Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro

Pragul unei revolutii emotionale


de Adrian Ciubotaru la: 05/08/2006 20:15:00
modificat la: 07/08/2006 17:19:28
taguri: Eseuri 
voteaza:
Ca tineri, traim intr-o lume construita de altii, de cei mari, de parintii nostri. Traim intr-o lume pe care inaintasii au proiectat-o pentru lipsurile lor, pentru compensatiile lor. Noi, bineinteles, nu ne regasim in totalitate in aceasta lume prefabricata in malaxorul de angoase si sperante culturale pe care parintii nostri le aveau. Raspunsul nostru (pe masura orgoliului pe care-l detinem in mod legitim) este incercarea de a o schimba, de o seta pe potriva noastra. Reactia celor tineri fata de o lume creata pentru alte “gusturi” este unul din principalele motoare ale istoriei. In mod evident, nu toti suntem constienti de amploarea revolutiei culturale in sanul careia traim si crestem, insa pe umerii nostri apasa si va mai apasa cateva decenii de acum incolo aceasta responsabilitate istorica.
Am preluat o parte din angoasele parintilor nostri (teama de un sistem totalitar), insa ceea ce este mai important este dezvoltarea unei grile prin care incercam sa dam dreptate in mod emotiv-financiar la tot ce avem mai bun in noi. Daca tot ce am mai bun in mine nu se implineste la un nivel social acceptabil, e inutil. Daca tot ce am mai bun in mine nu se traduce intr-un statut material decent, e inutil. Credem din ce in ce mai putin intr-o lume viitoare si ne grabim sa ne oferim masura fortelor proprii aici si acum. Nu exista un dincolo, nu exista un mai-apoi, nu exista un sistem de compensare universala cu tentacule in mai multe lumi. Tot ce meriti (in bine sau in rau), primesti aici, in aceasta lume. Cam astfel suna crezul unei generatii tinere ce se ridica acum. E un nihilism ce poate deveni extrem de creator daca e directionat in mod inspirat.
Nu exista o alta lume in care visele si sperantele noastre sa poate fi implinite. Totul se petrece aici. M-ai calcat pe coada, reactionez. Nu mai inghit in sec cu speranta ca o instanta superioara te va pedepsi. Suferinta in dragoste nu ma mai trimite la manastire sau in refugiul artistic, ci muncesc mai mult, energia mea isi gaseste imediat un debuseu social cuantificabil. Exista atatia manageri eficienti si inspiratie motivati de un esec in dragoste, un complex din copilarie etc. E doar un exemplu. Ideea ar fi urmatoarea: din ce in ce mai multi oameni incearca sa devina invingatori aici si acum, in aceasta lume. Singura, de astfel.
E un fenomen de desacralizare ce atinge corzi extrem de sensibile la nivelul creativitatii umane. Daca ne imaginam iluziile culturale trecute ca un strat de grasime, stadiul cultural al demitologizarii la care ne aflam este la nivelul muschiului, la nivelul fibrei pure. Suntem armasarii pur-sange ce isi imagineaza din ce in ce mai putin posibilitatea de a iesi pe locul doi. Ne imaginam din ce in ce mai rar scenarii o alta lume. Creativitatea noastra existentiala dezvolta din ce in ce mai pregnant scenarii de gestionare a acestei lumi. Intereseaza din ce in ce mai putin cartografierea sferelor ceresti sau scanarea bolgiilor infernului. Toata reteaua se creaza aici.
Rezistenta (la moda) fata de frustrari si complexe (ce tradeaza algoritmul religios in mod traditional al psihanalizei) este in stransa legatura cu demitologizarea lumilor alternative, imaginare, religioase (lumi care au hranit totusi culturi si civilizatii intregi). Fenomenul pozitiv si extrem de nelimitat ca posibilitati ale creativitatii umane este urmatorul: daca tot networking-ul se desfasoara aici (fara ipoteza unui dincolo), lumea de aici devine din ce in ce mai vizibila. Ne intereseaza din ce in ce mai mult ce se intampla aici, cum gestionam faptul de a fi in viata si doar la suprafata exista iluzia ca generatia noua este din ce in ce mai iresponsabila din punct de vedere moral (intelegandu-se o morala traditionala fundamentata intr-o instanta divina).
Aparent doar, caci in realitate imaginatia noastra devine din ce in ce mai eficienta de vreme ce-si gaseste cu atata usurinta debusee in marea retea umana ce tocmai se construieste. Acesta e un semn bun, e accentul pe ceea ce rasare, iar nu pe ceea ce apune. O lege subinteleasa in filozofia culturii (vezi Culianu) spune ca marile schimbari istorice sunt precedate de mutatii la nivelul imaginarului. Asadar, traim in zorii unei lumi ce se configureaza la nivelul emotiilor cu care ne imaginam pe noi insine. Suntem in pragul unei revolutii emotionale.
Revenind (pentru a nu se intelege gresit faza cu desacralizarea), miza laicizarii nu este deconstruirea tuturor iluziilor culturale pe care stramosii nostri le-au avut, ci descoperirea iluziilor care acopera tot ce exista mai bun si mai puternic in fiinta umana. Nu cauta nimeni adevarul pur (dincolo de toate iluziile), adica adevarul ce desumfla toate rotile, ci cautam noi modalitati de a ne exporta pe noi insine ca un lucru mecanic inspirat. Randamentul creativitatii umane este in crestere. Reprezentarea emotiilor noastre in aceasta lume are loc cu din ce in ce mai mult randament. Partea rea: ne cacam doar pe noi, intre noi. Partea buna: devenim predispusi la din ce in ce mai multe emotii erectile.
Metafizic vorbind, schimbarea este majora: viata devine din ce in ce mai accentuat o valoare in sine. A incetat sa-si mai agate demnitatea si unicitatea de o creatie initiala a unei fiinte supreme. Daca viata este o valoare in sine, actul trairii proprii isi castiga o greutate pe care inainte nu o avea. De ce traiesc, de ce sunt in viata? Pentru ca merit.
comenteaza . modifica . sterge
semnaleaza adminului . adauga la bookmarkuri

