Despre diferente si asemanari

“The soul of a man is in a perpetual vacillation between two conflicting impulses: the desire to assert his individual differences, the desire for distinction, and his terror of isolation. He wants to stand out, but not too far out, and, on the contrary, he wants to merge himself with a group, with some larger body, but not altogether. Through all the things of life runs this tortuous compromise.”
BY H. G. WELLS - A MODERN UTOPIA

Sa presupunem ca fiecare dintre noi incearca sa isi gasesasca echilibrul intre unicitatea insingurata si apartenenta anonima. E natural, sa zicem, sa vrem sa il gasim, insa e mai putin evident rezultatul pentru fiecare dintre noi. Unii cred ca isi pot asuma mai usor izolarea unicitatii, altii prefera binefacerile proximitatii. Ce anume determina diferentele?

In societatile contemporane individualiste se promoveaza (de catre state sau de catre clasele sociale la putere) in mod sistematic un cult al personalitatii si implicit al diferentierii care sa conduca la atomizare si deci la insingurare, cu consecintele de rigoare asupra vointei de asociere a invidizilor si deci asupra fortei societatii civile de regularizare a relatiilor dintre Stat si indivizi.Exista in clasele sociale la putere o intelegere a mecanismelor care sa reduca societatea civila la o masa amorfa de indivizi incapabili de opinie si de actiune concertate din cauza diferentelor pe care sunt preocupati - prin programare - sa le afirme mai mult decat asemanarile si interesele comune. Ei au invatat leectia marxista mai bine decat militantii marxisti insisi si au profitat de mijloacele de care dispuneau pentru a o pune in practica in sens invers.

O strategie concertata ar fi sa construiesti fantasma self-made-man-ului, aceasta iluzie a transgresarii frontierelor dintre clasele sociale prin EFORT INDIVIDUAL, ceea e presupune in acelasi timp constiinta diferentei de cei din acceasi clasa cu tine, DAR a asemanarii cu cei din clasa (mai bine situata) in care vrei sa te faci acceptat. In absenta unei astfel de iluzii, in prezenta constiintei unei bariere de netrecut intre clase, tendinta individului este sa se identifice cu cei din clasa lui de apartenenta si sa construiasca, eventual, impreuna cu ei, o strategie COLECTIVA de ameliorare a conditiei de ansamblu a grupului si de reducere a diferentelor cu cei din clasa dominanta.

Pe mine nu tembelii, integrismele sau anarhismele ma intereseaza, ci programele ideologice de provenienta laica ale unor segmente ale societatii civile si ratiunile care au condus la elaborarea acelor programe alternative statu-quo-ului dominant liberal, de exemplu. Programele care pun in fata deziderate de solidaritate si de libertate responsabila, deci de renuntare la obsesia diferentei cu orice pret si la parcelizarea constiintei colective in insule de interese private, pentru a pune in loc un alt fel de viziune universalista, de data asta legata de o intelegere mai generoasa a conditiei umane decat cea care o inscrie restrictiv intr-un evolutionism social dictat de nevoi si dorinte imediate.

Nevoile noastre sunt construite social, intre niste limite foarte generoase. Pana si senzatia de foame cunoaste grade diferite de toleranta din partea organismului in Romania si Kenia, iar un Kenian naturalizat in Romania e probabil ca va avea, in timp, o toleranta mult mai scazuta la foame decat kenienii ramasi acasa, pentru ca invata comportamente socialmente promovate aici, precum consumul ca mod de viata si nu pentru ca organisamul lui n-ar putea sa subziste confortabil cu doze calorice minimal ameliorate. E vorba de un context fizic, desigur, dar care nu are relevanta pentru supravietuire, dincolo de limitele contextului fizic kenian, insa e vorba mai ales de un context social structurat, care reprogrameaza comportamentele adaptative nu la un mediu neutru, natural, ci la unul social.
Determinismul social, sau macar ipoteza mai slaba a moderatorilor sociali ai actiunilor individuale este insa mult mai pertinent cand vine vorba de actiuni cu implicatii sociale. Aici lucrurile sunt mult mai evidente, modificarile comportamentale mult mai dificile, chiar si in conditii fizice si economice noi.

Evident ca orice societate lucreaza in sensul optimizarii uniformitatii, din ratiuni de economie a gestiunii maselor sau de economie pur si simplu. E vorba insa de uniformizare a maselor prin fragmentarea surselor identitare ale indivizilor, ceea ce e diferit de uniformizarea indivizilor. Indivizii sunt uniformi in aceea ca nu au surse identitare larg impartasite si nici nu sunt in stare sa isi constituie o constiinta colectiva a unor interese comune. In diversitatea lor superficiala, devin uniformi prin raportare la obiectivul elitelor de a nu le permite accesul la reclamarea unor diferente care sa ii puna in contradictie flagranta, ca si grup social, cu ele: suntem uniformi cand acceptam cu totii fara obiectii politicile dominante ale marilor distributori din industria alimentara asupra producatorilor, ceea ce conduce la alimente cu mare valoarea nutritionala, dar cu doze alarmante de aditivi, dar suntem superficial foarte diferiti atunci cand optam, bucurosi de larga paleta de culori si de marci, intre produse altfel echivalente. Suntem incurajati sa afirmam diferente ale caror intervale de varianta sunt predefinite (normate, fie si dupa o curba gauss-iana) de sistem.