Unele valuri sunt ca niste fecioare. Se topesc în larg fara sa guste nimic din placerea de a atinge, de a fi atins. Altele ajung sa sarute tarmul învaluind firele de nisip ca niste îndragostiti ce nu se pot desprinde din îmbratisare. Devin una si-aceeasi fiinta. Din pântecele marii se nasc mereu iubiri. De-o clipa, de-o vara, de-o viata… Unele valuri ating cu un sarut fugar tarmul si-apoi se topesc în oceanul zamislit din multe iubiri de-o clipa. Altele sculpteaza pentru o vreme tarmul într-un singur loc, dupa care se retrag pentru a hoinari în cautarea altor fire de nisip. Uneori sapa ca niste carii încapatânate care încep sa provoace suferinta. Dar…pîna la urma se retrag. Cel târziu la reflux. Iar peste o vreme vine înghetul si valurile se transforma în simple picaturi de vara. Iubirile de-o viata sunt valuri care cresc pâna te inunda. Apar zâmbind senine, te mângâie, te ating, se retrag, spumega, se contopesc cu tine, se linistesc, te sperie. Uneori sunt caldute ca o ploaie de vara, alteori sunt reci, aproape dusmanoase, însa întotdeauna ajung la tarm pentru a se contopi cu el, ca niste îndragostiti ce nu se pot desprinde din îmbratisare, nici macar atunci când vine înghetul si alte valuri se transforma în simple picaturi de vara.