comentarii (5):


imi permit sa observ ca desac - de liana68ro la: 08/08/2006 19:44:26
imi permit sa observ ca desacralizarea, in viata curenta si in arta desacralizarea aduce putin steriitate si..batut de apa in piua
perceptia mea (si a multora , probabil), include, in sfera creatiei (in orice domeniu ar fi), o doza de inefabil inspirational care nu isi aeroriginea in realitate imediata si "controlabila"
cred ca desacralizarea aduce cu ea un pic, pierderea busolei pentru ca , nu-i asa, omul este o trestie gadnitoare; deci, in esenta eu, dfiinta umana sufera de sensibilitate in fata timpului si a mijloacelor (rudimentare, poate) de observare a lumii in care traieste
viata ca caloare in sine este asa de iluzorie.. este suficienta o furtuna tropicala si am putea-o pierde, in fucntie de context, loc, tara, situatie materiala
ar trebui oare sa cadem in hedosim si straduinta dupa bunuri materiale ca unic tel ar trecerii noastre prin lume?
putem trai fara acel..altceva
la care, cred ca putini au acees ca perceptie rudimentara, ca sa nu zic "pipaire" cu inima
cu mintea
su spiritul
m-as considera privata de un univers intreg daca m-as reduce la simplu consumator de "oferta" semenilor mei, ca si arta, simtire
nevoi de tot felul
pana si in relatia dintre ..doi
daca dispare inefabilul, ramane mecanicul
caderea
noroc ca legile spiritului functioneaza independent de voinata noastra, a unora dintre noi
valorile umane, oricat de nobile, sunt perisabile si, uneori, discutabile in context
ses tie doar ca istoria este scrisa de invingatori..
e bine sa fim consecventi valorilor proprii, dar sa nu uitam..
ca suntem simpli trecatori prin viata
si ca nu am ales noi, Ionescu, popescu, john, pierre, abdul sau shimon, sa traim azi sau maine
sa ne bucuram de acest dar si sa MULTUMIM pentru el, prin felul de a trai si , de ce nu, prin creatie - cei daruiti cu har artistic
toate cele bune

#137991 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
as... - de vitalic sprinceana la: 08/08/2006 19:44:26
cred ca si sentimentul "neregasirii in lumea construita de inaintasi" altfel zis, cel al nemultumirii, al schimbarii e unul mostenit. sau , mai corect, intreaga realitate sociala, cu tot cu supapele ei (acea asteptare pentru o schimbare, nemultumirea, frustrarile, angoasele) este mostenita. acea credinta in progres (uneori fatalista) isi are o explicatie probabil in acest punct al predispozitiilor sociale care ordoneaza atitudinile individuale in serii, numite sperante, credinte...
voiam sa zic ca si pornirile revolutionare sunt cumva incluse in matricea sociala pentru a-i permite cumva modificare, innoirea, adaptarea...
o concluzie paradoxala care vine din acest punct de vedere, este ca chiar miscarile cele mai anarhiste, mai individualiste si mai colectiviste din istorie reprezinta un handicap temporar al socialului, care mai apoi este lichidat...
#138018 comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
Valorile cunoscute sint sufic - de jeniffer la: 08/08/2006 22:17:51
Valorile cunoscute sint suficiente si a face diferenta intre "sacru" (important) si fantastic poate aduce pacea si responsabilizarea.
#138137 (raspuns la: #137991) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
. - de vitalic sprinceana la: 09/08/2006 20:13:57
straniu ca nu ati observat partea opusa a desacralizarii - resacralizarea. adica, desacrarea unor zone ale imaginarului colectiv, ale socialului sau ale habitusului are loc in paralel cu resacralizarea altor zone. procesul se desfasoara in paralel, probabil cu aceeasi viteza...adica, desacralizarea religiei (practicii pentru dincolo) a dus la sacralizarea economiei (practicii pentru dinoace), sau, desacralizarea practicilor de salvare a avut, la polul opus sacralizarea tehnicilor succesului
#138259 (raspuns la: #138018) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul
vitalic - de jeniffer la: 10/08/2006 01:18:52
desacralizarea religiei (practicii pentru dincolo) a dus la sacralizarea economiei, la cea a naturii si cunoasterii.
#138336 (raspuns la: #138259) comenteaza . modifica . semnaleaza adminului . blocheaza userul


Cursuri de matematica si fizica online!
Incearca-le gratuit acum

Peste 3500 de videouri de cursuri cu teorie, teste si exemple explicate
www.prepa.ro
loading...