceara!